Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Iulie 2019
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031

August 2019
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Online

Vremea
Varful Bucsa
Muntii Leaota

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Aventura in Rodnei (Muntii Rodnei)

Traseu: Borsa - valea Negoiescu (TA) - fosta cabana Puzdrele - balaureala pana in creasta - Tarnita la Cruce (BR) - curmatura Pietrosului - vf. Pietrosu - lacul Iezer - manastire (BA) - Borsa


/rodnei/nrw8-resize.jpg


Cu ocazia sosirii in tara a unui bun prieten de-al lui Florin, Law, am hotarat sa organizam o tura mai lunga, de 4 zile, fie in nordul tarii fie in sud. Varianta din sud (Cheile Nerei et comp.) nu prea ma atragea si m-am rugat la toti sfintii sa fie vreme frumoasa in nord la sfarsitul saptamanii (26-29 septembrie) ca toata lumea sa fie de acord sa mergem acolo.

Nu imi aduc aminte sa fi vazut pe undeva vreme extraordinar de buna prin nord insa vestea ca in Cheile Nerei urmau sa fie 34 grade (nu stiu cine a scos-o pe asta, dar bine a facut) in weekend ne-au facut sa alegem clar nordul.


Tura a cuprins, pentru inceput (si incalzire), doua zile in Ceahlau si Calimani. Joi, in Ceahlau, am urcat din Durau spre Dochia, pe la Duruitoarea si am avut parte de o vreme "speciala" - vant de peste 80 Km/h pe platou, ploaie aproape de cabana Fantanele la coborire, ceata. Nu am reusit sa facem si varful (din cauza vremii), insa ne-a placut tuturor foarte mult iar pe mine chiar m-a apucat melancolia cand ne-am intors in Durau, aducandu-mi aminte de cum ma intorceam inapoi in Iasi pe vremea cand eram student si mergeam in weekend-uri in Ceahlau.


Dupa o noapte petrecuta la o pensiune frumoasa din Vatra Dornei (unde am aflat ca se poate da sah-mat din 3 mutari), am purces catre satul Gura Haitii de unde speram sa urcam pe varful Pietrosu din muntii Calimani.

Socoteala de-acasa nu s-a potrivit deloc cu cea din Gura Haitii atunci cand am realizat cat de departe este varful si ca niciunul dintre noi nu se uitase si la scara hartii atunci cand exclamam plini de incredere ca o sa facem Pietrosu in 4 ore. Ca sa nu fie totusi un esec total, am hotarat sa urcam pana la Pietrele Rosii si de-acolo sa pornim catre stancile 12 Apostoli, zona care cel putin pe mine m-a fascinat cum nu m-au fascinat atatea zone abrupte si stancoase prin care am mers.


Odata incheiata si tura de vineri, am plecat catre orasul Borsa, cu gandul la principalul punct de atractie al iesirii noastre: creasta Rodnei. Pana in Borsa am mers pe cel mai prost drum pe care am fost cel putin eu vreodata: DN18, o relicva a celui de-al doilea razboi mondial (din cate am inteles, gropile din asfalt au pus probleme chiar si tancurilor nemtesti).

Am ajuns in Borsa destul de tarziu (23:30), insa doamna de la pensiunea Poiana Borsei (unde am fost cazati) ne-a surprins pe toti, asteptandu-ne cu poarta si bratele deschise, aducandu-ne ulterior cate un paharel de palinca de bun venit. Ospitalitate maramureseana.. sau oameni?


Inainte sa ne culcam, am stat la masa cu totii si am cantarit variantele de traseu pe care le aveam la dispozitie. Nu stiam niciunul zona prea bine si dupa experienta semi-negativa din Calimani ne era destul de teama ca traseul pe care urma sa-l parcurgem era mult prea lung pentru o singura zi.

Visam cu totii la o tura care sa curprinda atat o portiune consistenta de creasta principala cat si varful Pietrosu insa raspunsurile primite pe forum si cele citite nu ne prea dadeau sorti de izbanda.

Dupa ce am facut cu totii cate un dus, ne-am dus cu totii la culcare si cel putin pentru mine a fost din nou un record - cel mai scurt somn dinaintea unei ture dificile: 5 ore.

...

Sambata dimineata. Ora 05:45. Alarma telefonului rasuna in micuta camera si reusesc sa o opresc poate prea repede. Imi dau seama ca nu prea am dormit iar asta nu poate sa fie de bine.

Intr-un sfert de ora suntem cu totii la parter, la masa, infulecand ce putem inainte sa pornim. Nu m-as fi vazut poate niciodata mancand rosii si castraveti la 6 dimineata.. dar acum parca au un gust foarte bun si racoritor.


Ies pe balcon sa imi iau cateva dulciuri din sacosa lasata peste noapte.. doamne cat de frig mai poate fi! Inca e bezna afara dar nu pentru mult timp. Ne echipam repejor si iar incepem o discutie scurta despre variantele pe care le-avem.

In principiu, am avea de ales intre a urca pe BA (pe la statia meteo) sau pe TA (pe V. Negoiescu), urmand sa urmam in coborire traseul celalalt. Ca sa putem face traseul in timp util, ar trebui sa mergem cu masina circa 10 Km pana la manastire insa la coborire ar trebui sa o si recuperam. S-ar gasi un taxi sau o ocazie..


La parterul pensiunii apar doi barbati (probabil cazati si ei acolo) care isi si trag masina in fata, pregatindu-se de plecare. Intru in vorba cu ei si le propun sa ne duca contra cost pana la manastire, rezolvand astfel problema recuperarii masinii. Nu am succes din pacate, ei grabindu-se sa ajunga la munca.

Ne gandim mai bine si decidem sa urcam pe v. Negoiescu, avand aici un argument solid: putem calcula timpul astfel incat sa fie nevoie sa ajungem pe lumina doar pana la statia meteo de la lacul Iezer, urmand ca apoi sa coborim la frontale. Am putea face asta si pe v. Negoiescu, dar de la statia meteo in jos e drum de masina si nu ne-ar pune probleme spre deosebire de celalalt traseu, complet necunoscut.


La cateva minute dupa ora 7 iesim pe frumoasa poarta maramuresana a pensiunii si pornim catre est. Frigul ne aduce pe toti la tacere pentru cateva minute si mergem aproape robotic, scrasnind din dinti.


/rodnei/img_3659.jpg


Printre case zarim, undeva in dreapta si usor in spate, varful Pietrosu, impunator, scaldat in razele de soare matinale. E acoperit parca cu o pudra alba de zapada care numai pudra nu cred ca e avand in vedere cat e de departe. Florin ne asigura insa ca nu vom avea probleme din cauza zapezii, fiind in cantitati nesemnificative. Asa sa fie!


/rodnei/img_3661.jpg


Conform hartii, n-ar trebui sa fim departe de intrarea pe TA. Avem de parcurs circa 1.5 Km pe jos pana in dreptul pensiunii Mia iar de acolo ar trebui sa fie un indicator sau macar un marcaj. Trecem de pensiune si nimic. Cascam ochii bine in dreapta sa nu cumva sa pierdem intrarea pe traseu.. si deodata vedem o strada care porneste spre dreapta, cam in zona pensiunii. Strada Negoiescu. Hmm.. N-are cum sa fie coincidenta de nume. Strada ar trebui sa dea fix in firul vaii. Niciun indicator insa.


/rodnei/img_3662.jpg


Mergem repejor pe strada Negoiescu si ma opresc de cateva ori sa-mi leg sireturile care se incapataneaza sa se tot dezlege cand mi-e lumea mai draga.


/rodnei/img_3664.jpg


Trecem pe un pod si tot cautam marcajul mult asteptat, triunghiul albastru. Pe de o parte, mi se pare inacceptabil sa nu existe un marcaj pe nicaieri. Pe de alta parte, ma tot gandesc ca poate nu pe-aici e traseul nostru.

Dupa circa 20 minute de mers, asfaltul se transforma brusc in poteca si zarim pe neasteptate marcajul care s-a tot lasat asteptat.


/rodnei/img_3665.jpg


Law ramane in urma sa-si lege sireturile iar noi pornim pe potecuta care merge prin stanga paraului.


/rodnei/img_3666.jpg


Nu apucam sa mergem foarte mult asa ca imediat sesizam ca potecuta dispare si ca drumul nostru.. e de fapt pe mijlocul paraului.


/rodnei/img_3667.jpg


Inaintam cu grija pe bolovanii umezi si dupa cateva minute ne oprim sa-l asteptam pe Law care vine incet, injurand "poteca". Nici n-am inceput bine traseul si deja suim cu grija cativa bolovani.

Traversam un podet si observam ca ne aflam in dreptul ultimelor case. Neatent, reusesc sa alunec pe podetul umed, mai sa ajung in apa - care, apropo, curge foarte repede.


/rodnei/img_3671.jpg


Vedem marcajul pe malul celalalt insa n-are sens sa traversam daca poteca merge bine si pe-aici. In curand insa ne blocam in balarii si decidem sa ne intoarcem si sa traversam pe unde ar fi mai usor.

Paraul asta e destul de lat si singura zona acceptabila reuseste sa ma scoata din zona de confort: un bolovan umed pe care trebuie sarit. Perfect!


/rodnei/img_3672.jpg


Sar toti inaintea mea si raman ultimul. Apa e destul de adanca aici, sa tot ajunga pe la genunchi. N-ar fi bine deloc sa cad. Gasesc doua locuri bune de pus betele prin apa, zic un domane-ajuta si ma intind cat pot de mult. Am trecut!

Odata ajuns pe partea cealalta, injur de cateva ori si sper sa nu mai fie vreo astfel de trecere. Nici n-am ajuns in creasta si deja am intampinat primele greutati.

Continuam pe potecuta si in nici 5 minute ajungem iar intr-o zona in care trebuie sa traversam paraul. De data asta, e foarte lat si nu gasim nicaieri o zona acceptabila.


/rodnei/img_3675.jpg


Incepem sa aruncam cu bolovani uriasi in apa, care sa ne ajute sa traversam fara sa ne udam prea tare la picioare. Ar merge de minune o pereche de cizme de cauciuc pe-aici..

Baietii iar trec toti inaintea mea si raman la urma, intrebandu-ma pe unde naiba sa merg. Ar fi vreo 2 locuri prin care au trecut, insa niciunul nu ma atrage. Unde mai pui ca am si talpa tocita si aderenta pe piatra umeda e aproape 0.

Raman blocat cateva minute pana imi fac curaj si traversez, reusind totusi sa ma ud un pic pe bocanci. Odata ajuns pe partea cealalta, evoc cu evlavie fiinta materna, in cateva contexte de care chiar si eu raman uimit (combinatii de sacru si profan).

Cine naiba o fi facut traseul asta? Sa fi fost apa mai mica pe vremuri?

Mai traversam de cateva ori paraul, prin zone care nu mai pun probleme si ne gandim ca poate poteca in sfarsit paraseste firul apei. Nimic mai fals.


/rodnei/img_3681.jpg


Numaidecat, avem iarasi de traversat firul apei insa de data asta nu mai sunt eu cel care se poticneste ci Law. Asezam un bustean relativ uscat drept punte insa se umezeste si devine periculos de utilizat.


/rodnei/img_3682.jpg


Mamele din intraga lume probabil au sughitat cu varf si-ndesat la cat de mult au fost pomenite. N-ar fi un capat de lume sa cadem in apa rece ca gheata.. insa nici n-am apucat sa vedem nimic din Rodnei si ne chinuim sa traversam paraul asta care de-a lungul caruia poteca sa incapataneaza sa serpuiasca.


/rodnei/img_3684.jpg


Ma amuz imediat la gandul ca am fi putut opta pentru varianta cealalta si sa fi coborat pe aici, la frontale. Atunci ar fi fost cu adevarat o tura interesanta!

Dupa un timp, pierdem deja sirul traversarilor de pe-o parte pe alta si continuam pe partea stanga. Nu fara sa remarcam ca am pierdut marcajul. La naiba, probabil poteca, in spiritul ei satiric, traversa iarasi paraul printr-un loc prin care nici nu ne-ar fi trecut prin cap ca se poate traversa.

Continuam pe stanga, prin balarii, pana iesim intr-un punct din care poteca e mai bine evidentiata insa nici urma de marcaj. Dupa 20 minute, apare si marcajul care vine din dreapta, printr-o alta traversare a paraului evident (si cine stie cate altele de cand am pierdut noi marcajul). Ne intrebam de ce oare n-au proiectat poteca direct prin parau.

Dupa ce intersectam din nou marcajul facem un scurt popas si remarc ca am picioarele bocna. Traversarile si-au spus cuvantul si am bocancii uzi - de unde norocul sa fie si impermeabili. De altfel, puteau la fel de bine sa fie facuti din otel avand in vedere ca sunt rupti in cel putin un loc fiecare si apa s-a putut strecura fara probleme.

Poteca prinde altitudine si se departeaza de parau - motiv de bucurie pentru toata lumea. Printre varfurile brazilor putem vedea o culme foarte frumoasa - probabil secundara, n-are cum sa faca parte din creasta principala.


/rodnei/img_3690.jpg


Iesim la marginea padurii si deodata soarele ne orbeste. In fata vedem cu greu un acoperis alb si ne intrebam daca nu cumva e vorba de cabana Puzdrele. N-are cum, ar trebui sa fie parasita iar constructia nu pare.

Poteca e barata dintr-o data de un gard de lemn. Decidem sa-l ocolim prin dreapta insa nu mergem mai mult de cateva secunde si deja ne ingheata sangele in vene cand auzim venind spre noi o haita de caini ciobanesti. Nu mai putin de 5.

Continuam pe langa gard si dupa 20-30 metri intram din nou in poteca, in fata a ceea ce era de fapt o stana. Au pus stana in poteca!

Suntem inconjurati de caini si ne oprim speriati. La stana, zarim ciobanul care mulge o oaie si care nu se prea streseaza vazandu-ne aproape linsati de haita de caini. Vazand totusi ca ne-am oprit si stam acolo, striga la caini sa se potoleasca si intr-o clipa acestia se linistesc si devin blanzi, lasandu-ne sa-i mangaiem si chiar sa-i gadilam la masele. Sigur ca da.


http://www.youtube.com/watch?v=wldC34E5kd0


Incepem sa mergem usurel inainte si treptat mai pleaca cate un caine de langa noi. Unul ramane insa pentru mai mult timp, asigurandu-se ca nu facem prostii. Brr.. Ce mai inceput de tura..

Continuam pe poteca - de fapt un veritabil drum lat si imediat iesim langa ceea ce pare a fi fosta cabana Puzdrele, acum ruinata. "Am ajuns prea tarziu.." ma gandesc un pic melancolic. Ce frumos ar fi fost acum sa fi stat la un ceai cald dupa pataniile de jos.


/rodnei/img_3700.jpg


Cautam din ochi marcajul pe care nu-l mai vazusem de cand cu stana. Nici urma! In dreapta noastra, drumul lat porneste in jos, inspre vale, intrand in padure. Nu prea pare directia buna. Decidem sa continuam tot inainte.


/rodnei/img_3701.jpg


In fata avem ceea ce credem noi, dupa cum arata, portiunea dintre saua Galatului si varful Puzdrele. Urcusul devine un pic anevoios si s-ar impune totusi un popas - de benzina, cum zic baietii. De motorina mai tarziu.

Urcam ce mai urcam si mie mi se pare ca undeva in stanga noastra s-ar vedea o poteca si parca si un indicator. E totusi destul de departe si nimeni n-ar vrea sa piarda timpul pana acolo. In fata noastra insa nu se vede nicio cale usoara catre creasta si deja aud gasca cum se vorbeste sa o luam de-a dreptul, pe oricare versant din fata.


/rodnei/img_3705.jpg


Facem un scurt popas de hidratare si ceva dulce si numaidecat se porneste un vant care ma ingheata din cap pana-n picioare, fie si cu 3 haine pe mine. Inca am bocancii umezi. Stam acum cu fata spre muntii Maramuresului.


/rodnei/img_3712.jpg


Avem o prima varianta sa iesim mai in dreapta si sa urcam prin dreptul unor bolovani. Nu prea ma atrage varianta, mai ales ca panta e considerabila pe-acolo si le propun sa urcam un pic promontoriul din fata noastra pentru a iesi in ceea ce pare a fi o ultima caldare si sa decidem de-acolo ce sa facem.

Iesim in caldare si ne aruncam ochii in jur. In stanga si inainte panta e foarte mare si nu ar fi foarte indicat sa o luam pe acolo. In schimb, in dreapta panta pare un pic mai moale. Ne conturam din ochi un traseu si pornim.


/rodnei/img_3713-2.jpg


E mare panta si pe-aici insa avem trepte, probabil formate de turmele de oi. Ce e mai frumos, avem si afine si baietii apreciaza asta din plin. Eu unul nu sunt fan afine.


/rodnei/img_3714.jpg


Din cand in cand ma mai uit un pic in spate, sa vad daca-s putea cobori pe aici in caz ca n-am putea inainta undeva mai sus. Incerc sa ma mint ca da, dar la asa panta..


/rodnei/img_3715.jpg


/rodnei/img_3716.jpg


Florin vrea sa iasa un pic in stanga, Law e undeva in dreapta de tot, deja pe culme. Eu decid sa o iau in directia unor stanci care imi dau un pic de incredere, mai ales ca simt cum panta se mareste si pe stanca m-as simti mai in regula.


/rodnei/img_3717.jpg


Printre stanci zaresc turturi de gheata lungi si deja am o presimtire urata. Ce n-as da sa ma insel!


/rodnei/img_3721.jpg


Ies pentru o ultima parte din nou intr-o portiune inierbata si deja ii aud pe baieti sus cum chiuie de bucurie ca am ajuns in creasta.


/rodnei/img_3720.jpg


Si am ajuns in sfarsit! Cuvintele sunt de prisos pentru a descrie starea noastra de spirit. Dupa atata balaureala, marcajul turistic ne ridica tuturor moralul si soarele care apare din nou frumos ne aduce la extaz. Suntem in creasta Rodnei! Aproape ca-mi vine sa sarut stanca pe care frumosul marcaj BR este scaldat in razele soarelui.

Nu e chiar saua Galatului, locul in care ne-ar fi scos traseul TA, dar e bine si aici! Ba chiar e mai bine, avand in vedere faptul ca timpul nu e deloc prietenos cu noi azi.


/rodnei/img_3722.jpg


Ne uitam la ceas si ramanem uimiti de performanta la care nu ne asteptam: e abia ora 10:47! Am ajuns in mai putin de 4 ore in creasta. Greul insa de-acum vine. Avem de parcurs o buna bucata din creasta pana sa viram dreapta catre Buhaescu si Pietrosu. Cum nu e timp de pierdut, o luam la pas pe potecuta care ocoleste varful din fata noastra.


/rodnei/img_3727.jpg


E asa de liniste si placut pe-aici..


/rodnei/img_3729.jpg


Undeva in fata zaresc o pata alba si raman un pic surprins ca nu e o sacosa sau punga ci.. zapada! Daca pana si pe-aici rezista zapada.. oare ce urmeaza sa fie pe Pietrosu?


/rodnei/img_3734.jpg


Curba de nivel isi schimba la un moment dat directia, cotind spre stanga, in fata noastra desfasurandu-se acum o alta panorama frumoasa: in dreapta, impunator, avem varful Puzdrelor (2189) iar in fundal, aproape ireal de departe, Rebra si Buhaescu, pe a caror creasta vedem zapada consistenta.


/rodnei/img_3741.jpg


Depasim zona varfului Puzdrelor si incepem sa intelegem de ce majoritatea celor citite pe internet nu ne dadeau sorti de izbanda. Totul aici e la o alta scara, cu mult mai mare decat a muntilor cu care eram noi obisnuiti.

In stanga intalnim si ramificatia cu poteca marcata BG care ar duce in cele din urma in satul Anies.


/rodnei/img_3750.jpg


Traversam o padure de jnepeni si apoi incepem sa coborim, iesind in scurt timp intr-o zona lata, cu aspect de desert.


/rodnei/img_3762.jpg


Pe masura ce coborim vremea frumoasa incepe sa se strice un pic, deasupra crestelor din fata incepand sa apara nori. Aruncam o privire si la ceas si e aproape ora 12. "Abia 12?" raman un pic surprins insa baietii ma corecteaza si imi spun ca e "deja 12". Mai avem destul de parcurs..


/rodnei/img_3771.jpg


Intr-un jneapan zarim o geaca de blugi.. ciudat element vestimentar, ce-i drept, pentru zonele astea..


/rodnei/img_3773.jpg



/rodnei/img_3774.jpg


Ne asteptam cred cu totii la ceva mai spectaculos de la un traseu de creasta. Macar urcusuri si coborisuri constante, precum in Crai, care sa ne mai consume timp. Mie totusi imi place mult si asa. Decat spectaculos si periculos sa-mi iasa pe gat, mai bine asa. Iar peisajele sunt absolut superbe..


/rodnei/img_3782.jpg


Dupa ce trecem de o portiune mai stancoasa in care poteca se strecoara printre jnepeni si stanca, ne asezam la masa, de data aceasta popasul oficial al turei. Mancam pe saturate si exaltam de bucurie cand din cand mai iese soarele printr-o spartura in norul gros de deasupra. Ce rapid s-a mai schimbat vremea..


/rodnei/img_3790.jpg


Cu greu ne mai pornim din nou la drum si numaidecat ajungem intr-un loc care ne atrage atentia prin stalpul indicator, specie pe cale de disparitie in Rodnei. Suntem in locul numit "Saua intre izvoare"


/rodnei/img_3796.jpg



/rodnei/img_3797.jpg


Un alt indicator de pe stalp ne informeaza despre traseul marcat cu CG care l-ar intersecta pe cel de dinainte (BG) la confluenta celor doua Aniese. Probabil ca traseul este destul de nou pentru ca pe harta pe care o consultasem noi nu aparea. De altfel, nu avem idee nici despre celalalt traseu, marcat PR, care nu apare pe harta.

Urcam un pic si ajungem in dreptul unor formatiuni stancoase care seamana destul de bine cu niste carti asezate unele peste altele. Zona este numita, fara nicio surpriza, "La carti".


/rodnei/img_3802.jpg


De aici traseul incepe sa urce un pic si dupa atata coboris si masa pe cinste, ma simt aproape epuizat de energie.

In dreapta noastra se deschide o vale adanca care probabil e valea Izvorului Repede


/rodnei/img_3806.jpg


Pe masura ce inaintam, observam cum solul devine din ce in ce mai umed si coborim intr-o caldare unde probabil zapada s-a topit doar recent.


/rodnei/img_3809.jpg


Aici iar zarim un indicator care ne informeaza despre faptul ca pe-aici ar fi un loc de campare "oficial". Fix in zona asta mocirloasa.


/rodnei/img_3814.jpg


Traversam caldarea si incepem urcusul pentru a iesi din nou in creasta. Aici ne asteapta o surpriza. Ca sa iesim, trebuie sa traversam o limba destul de groasa de zapada.


/rodnei/img_3824.jpg


Pare de gluma si incerc sa ies un pic inainte de iesirea oficiala, insa zapada e alunecoasa si ma intorc inapoi in poteca. Imi aduc brusc aminte de patania cu zapada de pe Valea Alba..

La capatul portiunii cu zapada intalnim indicatorul care ne spune ca suntem in saua Obarsia Rebrei.


/rodnei/img_3825.jpg


Continuam pe creasta si inca ma intreb unde o fi portiunea plina de zapada care se vedea de departe acum ceva timp.


/rodnei/img_3836.jpg


Ca sa fie treburile si mai frumoase, intr-o portiune stancoasa dam de ceva care imi aduce imediat fiori reci pe sira spinarii: gheata! Valeu.. asta ne mai trebuia. Si eu care credeam ca cea mai mare problema urma sa fie zapada..


/rodnei/img_3839.jpg


Mai mergem inca un pic si ajungem in dreptul unui alt stalp indicator pe care nici macar nu-l citesc inainte sa rostesc un "am pus-o" destul de tare.. In fata avem o portiune de creasta de care ma sperii un pic realizand ca pe-acolo urmeaza sa mergem. Se vede zapada multicica si locurile par destul de abrupte.


/rodnei/img_3844.jpg


Suntem in locul numit Tarnita la Cruce, zona unde probabil pe vremuri era si o cruce. Aici ajunge chiar si un drum forestier (greu de crezut) care porneste din satul Romuli.


/rodnei/img_3846.jpg


Luam o scurta pauza si ma sfatuiesc cu Florin despre cam ce-ar putea urma in continuare. Cel mai tare mi-e teama sa nu cumva sa fim nevoiti sa traversam limbi de zapada pe vreo curba de nivel expusa insa Florin ma linisteste si spune ca s-ar putea ca traseul sa fie pe partea cealalta, spre vest, unde n-ar trebui sa fie zapada.

Vedem si ca Pietrosu e acoperit de nori si ramanem un pic dezamagiti ca n-o sa vedem mare lucru de pe varf daca vremea nu se imbunatateste. Si nici nu da semne sa o faca..

Plecam la drum si schimbam marcajul, urmand banda albastra. Banda rosie mai merge cu noi o bucata insa la un moment dat o pierdem fara sa ne dam seama.


/rodnei/img_3861.jpg


Imi tot revin in minte episoadele cand alunecam pe V. Alba si deja ma vad alunecand si pe-aici, pe fundul caldarii adanci din dreapta noastra. Urasc limbile de zapada..

Traversam o scurta limba cu zapada si apoi poteca se muta pe partea vestica, departe de zapada. Lucru care nu poate decat sa ma bucure..


/rodnei/img_3866.jpg


Trecem pe langa un tobogan aproape ireal de inclinat..


/rodnei/img_3877.jpg


La un moment dat, ma trezesc singur in fata si strig dupa baieti care-mi spun ca am gresit drumul si ca trasul nu urca pe varf (probabil Rebra) ci il ocoleste pe curba de nivel. La naiba.. Cobor un pic si observ ca intr-adevar poteca e pe acolo, imediat dupa o limba cu zapada. Nu limba de-aici ar fi problema.. ci zona in care iese curba de nivel, puternic incarcata de zapada.


/rodnei/img_3880.jpg


Inghit in sec, traversez cu grija si ajung in siguranta pe poteca. Ajung repejor in dreptul baietilor care s-au oprit pentru o clipa deoarece poteca intr-adevar intersecteaza limba groasa de zapada. Evaluam un pic situatia si iesim usor in dreapta ei, pe iarba, pentru a evita zapada alunecoasa.


/rodnei/img_3885.jpg


Din fericire, sunt ceva urme facute in zapada si calcam cu grija pe ele pana cand iesim din nou in creasta. Ceata de jur imprejur.

In continuare, incepem sa traversam o zona care imi aduce brusc aminte de Fagaras din cauza pietrelor. Dupa un timp, nu mai vedem marcajul in fata si il zaresc undeva mai jos. Sa fie oare aici punctul in care BA are 2 variante, una pe creasta si una pe curba de nivel? Apucam poteca de jos.


/rodnei/img_3891.jpg


Iesim din ceata in cateva clipe si putem observa in fata un pinten stancos. Ma gandesc ca traseul ar curge cumva pe langa el, prin dreapta, insa nici vorba de marcaj.


/rodnei/img_3894.jpg


Din cauza cetii din jur, nu ne este foarte clar inca langa ce varf suntem. La un moment dat, ne gandim chiar ca suntem langa Pietrosu si am putea sa-l ratam. Mie parca nu-mi prea vine a crede ca am ajuns asa repede.

Law isi lasa rucsacul si pleaca sa exploreze, urcand catre varf. Nu apuca sa urce prea mult si imediat Florin zareste marcajul, poteca efectuand aici o curba de 90 grade aproape. Dar nu apuc sa ma bucur nici macar cateva clipe caci imediat privirea imi este atrasa de o priveliste care imi aduce o puternica stare de neliniste. Gheata!


/rodnei/img_3898.jpg


Ramanem cu totii uimiti de locul prin care trebuie sa trecem. In stanga o ditamai caldarea adanca si potecuta de jumatate de metru, acoperita de cea mai scarboasa gheata pe care cred ca am vazut-o vreodata. Pe o portiune de cativa metri de poteca apa care se scurgea de pe versant s-a transformat in sloiuri de gheata care se intind in jos pe cel putin 10-15 metri. Adevarate tobogane!

Florin incearca sa treaca de prima portiune insa la un moment dat se blocheaza si cu mare grija se intoarce inapoi, spunand ca n-avem cum sa traversam pe acolo.

Sub noi, la circa 5-6 metri, se vad urme in zapada, semn ca altii inaintea noastra au ocolit portiunea de gheata pe acolo. Il fac atent pe Florin si ii sugerez sa ocolim si noi pe acolo. Mergem un pic inspre pintenul stancos si ne uitam in dreapta, sa vedem pe unde am putea cobori. De data asta ramane Florin socat si spune ca n-ar cobori pe acolo, fiind mult prea abrupt.

Varianta ocolitoare pe dedesubt nefiind in regula, ne ramane sa urcam pe deasupra portiunii. N-ar fi greu sa urcam un pic si apoi sa mergem pe vreo curba de nivel pana depasim portiunea. Dar apoi trebuie sa si coborim cativa metri pana in poteca.. si cine stie de ce mai dam.

Fara nicio solutie buna, ramanem blocati, nestiind cum anume sa continuam. Law il ia pe Elian si incearca varianta pe sus, in ciuda faptului ca le spusesem ca e foarte abrupt pe-acolo. Florin insa are o idee nebuneasca.. sa spargem gheata.

Ne gandim ca cel mai probabil portiunea de gheata n-ar trebui sa fie foarte lunga. Sa tot fie vreo 15 metri cu totul, urmand ca de la un punct sa mergem doar pe zapada.. asta daca nu cumva s-a format gheata pe sub zapada pe care o vedem in fata. Ideea insa mi se pare mult mai ok decat orice varianta de ocolire, fie ea pe sus sau pe jos.

Cum nici nu visam sa ma apropii de gheata, Florin o ia inainte si imi cere unul din betele de trekking pentru a se ajuta de el. Sparge o prima portiune pana in zona mai urata si continua cu grija. Nu stiu ce simte el, dar numai cand il vad cum paseste spre toboganul de gheata mi se ridica pulsul la 120.


/rodnei/img_3900.jpg


Ajungem in zona cea mai dificila. Cu precizie chirurgicala, Florin incepe sa sparga gheata cu varful batului. Dar nu e asa de usor. Loveste o data, de doua ori, de trei ori. Nimic. Gheata foarte dura. Incepe apoi cu lovituri de calcai si incet incet reuseste sa o sparga. E util si batul la indepartat bucatile de gheata.

Urmatorul punct e destul de sensibil. Trebuie sparta gheata aflata la un metru sub el. Aici stam mai mult, poate si 10 minute, pana bucatile mari sunt indepartate.


/rodnei/img_3901.jpg


Exclam de bucurie la fiecare bucata de gheata indepartata si usor usor se contureaza o portiune sigura in mijlocul ghetii. Nu e autostrada si tot e riscul de alunecare, dar cu grija se poate trece.


/rodnei/img_3903.jpg


Florin traverseaza primul si in cateva clipe urmez eu. E groaznica zona asta insa n-am nicio alternativa. Pasesc cu grija printre bucatile de gheata si incerc sa-mi gasesc ceva prize si pe peretele aproape inghetat total din dreapta. E una dintre cele mai urate zone pe care le-am traversat vreodata..

Dupa cateva secunde pe care le-am simtit ca si minute, ajung langa Florin si imi gasesc, injurand, puterea de a fotografia sloiul de gheata pe care l-am traversat.


/rodnei/img_3907.jpg


In tot acest timp, baietii de sus ocolisera zona cu gheata insa acum aveau mari probleme la coborire datorita pantei mari. Mai in stil fundeni, mai cu o injuratura, reusesc amandoi sa ajunga teferi in poteca plina de zapada care e un adevarat lux deja pentru noi.


/rodnei/img_3908.jpg


Nu e usor nici aici, dar nici ca se compara. Zapada e destul de tare si batem urme destul de adanci pentru a nu aluneca. Decid sa las naibii camera foto si sa ma concentrez pe traversare. Cele mai nasoale sunt zonele unde trebuie sa coborim insa cu grija mare le traversam cu bine pe toate pana cand il aud pe Florin exclamand "Pamant!" si iesim din zona periculoasa.

Nu ne mai arde niciunuia de Pietrosu si tot ce vrem sa facem e sa ajungem cat mai repede in siguranta la statia meteo. Nu stim cum ar fi poteca spre Pietrosu insa daca e tot asa, mai bine spunem pas.


/rodnei/img_3909.jpg


Dupa inca o portiune de urcare vedem in dreapta un stalp care ne atrage atentie si ne indreptam catre el. Marcajul BA e si el prezent pe o piatra insa e prezent si inainte. Am ajuns la bifurcatie! Inainte ar trebui sa mergem catre varful Pietrosu iar in dreapta, jos, sa coborim catre statia meteo.


/rodnei/img_3910.jpg


In ciuda celor traite, ne ambitionam sa urcam si pe varf. E pacat sa-l ratam, mai ales ca nu venim zilnic in muntii Rodnei. Iar daca e sa dam de alta zona expusa, cu gheata, ne intoarcem neaparat.

Continuam inainte, in urcare usoara, si auzim voci. Din fata, ne intersectam cu un grup de 4 persoane care ne spun ca varful e aproape si numaidecat ajungem. Ii intrebam imediat cum e urcarea pe serpentine pana la statia meteo si raspunsul lor iarasi imi creeaza fiori reci. "Multa zapada si gheata in portiunea de mijloc!" Ne mai spun ca nici ei nu stiu pe unde or sa coboare, ca e destul de periculoasa zona.

Cu inima indoita, urc in continuare, ocolind portiunile cu zapada pe acolo pe unde se poate si ajung in dreptul unor trepte de stanca marginite de un lant vechi de cand lumea.


/rodnei/img_3917.jpg


Si am ajuns! E fix ora 16:00. Dupa 9 ore de la plecarea de la pensiune, suntem in sfarsit pe varful Pietrosu!


/rodnei/img_3918.jpg



/rodnei/img_3923.jpg


E ceata deasa, bate vantul, e cumplit de frig si ne asteapta o coborire periculoasa. Si cu toate astea, gasim puterea sa zambim si sa ne bucuram ca am ajuns in cele din urma. Facem o poza de grup si intram si un pic in refugiu. De nevoie, s-ar putea dormi aici, e clar, nu foarte bine.

Nu stam foarte mult si pornim din nou la drum. S-ar fi vazut foarte fain de-aici de sus.. pacat!

Ajungem in dreptul stalpului care marcheaza inceputul serpentinelor si deja ii putem auzi pe ceilalti, semn ca n-au putut sa coboare foarte repede.

Ne luam inima-n dinti si coborim cu grija. Zapada e ok la inceput si pe urmele facute se poate merge relativ in siguranta.


/rodnei/img_3924.jpg


E un pic mai ciudat acolo unde serpentinele fac 180 grade, de obicei in coborire, caci mai e si gheata stransa, insa avem deja experienta traversarii pe gheata si trecem fara emotii.


/rodnei/img_3925.jpg


Ii ajungem din urma si pe cei din fata care traversau cu grija un punct mai sensibil.


/rodnei/img_3926.jpg


Ceata amplifica sentimentul de teama. In jos, totul pare un hau plin de zapada, gata sa inghita pe cei neatenti. Si totusi, parca, nu e asa de rau. Mi-e frica insa sa o spun tare si pastrez remarca pentru momentul cand depasim definitiv portiunea.


/rodnei/img_3927.jpg


Treptat, zapada si gheata dispar, facand loc unei poteci uscate si sigure unde ne relaxam in sfarsit. Pe masura ce coborim, iesim din ceata si putem vedea frumosul lac Iezer si intelegem imediat asocierea cu harta Romaniei - seamana foarte bine cu forma tarii noastre.


/rodnei/img_3935.jpg


Pana la statia meteo nu mai indeplinim decat o formalitate si numaidecat ne trezim latrati de niste catei simpatici in dreptul intrarii in curtea cabanei. Din dreptul lacului nimeni n-ar banui din cauza cetii ca mai sus e zapada si chiar groasa.


/rodnei/img_3948.jpg



/rodnei/img_3955.jpg


Ne asezam pe cativa bolovani si incepem sa mancam ce mai avem prin rucsac. Intre timp, suntem salutati de un domn meteorolog care ne intreaba de unde venim. Cand aude pe unde am urcat si cat am strabatut, ramane impresionat si ne invita numaidecat la un ceai cald in cabana. Nu refuzam invitatia si ne prinde foarte bine statul inauntru, la caldura.


/rodnei/img_3959.jpg


Plecam in jumatate de ora de la cabana, nu inainte sa-i multumim domnului de acolo pentru ospitalitate. Ne asteapta un lung drum de masina pe care banuim ca ne prinde si intunericul insa nu ne facem probleme intrucat avem 3-4 frontale la noi.


/rodnei/img_3961.jpg



/rodnei/img_3963.jpg


Drumul e taiat din cand in cand de scurtaturi numai bune pe care le folosim de cate ori avem ocazia. Ajungem si in dreptul unei bariere despre care am inteles ca se ridica doar cu aprobare de la statia meteo.


/rodnei/img_3969.jpg


Dupa o mega-scurtatura, reusim sa pierdem drumul de masina si numaidecat ne trezim mergand pe tot felul de potecute facute de localnici si chiar reusim sa intram pe proprietatea unuia, starnind nelinistea cainilor.

La 19:20 suntem pana la urma in dreptul manastirii, inca pe lumina. Un localnic aflat la taiat de lemne ne spune ca de la manastire s-ar putea lua o poteca direct inspre Borsa insa decidem sa mergem pe drumul sigur de masina, chiar daca ocoleste. Vine noaptea si e mai bine asa.

Imi verific telefonul si descopar cateva apeluri de la un numar necunoscut. Il sun pe tata sa-l asigur ca suntem bine si deodata sunt din nou apelat de numarul respectiv. Raspund si surpriza: e doamna de la pensiune, care e ingrijorata si ne intreaba pe unde suntem. Ii spun unde ne aflam si fara sa ezite spune ca-l trimite pe sotul dansei sa ne ia. Asa ospitalitate.. n-am mai vazut! Ramane sa ne intalnim la drumul national, pentru a nu mai baga masina pe-aici.

Continuam pe drumul de masina si nici n-avem nevoie de frontale din cauza luminilor de la casele din jur. Pe la 20:15, o masina opreste in dreptul nostru si ne dam seama ca e de fapt sotul ei. In masina, aflam ca lucreaza la ocolul silvic si cunoaste bine zona asa ca incepem sa povestim despre cele petrecute pe munte.

La 20:30 suntem in curtea pensiunii si aproape ca nu ne vine sa credem ce traseu am putut parcurge. Discutia din masina se continua la un pahar de palinca unde descopar ca in Maramures "jumatate de pahar, nu mai mult" inseamna de fapt un pahar aproape plin. Ce mai zi..

In ziua urmatoare, am urcat (o prima parte cu telescaunul - ceva nou pentru mine) pana la lacul Stiol si apoi am coborit la cascada Cailor dupa care ne-am luat ramas bun de la muntii Rodnei si ne-am indreptat inapoi spre Brasov, ajungand putin inainte de miezul noptii.



Incheiere..


Dupa esecul din Calimani, aventura din Rodnei ne-a ridicat tuturor moralul. Creasta Rodnei, chiar daca lipsita de portiuni tehnice (se pare ca totusi ar fi 2 pasi mai sensibili in partea estica), ne-a placut tuturor, fiind o zona foarte faina de drumetie.

Din pacate, cu totii am simtit acelasi regret, acela de a fi ajuns poate prea tarziu in Rodnei. Intreaga zona mi-a lasat impresia ca tot ce era de intamplat s-a intamplat si ca zona e intr-o moarte lenta.. Imi imaginez cum ar fi fost inainte de 1989, daca am fi urcat la cabana unde in loc de atacul cainilor de la stana am fi fost intampinati de un cabanier prietenos, de alti drumeti.. Poate ca vara locurile locurile sunt mai pline de drumeti si din loc in loc mai vezi cate un cort, cate o fata zambitoare..



Joi, 3 octombrie 2013 - 18:55 
Afisari: 4,381 


Postari similare:





Comentariile membrilor (9)

senty
senty
(admin)

 
1
Un jurnal amuzant, plin cu morcovi la gheata Carpati.org. Intradevar dupa saua Gargalau creasta e mai spectaculoasa, sunt cateva portiuni de custura, dar daca te-ai speriat de niste gheata pe aci... poate pe acolo e mai bine la vara.
Din zona "La Carti" traseul oficial urca pe varf (cel putin eu asa stiam daca nu s-a modificat ceva), varianta prin caldarea aia - Zãnoaga Cãțânilor, ocoleste varful si te scoate in saua Obarsia Rebrei.
Vara locul e cam ud, sunt multe izvoare in zona, sunt putine locuri de cort acolo, dar caldarea e superba, e o liniste deplina acolo, in comparatie cu Tarnita La Cruce.

In final, multumim de informatia cu pensiunea, e bine de stiut pe viitor astfel de locuri unde esti bine primit.


Vineri, 4 octombrie 2013 - 10:34  

xoreax
xoreax
Coarda
 
2
Da, recomand cu caldura pensiunea respectivaCarpati.org

Stii cumva si cam pe unde mergea traseul TA de la cabana Puzdrele? Noi ne-a tot uitat in jur dar n-am vazut absolut nimic!


Vineri, 4 octombrie 2013 - 11:34  

senty
senty
(admin)

 
3
N-am idee, nu am mers pe acel traseu. Prin 2004, dupa o noapte in furtuna chiar "La Carti" dimineata (cand se mai potoliste putin) aparuse ideea de a ne retrage pe acel traseu, dar pana la urma am coborat fix pe valea aia trecand pe la stana ce se vede in poza 42. Oricum, ati aplicat una din "regulile de bun simt" si ati mers fix inainte pana ati dat de BR, ati procedat corect decat sa pierdeti timp in cautarea unui marcaj.
Remarc aparitia de indicatoare si stalpi de marcaj, e un lucru bun, felicitari celor ce au pus marcajele!


Vineri, 4 octombrie 2013 - 14:05  

monycata
monycata

 
4
Nu-i o creasta tehnica, dar extrem de fotogenica. Fotografiile facute acolo sunt ... mortale (chiar daca creasta nu prea e Carpati.org. Si eu am balaurit pana in creasta si cand am ajuns acolo, intr-adevar, m-a cuprins un sentiment de liniste pe care nu l-am mai intalnit si asta nu pentru ca din caldarea din care tocmai iesiem era ceata deasa si ploua, iar sus era soare.

PS: De cateva ori, inclusiv in Rodnei, am folosit zoom-ul de la aparatul foto pe post de binoclu pentru a repera marcajul sau traseul Carpati.org


Luni, 7 octombrie 2013 - 09:49  

ratza
ratza
Busola
 
5
Ca posesor de șireturi de Scarpa, dotate cu proprie voință (în special sub parazăpezi), îți recomand nodul ăsta:
http://img.tfd.com/mk/K/X2604-K-09.png

Eu îl fac pe dos și ține foarte bine. Practic îl legi o dată și uiți.


Luni, 7 octombrie 2013 - 11:09  

rododendron
rododendron
Caraba
 
6
Frumos .Bravo!


Luni, 7 octombrie 2013 - 22:11  

mihaelaibz
mihaelaibz

 
7
Buna. Noi am programat tura asta saptamana care vine, cam cum e timpul pe acolo? Venim de departe si parca imi e greu sa cred ca e asa de naspa vremea pe acolo. MNultmesc


Luni, 14 octombrie 2013 - 13:10  

florinam
florinam

 
8
Frumos jurnalul și reușite fotografiile. Mi-au trzit amintiri pțăcute. Am fost în mai multe rânduri în Maramureș (în Rodnei am fost în 1992 - am stat două săptămâni) și m-a impresionat la fel de mult ca pe tine ospitalitatea oamenilor. Bine ar fi să întâlnim mai des astfel de oameni.


Vineri, 8 noiembrie 2013 - 18:33  

lhudin
lhudin

 
9
Foarte frumos ati documentat, felicitari. Am facut si eu Rosu - Pietrosul si a fost o experienta minunata.


Joi, 4 octombrie 2018 - 13:47  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,1006 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org