Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Iulie 2019
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031

August 2019
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Online

Vremea
Varful Pietros
Muntii Rodnei

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Calinet (file din poveste) (Muntii Piatra Craiului)

Padina lui Călineț. 20 iulie 2013


Pe deasupra de prăpăstii sunt zidiri de cetățuie,

Agățat de pietre sure un voinic cu greu le suie,

Așezând genunchi și mână când pe-un colț, când pe alt colț.

[Mihai Eminescu. Călin - file din poveste]


Nouă voinice și voinici ne aliniem în parcarea din Plaiul Foii în fața cailor-mașină pe care tocmai i-am descălecat, cu gând să urcăm în iatacul de calcar al Crăiesei munților, lăsându-i tribut prinosul nostru de calorii adunate de prin piețe și magazine.


/piatra13a/piatra13a_01.jpg

Rândul din față: Zoli, Adriana, Alexandra, Andreea, Ștefan, Vali și Radu. Rândul al doilea: Mihai și Horia.


Ah! De când îmi doream să urc Padina lui Călineț! De exact 25 de ani. Văzându-mă atât de încântat de nemarcatele pe care ne condusese Sorin cu câteva zile înainte, într-o expediție de neuitat pe care am povestit-o într-un alt jurnal, un amic de-al nostru, Ciprian, exclamă: Ați fost până la Scara de Fier și nu v-a dus Sorin pe Padina lui Călineț? Ai pierdut ce era mai interesant! Chiar așa să fie? Chiar așa!


Padina lui Călineț este valea care străbate cea mai frumoasă zonă de abrupt a Pietrei Craiului, fiind în același timp și coloana vertebrală din care se desprind cele mai renumite trasee alpine sau de interes turistic.

[Emilian Cristea. Piatra Craiului - Monografie]


Între văile de abrupt ale Pietrei Craiului, Padina lui Călineț ocupă un loc aparte, analog Văii Gălbenelelor din Bucegi. Lipsită de o potecă și de marcaj, Padina lui Călineț ne oferă o mare varietate de forme de relief - vâlcele secundare, hornuri, creste, muchii, pereți, brâne, țancuri - prin care conduc un număr de peste 40 de trasee alpine, tot atât de variate și pline de farmec.

[Walter Kargel. Drumuri spre culmi]


/piatra13a/piatra13a_02.jpg


Mulțumită lui Ștefan, organizatorul turei, dorința-mi tocmai ce se înfăptuiește. Pornim! Din parcarea cabanei mergem îndărăt pe șosea aproape un kilometru până dăm de albia Călinețului ce vine din dreapta, pe lângă care urcăm molcom pe un drum de căruță printr-o pajiște lată.


/piatra13a/piatra13a_03.jpg


Înaintăm pe această pajiște largă, Podul Călinețului, îndreptându-ne spre pădure, având ca țintă, drept în față, Malul Galben, sub care trebuie să ajungem. Deasupra se etalează triada ce domină segmentul central al crestei nordice (1 Țimbalul Mare, 2 Muchia dintre Țimbale, 3 Țimbalul Mic):


/piatra13a/piatra13a_04.jpg


Albia se transformă într-o limbă din ce în ce mai groasă de grohotiș, laitmotivul văilor, vâlcelelor și padinilor din Piatra Craiului.


/piatra13a/piatra13a_05.jpg


Urmărind consecvent firul albiei, călăuziți de grohotiș, ieșim după o oră de mers de la intrarea pe vale în poiana largă de la piciorul Malului Galben. Malul Galben nu este altceva decât marea ruptură de pantă pe care își dă drumul apa Călinețului atunci când vine din munte.


/piatra13a/piatra13a_06.jpg


Poteca noastră urcă o pantă înclinată de iarbă, spre hornul din extrema stângă a Malului Galben. Hornul propriu-zis e un diedru nu foarte înclinat, dar foarte spălat. Cum privim spre horn, cu Malul Galben ridicat în dreapta, la stânga e un țanc de calcar, gălbejit și el. Iar la stânga țancului se cască Hornul Nisipos, o altă variantă de urcare spre Refugiul Speranțelor. Urcăm panta înierbată până la baza hornului spălat, de unde țâșnește spre dreapta, pe stâncă, poteca de ocolire.


/piatra13a/piatra13a_07.jpg


Destul de înclinată și poteca de ocolire, care câștigă repede înălțime, dar prize sunt din belșug.


/piatra13a/piatra13a_08.jpg


Curând dăm de primul lanț. Nu este esențial, mai mult pentru moral sau vreme rea. În 1988 am perceput altfel Malul Galben, mai dificil, probabil că între timp s-a schimbat linia potecii, adaptându-se la reconfigurările terenului cauzate de viituri și stihii. Memoria a reținut un cablu lung și nesigur, atârnat peste un perete friabil, acum nici vorbă de așa ceva.


/piatra13a/piatra13a_09.jpg


Serpentinele strânse ne scot repede mult deasupra hornului spălat, unde prindem vâlcelul care debușează prin el.


/piatra13a/piatra13a_10.jpg


Urcăm prin vâlcelul împădurit până într-o mică șea, pe piciorul de munte dintre padinile lui Călineț și a lui Râie. Scurt popas de tras sufletul. Printr-o deschizătură în brazi se vede în depărtare peretele Padinei Popii. În stânga șeii e un mic promontoriu, deasupra vâlcelului prin care am urcat. Mă abat câteva zeci de metri până pe creștetul lui golaș, pentru a regăsi, mult mai apropiată și mai mare, Muchia dintre Țimbale, pe care am pierdut-o din vedere încă de pe Podul Călinețului, odată cu intrarea în pădure.


/piatra13a/piatra13a_11.jpg


Promontoriul acesta, un mic punct de belvedere, îl țineam bine minte pentru că am o poză de pe el, de acum 25 de ani. Nu prea reușită față de suratele ei incluse în jurnalul alb-negru, dar dragă ca amintire a vremurilor când colindam fără griji munții, zile la rând, rupți totalmente de restul lumii:


/piatra13a/piatra13a_12.jpg


Din șa urcăm pieptiș prin pădure spre pereții masivului, trecând după zece minute prin fața Adăpătorii Caprelor. Pentru a suplini absența din cadru a pozarului, Alexandra pune la bătaie mascota agățată de breteaua rucsacului, micuțul mamut Mammut, cu colții lui de pluș.


/piatra13a/piatra13a_13.jpg


După alte vreo zece minute ieșim în poiana Refugiului Speranțelor. Cam pe la mijlocul acestui ultim scurt tronson se desprinde la dreapta poteca spre Scara de Fier.


/piatra13a/piatra13a_14.jpg


La refugiu drumurile noastre se despart, Mihai și Horia continuând pe Brâul Ciorânga. Ceilalți șapte plecăm pe hățașul aproape orizontal ce leagă refugiul de Șaua Scării de Fier, unde va ajunge și poteca mai umblată ce urcă de mai jos de refugiu. Hățașul e într-adevăr foarte puțin umblat, însă răzbim printre crengile molizilor și jnepenilor, peste trunchiuri putrezite, până în șa. Această legătură o știam de atunci, cînd Sorin ne-a deviat câteva minute din traseul spre Brâul Ciorânga pentru a ne arăta Scara de Fier, care la vremea respectivă m-a impresionat foarte tare. Însă și de data aceasta, perspectiva care mi se dezvăluie brusc, când ajung în șeuța Scării de Fier, îmi pare copleșitoare. După câteva minute de mers printr-o pădure încâlcită și umbroasă, treci printre doi colțișori de stâncă și ieși deodată în lumina orbitoare a soarelui, în fața impresionantului regat de calcar, plin de țancuri, brâne și vâlcele, și crestat adânc, tocmai dinspre creastă, de Padina lui Călineț. O senzație asemănătoare celei trăite în copilărie când urmăream seara diafilmul cu Buratino, după o poveste de Tolstoi.


Se strecurară cu toții [Buratino, bătrânul Carlo și însoțitorii lor] și dintr-o dată razele soarelui îi izbiră drept în ochi. Ele cădeau din tavan, printr-un ochi de geam rotund. Razele acestea, în care tremurau firicelele de praf, luminau o încăpere rotundă cu pereți de marmură [calcar metamorfozat!]. În mijlocul ei se afla un teatru de păpuși nespus de frumos, iar pe cortină strălucea, șerpuind, un fulger aurit [precum firul padinei]. De amândouă părțile cortinei se înălțau două turnuri [Țimbalul Mare și Muchia dintre Țimbale?].

[Alexei Tolstoi. Cheița de aur]


Imaginați-vă copilul de 5 ani, privind un film de desene în care după o secvență banală apare brusc imaginea unui castel ca-n Disney, inundând cu turnuri semețe și în culori vii tot ecranul!


/piatra13a/piatra13a_15.jpg


Primele două săritori ale padinii sunt cea cu portiță, respectiv cu bolovani. Mult mai sus, încercuită în imagine, săritoarea a șasea. În dreapta ei, pe un țanc ascuțit, un brad singuratic. În perspectivă tridimensională, țancul cu brad se află mult mai aproape de noi decât acea săritoare. Deși perspectiva este extraordinară, contralumina nu avantajează deloc camerele noastre foto. În ciuda faptului că toate, fie Canon, fie Sony, au capturat cu nesaț peisajul, niciuna nu a obținut aici nota de trecere.


/piatra13a/piatra13a_16.jpg


Fiecare dintre noi, odată ajuns în șa, se extaziază la vederea traseului care ne așteaptă. Câțiva metri mai la dreapta reperăm prima scoaba a Scării de Fier. O privire în jos la următoarele trei scoabe descoperă lanțul, al cărui celălalt capăt nu se vede de aici, ascuns fiind de colții de stâncă de sub scară. Rând pe rând ne lăsăm în hăul din spate, fața fiindu-ne, regulamentar, la stâncă.


/piatra13a/piatra13a_17.jpg


Fără aceste scoabe și fără lanț ar trebui să ai foarte mult sânge rece să descațeri neasigurat pragul stâncos pe care e montată scara. Să tot fie 20 de metri de la prima scoabă până la iarba aflată aproape la verticală dedesubt, și încă cam atâția pe iarba înclinată până în fundul văii!


/piatra13a/piatra13a_18.jpg


Scara și lanțul urmăresc un hornuleț ce coboară oblic până la baza peretelui, hornuleț mult mai prietenos decât hornul ce se lasă în jos pe lângă perete chiar din dreptul șeii. De la baza lui se desfac cele două variante de intrare în talvegul văii Călinețului: tot înainte, pe lângă perete, pentru a coborî Hornul de sub Scara de Fier, sau la dreapta pe panta înclinată de iarbă, pentru ocolirea lui.


/piatra13a/piatra13a_19.jpg


Las rucsăcelul și cobor în vale prin dreapta pentru a aborda hornul prin urcare: este foarte prietenos, dar cam strâmt. Andreea îl bifează apoi în coborâre, dar tot fără rucsac. Fiecare alege varianta de coborâre în vale după preferința de moment. Vali are inspirația să o aleagă pe cea cu floare de colț:


/piatra13a/piatra13a_20.jpg


În replică, Andreea culege pixel cu pixel multe alte flori frumoase de munte, de care valea este plină în acest anotimp, efort răsplătit la linia de sosire, linia crestei principale, cu premiul special al juriului local, adică endemic, Garofița Pietrei Craiului:


/piatra13a/piatra13a_21.jpg


Din talvegul văii, putem examina pe îndelete cele două hornuri prin care am coborât. Pozele sunt redimensionate aproximativ la aceeași scară metrică, folosind ca reper siluetele colegilor noștri:


/piatra13a/piatra13a_22.jpg

Hornul cu Scara de Fier. Hornul de sub Scara de Fier.


În timpul pauzei de prânz, Ștefan ne citește din monografia lui Cristea câteva pasaje cu descrierea văii: "Padina lui Călineț (zona superioară), comoară de frumuseți alpine ascunsă cu atâta strășnicie în cingătoarea de piatră a muntelui. Dantelăria stâncilor, modelată într-o rocă de o strălucire fantastică, ne pironește locului fără putința de a întrezări înaintarea."

Ne-a distrat cascada de epitete înșiruite de Cristea pe padina tipărită, pe de altă parte recunosc senzația de gură cască ce m-a cuprins la prima vedere a padinii, acel "stai și te minunezi!". Iar acum mă îmbujorez puțin, pentru că și eu, la rândul meu, mai scap uneori epitetele să zburde. Dar numai pentru a încerca să trimit cumva în inima cititorului senzația de bucurie copilărească cu care muntele mă cuprinde uneori.


Pentru că formația de dimineață s-a micșorat după abandonul lui Mihai și-al lui Horia, refacem poza de grup în noua configurație. Poză cum se cuvine, la linia de start, în capătul de jos al traseului de astăzi:


/piatra13a/piatra13a_23.jpg


Cu sandvișurile și descrierea lui Cristea digerate, la unu fix se dă startul probei de 500 metri garduri. Gardurile sunt săritorile, cei 500 de metri sunt în altitudine, iar proba nu este de viteză, ci de relaxare vizuală și încântare mentală.


/piatra13a/piatra13a_24.jpg


Primul obstacol, dupâ câteva zeci de metri, săritoarea cu portiță:


/piatra13a/piatra13a_25.jpg


De fapt, săritoarea e în spatele portiței și se cățără în doi timpi și trei mișcări, timpii și mișcările potrivindu-și-le fiecare după gust sau după lungimea brațelor:


/piatra13a/piatra13a_26.jpg


Primii cățărați pe bolovanul mare din stânga portiței le fac poze celor ce-și așteaptă rândul. Rândul meu fiind acum ultimul. După principiul stivei din programare, "primul la scară, ultimul la poartă". Este totuși înăltuț bolovanul, fără zoom eu încadrându-mă în peisaj așa:


/piatra13a/piatra13a_27.jpg


Așa cum se vedea foarte bine de la Scara de Fier, după alte câteva zeci de metri urmează o săritoare cu bolovani mari îngrămădiți unul peste altul:


/piatra13a/piatra13a_28.jpg


Pe aceasta o cățărăm cu toții prin dreapta, folosindu-ne de treptele numeroase pe care le oferă peretele de calcar. O privire înapoi ne oferă o imagine de ansamblu a hornurilor din zona Scării de Fier:


/piatra13a/piatra13a_29.jpg


Intrăm într-o zonă ceva mai largă și mai plană, care conform descrierilor padinii coincide cu confluența Vîlcelului Secundar al Călinețului, ce ar veni din stânga noastră. Deasupra pragurilor înjnepenite tronează Coarnele Caprei, cu conul alungit al Piticului lipit în dreapta ei:


/piatra13a/piatra13a_30.jpg


Traseul nostru, linia văii urmărită în urcare, iese din această anticameră pardosită cu grohotiș, cotind ușor la dreapta pentru a se reînsncrie pe direcția generală sud-est. Se conturează un canion și reperăm următoarele două săritori:


/piatra13a/piatra13a_31.jpg



/piatra13a/piatra13a_32.jpg

Subsemnatul, tragând cu arma foto din toate pozițiile


A treia săritoare, un bolovan tolănit într-un uluc al văii, deasupra unui mic prag, ne obligă la ceva contorsiuni pentru a ne strecura, fie prin dreapta, fie prin stânga, printre pereții văii și bolovan. Avantajul este de partea slăbuților.


/piatra13a/piatra13a_33.jpg


Ne apropiem de a patra săritoare, săritoarea mare. Numită Săritoarea cu Praștie pe harta lui Titi Gheorghiu, reprodusă de Dan Marza în articolul său despre Hornul lui Nicu. Aici dăm peste singurul petic serios de zăpadă, prea mic pentru a bara toată lățimea talvegului.


/piatra13a/piatra13a_34.jpg


Hmmm ... Săritoarea este urâtă. Un minicanion terminat într-un horn vertical, cu un bolovan încastrat deasupra, Praștia. Peretele din stânga fiind vertical, privirile cercetează stânca din dreapta, în care se ghicesc multe hornulețe și praguri prin care se poate avansa până pe un brâu ce urmărește valea pe deasupra minicanionului, de la vreo 20 de metri înălțime:


/piatra13a/piatra13a_35.jpg


Toți am avansat până aici grupați. Acum ne împrăștiem ad-hoc pe grupuri de lucru, pentru a inspecta variantele ochite, toate dovedindu-se în final câștigătoare. Eu am urcat pe primul horn din dreapta, horn la baza unui vâlcel prin care se poate urca spre Muchia dintre Țimbale. Pasajul acesta, cu hornurile și brâna de ocolire a săritorii mari, mi s-a părut punctul cel mai dificil al văii, după părerea mea, padina putând fi încadrată la rangul 1A. Cine coboară fără emoții Scara de Fier, n-are de ce să găsească padina dificilă. Totuși, și Cristea, și Kargel o categorisesc 1B, poate pentru că sunt înlănțuite multe săritori. Mie, padina mi-a părut mai puțin solicitantă decât Brâna Aeriană, iar aceasta din urmă e cotată de Kargel doar 1A. În fine, impresia este evident subiectivă.


/piatra13a/piatra13a_36.jpg


Ședința de explorare pe grupuri se încheie la capătul brânei, brână ce ne reunește pe toți în firul văii, lângă Praștia ce tronează pe Săritoarea mare. Pauză mică de reîmprospătare a forțelor și de inspectare vizuală a etapei următoare. Alte două săritori în cadru:


/piatra13a/piatra13a_37.jpg


A cincea, socotită de la Brâul de Mijloc:


/piatra13a/piatra13a_38.jpg


Ștefan veghează din pragul ei ca nimeni să nu se rătăcească de turmă:


/piatra13a/piatra13a_39.jpg


De pe pragul ei, arunc o privire la vale. Săritoarea mare e poziționată cam la jumătatea Padinii lui Călineț. Un reper demn de atenție este un brad singuratic cocoțat pe un țanc înalt fix deasupra văii, la nivelul acestei săritori, brad vizibil și din pragul Scării de Fier. Am numit reperul pe pozele mele Șaua cu Brad. Săgețile portocalii indică ocolirea săritorii mari, prin vâlcel și peste brână.


/piatra13a/piatra13a_40.jpg


Vine și Alexandra din urmă:


/piatra13a/piatra13a_41.jpg


De aici încolo valea își pierde aspectul de canion, lăsând mult mai mult spațiu soarelui să lumineze calcarul. Urmărim un zigzag printre colți și bolovani, ce ne va conduce până la următoarea săritoare (să o numerotez a șasea).


/piatra13a/piatra13a_42.jpg


Uau! Cât calcar! Calcarul este poate cea mai îndrăgită rocă a montaniarzilor. Oferă prize cu dărnicie, se înflăcărează la apusul soarelui, își schimbă des nuanțele coloristice în funcție de oră și vreme, se ascute în țancuri și creste impresionante sau se modelează în peșteri. Nu degeaba Piatra Craiului are cei mai mulți fani! Calcar curat cât vezi cu ochii!


/piatra13a/piatra13a_43.jpg


Tot câștigînd în altitudine am suit la nivelul marilor țancuri desprinse din crestele Muchiei dintre Țimbale și Țimbalului Mare, pe care valea, acum lărgită, ne lasă să le vedem și să le fotografiem.


/piatra13a/piatra13a_44.jpg


Dar ghinion! Acumulatorii sunt epuizați după atâtea săritori și refuză să o urce (în cardul de memorie) pe a șasea. Pisici! Am neglijat ce era mai important, să încarc de cu seară setul de rezervă, pe care l-am lăsat astfel acasă. Nu este prima oară când mi se întâmplă, dar acum îmi jur că nu voi mai tolera astfel de abateri disciplinare. Mai târziu, Andreea îmi aude oful și îmi împrumută aparatul ei. Reglajele sunt ușor diferite; nu prea nimeresc din prima setările dorite. Dincolo de a șasea săritoare ne răsfirăm iară. Unii continuăm firul văii:


/piatra13a/piatra13a_45.jpg


Alții, Vali și Ștefan, care erau un pic înainte, sunt vrăjiți de un grohotiș ce promitea a fi venit din creastă, dar în cele din urmă se trezesc pe flancul văii, urmând a continua pe acest flanc de-a coasta, în paralel cu noi:


/piatra13a/piatra13a_46.jpg


Tot răul spre bine! Din poziția lui înălțată, Vali are o perspectivă mai bună asupra Muchiei dintre Țimbale:


/piatra13a/piatra13a_47.jpg


Noi urmăm cu strictețe firul văii. Ajungem într-un punct de unde se văd foarte bine Șaua Scării de Fier și cele două hornuri de sub ea. În imagine am încercuit aceeași Săritoarea Mare, singura hachiță a Călinețului.


/piatra13a/piatra13a_48.jpg


Padina ne mai delectează cu o ultimă săritoare, un hornuleț pe care îl păcălim lejer prin dreapta:


/piatra13a/piatra13a_49.jpg


Că au fost șapte, cum le număr eu acum, e mai mult decât discutabil. Pe carnețelul de însemnări am trecut doar patru, portița (1), cea mare (4), bolovanul de după (5) și acest ultim hornuleț (7), iar unele dintre acestea doar pentru repere temporale. Pe celelalte le-am depășit fără să mi se pară pe moment demne de vreo mențiune, chiar dacă le-am pozat. Descrierile Cristea și Kargel sunt neclare și contradictorii în privința săritorilor, ceea ce ne-a confuzat în identificarea muchiilor și vâlcelelor coborâte din Țimbalul Mare. Abia la întoarcerea acasă, jurnalele alpiniștilor care au urcat crestele Coarnele Caprei, Frumoasă sau Piticul m-au lămurit în poziționarea unor repere ale văii.


După depășirea ultimei săritori valea se îmblânzește mult, pantele se domolesc, se simte apropierea crestei.


/piatra13a/piatra13a_50.jpg


În cele din urmă valea se deschide ca un evantai (folosesc limbajul lui Kargel, al cărui ghid m-a însoțit în drumeție). Firul principal, adică limba cea mai groasă de grohotiș, cotește spre dreapta.


/piatra13a/piatra13a_51.jpg


Chiar sub Șaua Călinețului, o stâncă cu o mică fereastră:


/piatra13a/piatra13a_52.jpg


La patru fără zece minute ultimul dintre noi, adică eu, cel rămas în urmă să se lupte cu reglajele nefamiliare, poposesc în creastă. Ca la carte. Ca în cartea lui Kargel, care pune trei ore din Brâul de Mijloc până sus în șa. Suntem din nou grupați, motiv de celebrare cu o poză oficială de grup. Pe care o reușesc după ce m-am dat peste cap să găsesc setarea pentru timpul de întârziere al automatului.


/piatra13a/piatra13a_53.jpg


Și-am încălecat pe-o șa, Șaua Călinețului, și v-am spus povestea mea, a Călinețului.


Urmează epilogul scurt, al continuării turei până la portiera mașinilor.

Până aici vremea a ținut cu noi. Nici prea cald, nici prea soare. Ajunși în creastă la patru, intrăm în intervalul orar cu probabilitate de ploaie pe site-urile de prognoză. 20%, pentru orele 16-18. Iar nori sunt destui prin jur. Nu de furtună, ceea ce ne-a liniștit, dar totuși de ploaie. Plecăm spre Ascuțit, aruncând o ultimă privire, la despărțire, spre Padina lui Călineț. Bye-bye, frumoasă padină!


/piatra13a/piatra13a_54.jpg


Creasta o parcurgem prin pâlcuri de ceață. Retragerea - prin Padina Popii, ploaia luându-ne în primire imediat după ce am intrat pe traseul de coborâre. A plouat mai puțin de juma' de oră, mai enervant a fost jnepenișul ud prin care a trebuit să trecem. La numai două ore distanță de săritorile Călinețului, grohotișul Padinii Popii pare floare la ureche. Dar totul fiind ud, atenția trebuie sporită, să nu ne înecăm ca țiganul la mal. La capătul Padinii Popii ne așteaptă un lanț suspendat deasupra unui prag stâncos ceva mai înalt, a cărui coborâre ne amintește puțin de Scara de Fier:


/piatra13a/piatra13a_55.jpg


Imediat ajungem la un turn al Dianei, unde Andreea se cațără câțiva metri pe un traseu exersat anul trecut la o școala de alpinism din Crai. Tot aici, Vali descoperă o fosilă (din jurasic) în calcarul Dianei:


/piatra13a/piatra13a_56.jpg


Mult mai obositoare, după atâtea ore de mers, a fost coborârea de la Diana prin pădure, peste rădăcinile ude și pietrele alunecoase ascunse pe alocuri sub un strat fin de pământ. Vali și Radu sprintează spre Plaiul Foii, pentru a mâna caii-putere până în buza Padinii Urșilor, unde restul grupului ajugem la nouă, odată cu apusul soarelui, fix la 12 ore de la plecarea în tură. Cu toții ne declarăm până peste cap încântați de Padina lui Călineț și mulțumiți foarte de atmosfera veselă care a închegat și menținut unit grupul toată ziua. O mențiune specială pentru Radu, care a adăugat celor 12 ore de efort încă 6 ore de concentrare la volan. Mulțumiri Andreei pentru aparatul foto. Tot Andreei, mulțumiri pentru pozele pe care le-a făcut cât timp aparatul nu mi-a fost împrumutat, precum și Alexandrei, lui Vali și lui Ștefan, pentru pozele lor pe care le-am inserat în jurnal, cu rugămintea de a-mi fi iertată prelucrarea ulterioară a acestora.


În încheiere, cîteva repere din zona Padinii lui Călineț poziționate pe imaginea satelitară:


/piatra13a/piatra13a_57.jpg

HA: Hornul Adânc; Cs: Vâlcelul Secundar al Călinețului; VP; Vâlcelul Piticului; Cm: Călinețul Mic.

În mijlocul cercului: Săritoarea mare (a patra).



Miercuri, 28 august 2013 - 12:15 
Afisari: 6,855 


Postari similare:





Comentariile membrilor (11)

victoranica
victoranica
Coarda
 
1
Frumoasa si plina de detalii descrierea ta, felicitari !


Miercuri, 28 august 2013 - 13:10  

iulianasb
iulianasb
Caraba
 
2
Foarte frumos jurnal ! Mi-ai facut pofta de Padina lui Calinet !
Poza cu sensul giratoriu de sub scara de fier si cu semnele de circulatie este de-a dreptul mortala, insemnele sunt alese cu foarte mult umor: in jos stop Carpati.org, patutul de la refugiu e demential, ar mai lipsi sa puna taxa pe autostrada pana in creasta !
La cat mai multe asemenea jurnale !


Miercuri, 28 august 2013 - 21:25  

valicos
valicos

 
3
Intradevar a fost foarte frumos traseul (exceptand poate, ploaia de la coborarea pe padina Popii), dar si jurnalul este pe masura. Citindu-l parca mi se face dor sa revad padina lui Calinet.
Felicitari zoly.


Joi, 29 august 2013 - 19:06  

leovit
leovit
Busola
 
4
Foarte frumos explicat ,o tura de iti merge la suflet...Carpati.org


Vineri, 30 august 2013 - 15:58  

mirciuca47
mirciuca47

 
5
Foarte frumos jurnal dupa parerea mea asa ar trebui sa arate un jurnal complet cu detalii si explicatii despre tura respectiva asa mergi la sigur nu mai trebe sa balauresti prin zona


Vineri, 30 august 2013 - 17:26  

mirciuca47
mirciuca47

 
6
iar ideea cu semnele de circulatie este maxima felicitari zoly taica


Vineri, 30 august 2013 - 17:28  

sandru92
sandru92

 
7
Felicitari!

Anul acesta am ratat P.Craiului, am reusit Moldoveanu!
Cat mai multe carari cu soare!


Joi, 5 septembrie 2013 - 12:14  

flobv
flobv
Busola
 
8
Foarte frumos!


Luni, 9 septembrie 2013 - 19:52  

zolybv
zolybv
Caraba
 
9
Felicitari ! Un jurnal pe placul meu, bogat in detalii.


Luni, 9 septembrie 2013 - 20:47  

tomcat21
tomcat21

 
10
Am citit si eu jurnalul tau Zoly la mai bine de 1 an de cind a fost el scris ... un jurnal excellent, plin de poze, detalii si explicatii foarte utile. Multumesc pentru faptul ca l-ai postat aici pe site ... printr-un concurs fericit de imprejurari am ajuns ieri 1 Nov. sa fac si eu Padina lui Calinet ! Carpati.org ... si in timp ce parcurgeam traseul imi veneau in minte pozele si detaliile expuse de tine ... ai avut dreptate, peisajele de acolo sunt desprinse dintr-un basm parca ... ceva de vis !! Si in plus ca bonus, am avut parte odata ajunsi sus in creasta de o mare de nori .... cit de uitai in jur 360grade .... se zarea in jos marea aceea de nori albi superbi ..... fantastic peisajul !


Duminică, 2 noiembrie 2014 - 17:14  

miparv
miparv
Rucsac
 
11
Poza nr.19 e reprezentativa Carpati.org


Miercuri, 21 noiembrie 2018 - 15:25  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,9201 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org