Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Februarie 2018
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728

Martie 2018
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Online

Vremea
Varful Pades
Muntii Poiana Rusca

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Buila sufletului meu (Muntii Capatanii)

Tură realizată în 24-25 ianuarie 2018



Sufletul meu nomad este în Buila. Nu pentru că ar fi cel mai semeț sau înalt munte în care am fost. Nici pentru că ar fi primul în care am pus bocancul. Poate nu este nici măcar cel mai frumos. Are însă o serenitate care m-a făcut să mă simt acasă și așa a rămas.


Duminica trecută la cursul de tehnici alpine hibernale îmi încolțea în minte ideea de a mai fura o zi, în plus față de 24 și de a face o tură relaxată cu cei doi Adi. Mi-a venit imediat în minte Buila. Adi V. mă însoțise în tura din primăvară și din toamnă, iar Adi M. în cea din toamnă.


Am scos harta și am căutat ceva ce nu mai făcusem, fie și parțial. Și am găsit: plecare din Pietreni, de data asta. Marcaj TG până în Șaua Târnăcior, apoi intrat pe noul marcaj BR (care a înlocuit punctul roșu) prin Șaua Doaga – Muntele Cacova – Vf. Piatra – coborâre prin Hornul Mare al Popii și dormit în Curmătura Builei. Joi întoarcere prin horn – Vf. Piatra – Șaua Doaga – Stâna la Văcărie – Adăpostul Scărișoara – Poiana Scărișoara – Pietreni.


Am descărcat două track-uri GPS de pe buila.ro, mi-am făcut rucsacul și miercuri dimineață am pornit la drum. Eram ”doar” noi trei, ceea ce însemna că suntem ca în familie. Și mai însemna că puteam fi cât se poate de relaxați. Nu era cazul să ne trezim cu noaptea în cap. Adi V. condusese cu doar o seară înainte de la Târgu Mureș. Pe la 7:15 plecam din București și după 3 ore și ceva ajunsesem la destinație.


Am lăsat mașina chiar în centru, la intersecția traseelor care pornesc din Pietreni. Altitudine aprox. 600 m.


/Buila/20180124_104626.jpg


Am pornit pe strada din stânga, după troiță și ne-am întors a doua zi pe strada din dreapta.Traseul nostru, marcat cu TG (triunghi galben), ne-a dus domol mai întâi pe ulițele satului până la o barieră, apoi pe un drum forestier.


/Buila/20180124_121412.jpg

                                                                            

                                                                              Photo credits: Adi Micu


Aveam în stânga Cariera de Piatră, ca o rană sângerândă în trupul muntelui. A doua zi la plecare, Adi M. a spus să ne uităm bine la munte, că data viitoare când vom veni nu va mai fi tot atât.


Chiar lângă barieră am dat de un panou care ne îndemna să protejăm vânatul. Dacă nu ar fi trist, ar fi amuzant. Sunt de acord să protejăm animalele pădurii, dar – din păcate – ele pentru unii sunt ”vânat”.


Prognoza de pe meteoblue era iar cam pe lângă. Ne pregătisem pentru cer parțial noros și 0% șanse de precipitații. În schimb, încă de când am plecat de la mașină ningea mărunt. Măcar nu bătea vântul.


Mai cu o glumă, mai cu o pauză, mers lejer și cu pauze, după 1 1/4 ore am ajuns la o construcție de lemn, cu băncuțe și masă în interior, iar lângă ea un izvor amenajat.


/Buila/20180124_121418.jpg


                                                                                   Photo credits: Adi Micu


După un sfert de oră am ajuns în Șaua Târnăcior, altitudine 850 m. 4,9 km de la plecarea pe traseu.


/Buila/20180124_122048.jpg


Zăpada fusese neglijabilă până în acest punct și începusem să tragem speranțe că va rămâne în limitele rezonabilului și în continuare.Am părăsit drumul forestier și am cotit dreapta, pe noul marcaj BR (bandă roșie). Poteca a început să urce susținut, zăpada a ajuns pe nesimțite până la gambă, așa că ne-am oprit să ne punem parazăpezile.


/Buila/20180124_143731.jpg


Am intrat curând la o cursă cu obstacole. Pe potecă parcă mersese Strâmbă-Lemne și doborâse din 50 în 50 m câte un trunchi de copac fix în drum. Apoi fericirea s-a terminat de-a binelea și zăpada s-a pus pe crescut mai ceva ca un cozonac. Am bătut urme cu rândul, fiecăruia părându-i-se că lui i-a revenit rândul cel mai greu :)


/Buila/20180124_152653.jpg


                                                                             Photo credits: Adi Micu


După mai mult de trei ore de mers prin pădure, ne așteptam să ieșim curând la golul alpin, dar în schimb am primit zăpadă afânată, până spre coapse, pe o pantă abruptă. Pășitul devenise aproape imposibil, așa că am ”descoperit” o tehnică veche de când lumea și pământul: făceam treaptă cu genunchiul, apoi pășeam pe ”treaptă” și tot așa.


/Buila/dsc01223.jpg


                                                                         Photo credits: Adi Vari


/Buila/20180124_154623.jpg


/Buila/20180124_153331.jpg


După ce am înotat încă vreo jumătate de oră, am intrat pe ultima pantă, un pic înghețată, care ne-a scos în golul alpin și am dat de primul stâlp indicator de la intrarea în pădure.


/Buila/20180124_155446.jpg


De la intrarea în pădure până la ieșirea în golul alpin am făcut 3 ore 1/2, 550 m altitudine. Incredibil de mult. Ne-am oprit să bem un ceai și să mâncăm ceva. Înotatul prin zăpadă ne deshidratase, nu mai spun că ne făcuse poftă de mâncare. Până în Șaua Doaga, unde există o troiță și un alt stâlp indicator, am mai făcut vreo 20 minute. Zăpada nu mai era așa de mare, era sub genunchi, când afânată, când cu o crustă la suprafață și afânată dedesubt.


/Buila/20180124_162315.jpg


                                                                              Photo credits: Adi Vari


De aici și până aproape de hornuri marcajul nu a mai fost vizibil, fiind aplicat exclusiv pe stânci, acum acoperite de zăpadă. Nu se punea problema că ne rătăcim, fiind suficient să ținem aproape de culmea matematică, urcând și coborând susținut.


/Buila/20180124_165832.jpg


Apoi, când mi-a venit rândul să fiu în față, am ochit un set de urme dintre multele de pe versant. Inițial am crezut că sunt de lup, dar erau mai crăcănate și mai mici. Urme de vulpe. Mi s-a părut mie că au o trasă foarte bună, tăind un pic pe curbă de nivel. Cum nu se punea problema de avalanșă, am trișat un pic și m-am luat după ele. La început cu amuzament, apoi din ce în ce mai curioasă, le-am urmat întocmai. Cum ar fi să ne ducă până în Curmătura Builei?! Să fie asta vulpea noastră din Curmătură, prietena lui Dumi și a lui Ștefan de astă-toamnă? Ne mai opream din când în când să ne consultăm în privința traiectoriei de urmat, iar Adi V. rânjea sub mustață ”Ia să vedem ce spune vulpea ta!” Vulpea le zicea bine și am mers pe urmele ei mult și bine.


După o zi întreagă de ninsoare măruntă și de ceață, la apusul soarelui ceața a început să se lase în vale, dezvăluindu-ne o mare de nori și un peisaj de vis.


/Buila/20180124_172310_-_copy.jpg


/Buila/20180124_173707.jpg


/Buila/20180124_174012.jpg


Am decis să părăsim urmele vulpiței noastre, care ocoleau mai domol pe curbă de nivel și să urcăm pe Vf. Piatra. Acolo ne-a lovit in moalele sufletului un apus de zile mari.


/Buila/20180124_175003.jpg


Cum nu voiam să căutăm hornul pe întuneric, am grăbit un pic pasul. De pe vârf am coborât spre dreapta, am dibuit intrarea în Hornul Mare unde… evident că ne-am întâlnit cu urmele vulpii noastre, care veneau frumușel pe curba de nivel.


În horn am dat de ceva gheață și mi-am cerut scuze că i-am zis lui Adi V. că nu e cazul să luăm colțarii. Eu am coborât fără prea mari emoții, doar cu grijă, el a fost mai puțin norocos și a alunecat de vreo două ori, preț de o strângere de fund. Iar Adi M. decisese să mă ignore și să-și ia oricum colțarii și pioletul, bravo lui.


Când am văzut refugiul, m-am bucurat ca un copil. Ajunsesem acasă. Făcusem până aici 7 ore 1/2. 


Am grăbit pasul, rânjind cu gura până la urechi. Zâmbetul s-a stins un pic când am văzut că oblonul de la camera mare era larg deschis. I-am urat de bine autorului, am urcat pe prispă, am deschis zăvorul și m-am grăbit să închid oblonul. Nu că ar fi fost vreo grabă, doar că atunci așa am simțit să fac. Era ceva zăpadă înăuntru, dar nu atât de multă cât m-am temut. Am deschis și ușa camerei mai mici, din dreapta, care are 2 priciuri suprapuse. Zăpadă aproape deloc, deoarece este mai bine izolată la nivelul podelei și avusese oblonul închis. Ne-am hotărât să rămânem în camera mică. Am aprins o lumânare, Adi M. a deschis stația pe Radio Antena Satelor și am început să ne desfacem calabalâcul. Termometrul indica înăuntru -9 grade. Ne-am aranjat culcușurile, ne-am pus pe noi ceva mai gros și am început să ne pregătim ceva rapid de mâncare.


/Buila/20180124_185933.jpg

                                                        Nu, nu Adi a pregătit de mâncare, el doar mânca :)


La ora 20:00 eram toți în sacii de dormit. Mie nu mi-era prea somn, așa că am propus să jucăm fazan. În nici 5 minute, se auzeau sforăituri din două părți. Cum e cam greu să joci fazan de una singură, m-am lăsat dusă aiurea de gânduri, în speranța că voi adormi.M-am încălzit repede, deși de data asta mi-am pus cam multe straturi în partea de jos (colanți și pantaloni de polar), unde m-am și încălzit cel mai greu. Cum mi-a fost lene să mă desfac iar din toate cele și să-mi dau pantalonii jos, am rămas așa. Am ațipit de câteva ori și m-am trezit, auzeam sforăiturile din jur și eram ușor enervată că ei reușesc să doarmă atât de bine. Îmi simțeam gâtul înțepenit, îmi fusese foarte frig înainte să mă bag în sac și am reușit cu greu să mă relaxez, deși acum îmi era cald și bine. Pe la 02:30 m-am trezit de-a binelea. Am ieșit afară, am privit stelele și m-am întors în sac cu chef de vorbă. Așa că l-am trezit și pe Adi V., care se jura că și el doarme prost. L-am trimis obligatoriu la pipi și pe amărâtul de Adi M., acum dacă tot era toată lumea trează.


În mod total surprinzător, am reușit să adorm destul de repede și m-am trezit abia pe la ora 8. M-am extras din sac cu ceva părere de rău. În refugiu era friiiig. Am ieșit afară cu inima strânsă, dar minune! Afară strălucea un soare puternic și prietenos, era mai cald decât înăuntru.


/Buila/20180125_084923.jpg


/Buila/20180125_084940.jpg


Am deschis oblonul și ne-am apucat de făcut cafea și mâncare. Cum nu avea nimeni chef să coboare la izvor, iar apa noastră înghețase bocnă peste noapte, am topit zăpadă.


/Buila/20180125_095947.jpg


Am mâncat înăuntru și ne-am băut cafeaua pe prispă, admirând marea de nori și Hornurile Popii.


/Buila/20180125_101609.jpg


Hotărâsem că merităm să o lălăim. Urmele erau făcute și drumul îl știam. Coborârea n-ar fi trebuit să ne ia la fel de mult ca urcarea. Așa că Adi M. a dat o fugă cu colțarii prin Hornul Mare, iar eu și Adi V. am scos zăpada din camera mare.


/Buila/20180125_093355.jpg


                                                                              Photo credits: Adi Vari


Ne-am făcut bagajele și iar am lălăit-o, căscând gura la festivalul de urme care apăruseră peste noapte pe lângă refugiu. Vulpe, iepure și unele mai vechi, suspect de în linie :)


/Buila/20180125_081716.jpg

                                                                               Photo credits: Adi Micu


/Buila/20180125_101819.jpg



Nu se putea să nu facem și o poză cu steagul, luat special pentru a sărbători Mica Unire.


/Buila/20180125-dsc01301.jpg


Am făcut curățenie și am măturat zăpada și în camera mică, am strâns gunoiul găsit în ambele camere (câteva sticle de plastic, un borcan, alte ambalaje), am închis obloanele, am tras zăvoarele și aer în piept și ne-am pregătit de plecare.


/Buila/20180125_081613.jpg

                                                                            Photo credits: Adi Micu


Timpii de pe indicator nu ne ajutau cu nimic. Traseul nostru începea pe BR înapoi prin Hornul Mare – Vf. Piatra – Șaua Doaga, de unde cobora pe TR până la Stâna la Văcărie – Adăpostul Scărișoara – Pietreni.


Ne-am luat la revedere de la căsuța pe care eu am ajuns să o simt a noastră încă de prima oară când am stat în ea și am pornit voinicește la ”deal”.


/Buila/20180125_120715.jpg


/Buila/20180125_121214.jpg


/Buila/20180125_121221.jpg

În timp ce urcam prin horn, i-am spus lui Adi V. că tot ce îmi mai doresc ca să fie perfect este să vedem măcar o capră neagră. Nu am apucat să ieșim bine din horn, că hop și capra neagră, la o aruncătură de băț. Și nu oricum, ci cu gura mare. A fost prima oară când am auzit sunetul pe care îl scot caprele negre.


După ce am căscat ceva gura după capră, în speranța că poate mai apar și altele, am început drumul înapoi.


/Buila/20180125_123552.jpg


Condițiile erau cu totul altele. Ne odihnisem 12 ore, nu mai ningea, era soare și cald, nu aveam grija urmelor, cel puțin o bucată de drum.

Cu atâta vizibilitate, am identificat pentru prima oară cele trei stâne de sub Muntele Cacova. Habar nu aveam care dintre ele era stâna la care trebuia să ajungem noi. Logic era să fie cea mai din dreapta, spre care cobora domol un picior pornind din Șaua Doaga. Când ajunsesem pe aici în primăvară, tot pe ceață densă, din Șaua Doaga nu am mai găsit traseul și am coborât de-a dreptul până am dat într-un forestier, de unde am dibuit poteca spre Adăpostul Scărișoara. De data asta, după ce ne-am sfătuit puțin, am ales să nu mai mergem până în Șaua Doaga și să coborâm pe picior spre stâna din mijloc.


/Buila/20180125_134549.jpg


Când am ajuns în apropierea ei, am identificat și marcajul TR, care venea din Pietreni prin Scărișoara – Șaua Doaga și cobora pe partea cealaltă, ajungând prin Dosul Builei la Cabana Cheia. Și unde mai pui că era tocmai marcajul care ne trebuia nouă. A trebuit să ajungem a doua oară aici ca să-l găsim. Bun și așa! Din Curmătura Builei până la stână am făcut mai puțin de două ore, cu pauze de căscat gura și băut ceai.


Am vizitat și stâna, stână de oameni gospodari.


/Buila/20180125_135744.jpg


Poate fi un bun loc de înnoptat, fiind mult mai bine izolată decât refugiul din Curmătura Builei. Are trei încăperi, două care comunică între ele și au plafonul înalt și una separată, foarte bine izolată și îmbietoare în felul ei, dacă nu te sperie ideea de saltele ciobănești :)


/Buila/20180125_135841.jpg


/Buila/20180125_135947.jpg


/Buila/20180125_135856.jpg


M-au emoționat puțin urmele trecerii unor copii pe acolo. Multe încălțări mici risipite aiurea pe sub un pat și o jucărie uitată / pierdută. Oare i-a simțit vreun copil lipsa?


/Buila/20180125_135929.jpg


Mi-aș fi dorit să găsesc apă la adăpătoare, așa cum ne indica și harta, dar nu am găsit nimic. Ne-am luat la revedere și de la stână și am pornit agale. În nici 20 minute pierdusem muuultă altitudine.


Poteca ne-a dus ușor la vale prin zăpadă măricică și afânată, până la adăpostul Scărișoara, unde am ajuns după nici o jumătate de oră.


/Buila/20180125_143354.jpg


Nici aici nu am găsit apă. Aveam două termosuri cu ceai, dar mie mi-era sete de apă. De ceva vreme începuse să mă doară capul, semn că eram deshidratată.


Am continuat pe marcaj TR spre stânga. Marcajul ne-a condus abrupt în jos, printre crengi și trunchiuri căzute. Drumeția aceasta prin Buila de iarnă mi-a demonstrat ceva ce știam deja teoretic, și anume că marcajele au fost făcute urmând potecile făcute de animale. Știți cum prin orașele mari maidanezii trec strada pe la trecere? Ei, în Buila urmele de căprioare, vulpi sau iepuri urmează marcajele. Mai repede invers :)


/Buila/20180125_145033.jpg


De aici până în Poiana Scăricica a mai fost doar puțin. După ce am traversat poiana am dat de o construcție de piatră, care adăpostește un izvor, o icoană și un blestem.


/Buila/20180125_151344.jpg


”Și blestemați să fie toți aceia care vor mai îndrăsni de a mai scrie cu creonul sau va rade cu cuțitul sau alte stricăciuni va face la sf. Icoană.” Bine că nu și pe scândurile din jur :)De aici, poteca se transformă în drum forestier molcom, presărat din când în când cu panouri informative.


/Buila/20180125_153241.jpg


Mai aveam un pic mai mult de 3 km până la mașină. Când am ajuns aproape de prima casă și credeam că nu se mai poate întâmpla nimic interesant, din senin a apărut…


/Buila/20180125-dsc01375.jpg

                                                                             Photo credits: Adi Vari


EL. Și apoi și ea Evident că ne-am pupat și ne-am iubit.


/Buila/20180125-dsc01395.jpg

                                                                             Photo credits: Adi Vari


Cum să nu te iubești cu un cățel creț, roșcat și într-o ureche?!


/Buila/20180125-dsc01406.jpg

                                                                             Photo credits: Adi Vari


A fost finalul perfect. În asemenea companie selectă, am ajuns rapid la mașină. Din Curmătura Builei până la mașină: 4 ore 1/2.


I-am cumpărat roșcatului un cârnat și un crenvușt de la magazinul din sat. Fetița ne părăsise între timp. Și dacă tot i-am luat mâncare cățelului, parcă ar fi mâncat și gura noastră un crenvușt. N-am mai mâncat așa ceva de ani întregi, dar acum mi s-a părut delicios. Adi V. s-a mulțumit cu niște pâine, pe care a împărțit-o frățește cu roșcatul (primul fiind vegetarian).


Am plecat spre București cu sufletul primenit, ca și cum aș fi fost la mama acasă.


Le mulțumesc colegilor mei de tură, Adi x 2 pentru o tură minunată și o atmosferă grozavă!


Să ne (re)vedem sănătoși, pe poteci cu soare! 



Detalii tehnice:


Gradul de dificultate și timpii prezentați pot fi considerați subiectivi!


Grad de dificultate: mediu. 


Traseu parcurs în condiții de iarnă. 


Este un traseu care se poate face în orice anotimp.


Traseul urmat: Ziua 1: Pietreni – Șaua Târnăcior – Șaua Doaga – Muntele Cacova – Vf. Piatra – Hornul Popii – Curmătura Builei (7 ore 1/2 – în condiții de iarnă).Ziua 2: Curmătura Builei – Hornul Popii – Vf. Piatra – spre Șaua Doaga – coborâre pe picior până la stâna din mijloc – Adăpostul Scărișoara – Poiana Scărișoara – Pietreni (4 ore 1/2 – în condiții de iarnă).


Total km: aprox. câte 9 în fiecare zi.


Marcaje: Pietreni – Șaua Târnăcior: triunghi galben

Șaua Târnăcior – Curmătura Builei: bandă roșie (greu de urmărit de la ieșirea în golul alpin)

Curmătura Builei – spre Șaua Doaga: bandă roșie (greu de urmărit de la ieșirea din Hornul Mare)

coborâre pe nemarcat până la stâna din mijloc

stână – Pietreni: triunghi roșu


Surse de apă: Pe forestierul Pietreni – Șaua Târnăcior, 3 izvoare în Curmătura Builei (cu debit variabil, uneori secate, în funcție de anotimp), în Poiana Scărișoara (izvor amenajat).



Vineri, 2 februarie 2018 - 11:21 
Afisari: 615 


Postari similare:





Comentariile membrilor (5)

leovit
leovit
Busola
 
1
Frumosa plimbareala prin Buila...nu stiu cum in refugiul ala din Curmatura,care are pereti capitonati cu pluta, era mai frig in el decat afara,,,cand am dormit (2 ori )in el,La stina din vacarea pe linga cele 2 saltele verzi mai vad una mare dubla..ceva mai noua....Hornu Popii ,,,o splendoare....Ture frumoase in continuare,,,


Sâmbătă, 3 februarie 2018 - 19:26  

andruska
andruska

 
2
Frumos! Felicitari Raluca!


Luni, 5 februarie 2018 - 20:23  

raluca_cladoveanu
raluca_clado..
Busola
 
3
@andruska: multumesc!

@leovit: in refugiu parea mai frig decat afara dimineata, cand afara batea un soare foarte generos. Oricum, nu este etans, prin partea de jos intrand ceva zapada. si nici usa nu se inchide perfect din interior. Dar, in principal, explicatia este legata de faptul ca afara batea soarele Carpati.org Multumesc, ture frumoase si tie!


Comentariu modificat de autor!

Luni, 5 februarie 2018 - 21:08  

florentina10
florentina10..

 
4
Bravo pt jurnal, la cat mai multe.Urechila v-a multumit pt tratatie la final?Carpati.org


Miercuri, 21 februarie 2018 - 14:43  

raluca_cladoveanu
raluca_clado..
Busola
 
5
Multumesc, Florentina. Da, a fost foarte recunoscator Carpati.org


Miercuri, 21 februarie 2018 - 15:08  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0701 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2018) www.carpati.org