Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Iulie 2019
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031

August 2019
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Online

Vremea
Varful Scara
Muntii Fagarasului

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Aventura in Ciucas (Muntii Ciucas)

Cum nu stiam daca era suficient de sigur sa abordam un traseu de abrupt prin Crai sau Bucegi (din cauza zapezii si a ghetii), am hotarat ca in weekend sa mergem prin locuri mai putin spectaculoase dar unde sa ne simtit bine.

Ghinion pentru mine, cu atat mai mult cu cat achitasem prin SMS taxa de intrare in PNPC.


Dupa o tura scurta in Cheile Tisitei (muntii Vrancei), am hotarat ca a doua zi sa mergem in Ciucas pentru un traseu mai amplu care sa cuprinda si Cheile Valea Stanii. Cum Florin avea totusi ceva de rezolvat dupa-amiaza, am scurtat tura, transformand-o in tura gastronomica, pentru burtosi: urcare din pasul Bratocea pana pe Vf. Ciucas (iarasi mania pentru varfuri - de data aceasta unul de pe care chiar se vede ceva) si coborire pe V. Berii, cu (evident) escala la cabana Ciucas (ca sa fim politically correct, numele actual cabanei e "Varful Ciucas").


Plecam cu intarziere din Brasov duminica dimineata. In drum spre localitatea Cheia, dezbatem un pic logistica cu masina. Daca am lasa masina in pasul Bratocea, la intoarcere ar trebui sa urcam vreo 250 metri diferenta de nivel si sa taiem cateva serpentine de sosea pentru a o recupera. Treaba deloc placuta la final de tura, ce-i drept.

Invers, daca am lasa masina la fabrica Keia, ar trebui sa mergem pe jos pana in pasul Bratocea. Avantajul in acest caz ar fi ca parcurgem portiunea la urcare, dimineata, cat avem chef de asa ceva.


Supunem cele doua idei la vot si constat ca sunt singurul pentru prima varianta. Trecem de pasul Bratocea cand imi pica fisa ca nici macar nu trebuie sa mergem toti ci macar soferul. Ma oftic un pic (tare mi-ar fi placut sa-i fi asteptat acolo) insa decid sa fiu solidar cu restul grupului.


La 09:50 parcam masina in fata fabricii (de apa) Keia si ne pregatim de plecare. In jur, totul e umed si o ceata groasa a pus stapanire peste locuri. Sunt ceva masini pe-aici, majoritatea de Bucuresti.


/13oct13/img_4585.jpg


Iesim in DN1A si incepem sa mergem in sensul catre Brasov. Tehnic, pana in pasul Bratocea am vazut pe harta ca ar fi circa 2Km. Florin ma asigura ca sunt mai mult de atat, poate chiar si 4 (la intoarcere am masurat 4.3 chiar).

Decidem cu totii de acord sa taiem serpentinele pentru a mai scurta din distanta si implicit timpul de parcurgere.

Nu trece mult timp si in dreapta noastra porneste un drum forestier strajuit la intrare de o bariera verde.


/13oct13/bariera_ciucas.jpg


Fara sa ne gandim prea mult, discutam ideea de a porni pe-aici. Florin ne asigura ca directia drumului e oricum buna si ca probabil ne-ar scoate tot in pasul Bratocea. Sunt un pic sceptic in a o apuca pe un asemenea forestier insa avem tot timpul la dispozitie varianta de a ne intoarce si parca imi e si un pic dor de un pic de aventura.


Ma gandesc si parca imi vine in minte harta, cu paraul Bratocea care ajungea pe-aici. Ajungem langa bariera si observam pe stanga paraul, probabil tot Bratocea. Hai ca parca nu mai e asa rau. Mai mult, drumul forestier e destul de bine evidentiat. Ce s-ar putea intampla, nu? In cel mai rau caz, ne intoarcem..


Pornim cu incredere si voie buna pe drumul forestier. La inceput, drumul e foarte noroios insa speram sa nu o tina tot asa.


/13oct13/img_4586.jpg


La un punct, in stanga se ramifica un alt paraias. Continuam pe drumul forestier, n-are sens sa ne avantam cine stie pe unde. Cine s-ar indoi de o astfel de poteca, atat de bine evidentiata?


/13oct13/img_4587.jpg


Ajungem in cele din urma in dreptul unei portiuni foarte umede unde dam si peste un fel de izvor amenajat.


/13oct13/dsc_0142.jpg



Depasim zona prin stanga si observam cum paraiasul simaptic dispare, facand loc unei vai (deocamdata) timide. Ne uitam unii la altii, nedumeriti. Pe aici o fi..? Baietii ies in dreapta vaii si prind un fel de potecuta.

Eu raman in firul vaii si depasesc cu usurinta micile trepte pe care deja incepe sa le formeze. Mai sus oare cum o fi..? Parca intuiesc, dar hai totusi sa vedem ce-o fi pe-aici.


/13oct13/img_4589.jpg


Dupa circa 10 minute de urcat, ne lamurim complet ca nu mai avem cum sa urmam firul vaii: o stanca uriasa, de cativa metri inaltime, bareaza firul vaii, formand o frumoasa saritoare la baza caruia e si un trunchi de lemn. Oare cum o fi ajuns acolo..? Natural sau.. mai putin natural?

Nu stam mult pe ganduri si luam stralucita decizia de a parasi firul vaii si de a merge un pic pe curba de nivel spre dreapta datorita faptului ca imediat in stanga vaii panta in padure era foarte mare.

De la un punct incolo insa renuntam la curba de nivel si incepem sa urcam de-a dreptul prin padure, pe o panta mare.


/13oct13/img_4590.jpg


Ne oprim pentru cateva secunde si deodata parca imi revin la realitate si ii fac pe toti atenti. "Haideti sa ne intoarcem!".

Ideea pare ca are ceva sanse de reusita pentru cateva secunde insa imediat apar si contra-argumentele.

"Imediat iesim sus!"

"Pierdem timp daca ne intoarcem" (viata e scurta, nu da inapoi!)


Imi expun cu destul de multa tarie parerea ca nu e o idee buna sa continuam, ca nu stim unde putem iesi si ca ne va fi mai dificil sa coborim pe o asa panta daca tot urcam si decidem eventual sa ne intoarcem.

Reusesc sa-l conving doar pe Ciprian care insa nu se intoarce decat daca ne intoarcem cu totii, altfel nu este de acord sa se desparta grupul. Minunat.. Inghit in sec si continui urcarea. Doar n-am sa ma intorc singur sa-i las pe baieti..


/13oct13/img_4591.jpg

Dupa un urcus obositor de-a dreptul pe panta exagerat de mare, ajungem "sus" si constatam ca de fapt suntem pe un fel de culme insa pana "susul" adevarat mai e mai mult de-o gramada..

Schimbam directia de mers spre stanga si trecem pe langa o serie de stanci uriase, cu forme care imi starnesc imaginatia. E asa de liniste aici..


/13oct13/dsc_0144.jpg


Facem pauze scurte la cateva minute, pentru a ne mai trage sufletul din pricina urcusului dificil. Nici vorba de poteca pe nicaieri. Daca a fost ceva jos in padure, am pierdut-o de mult..


/13oct13/dsc_0145.jpg


La un punct nu mai putem continua pe culme din cauza unei stanci uriase si mergem pe curba de nivel pana cand panta se mai domoleste un pic si facem un scurt popas pe un bustean asezat parca special pentru noi.


Ii iau din nou la rost pe baieti, ca n-ar fi trebuit sa ajungem pe-aici si ca acum nici nu se mai pune problema coboririi. E usor ca atunci cand urci putin sa spui ca nu te intorci si ca mai mergi.. insa cu fiecare pas facut la deal scad dramatic sansele de a mai lua pe viitor decizia sa te intorci.

Ne pornim in cele din urma si continuam, sperand ca in scurt timp sa iesim intr-un loc din care sa ne putem orienta mai bine, In fata zarim un fel de alta culme unde padurea pare a se sfarsi. Sa fie oare scaparea noastra..?

Pe masura ce ne apropiem insa de zona respectiva, incepem sa intelegem ca de fapt n-am iesit nicaieri. Totusi, padurea e mai rara in zona asta si reusim sa zarim in dreapta, deasupra unui paturi groase de ceata, culmea Gropsoarele-Zaganu.

Singura directia buna e oricum din nou la stanga, inainte padurea incepand sa o ia in jos. Suntem in dreptul unei stanci care mie imi seamana cu un cap de taur. Stranii stanci pe-aici..


/13oct13/dsc_0146.jpg


Continuam in urcus usor si observam cum peisajul incepe sa se schimbe, padurea de foioase facand loc pe neasteptate unei paduri de conifere. Pe masura ce inaintam, totul devine mai intunecat, padurea de conifere fiind aici destul de deasa.


/13oct13/dsc_0147.jpg


Tot mergand, pe jos zaresc o gramajoara de fecale care tare imi seamana a urs. Brr.. Incep sa ma uit cu atentie in toate directiile..asta ar mai lipsi acum! Nu m-ar mira sincer, avand in vedere zona salbatica in care ne aflam.

Florin reuseste sa ma sperie si mai tare atunci cand imi arata, intr-o zona cu ienupar, un loc in care totul este culcat la pamant, semn ca acolo ar fi stat vreun animal.. de talie mare, as zicem.


Printre crengi, zaresc o zona puternic luminata si ceva care seamana a cabana.. in jur totul verde iar in mijloc un fel de constructie patrata, din lemn. "Un alt refugiu ascuns gasit din gresala?" ma uit la Florin, amintindu-ne de....

Ne apropiem si observam ca nu e decat o poiana in mijlocul careia sunt cativa copaci cu frunze maronii care de la distanta semanau tare bine cu o cabana. Mi-ar place la nebunie poiana asta daca n-am fi in situatia in care ne aflam.

De altfel, mai in gluma mai in serios am vorbit cu Florin ca peste ani sa facem un refugiu ascuns in poiana asta frumoasa.


In spate, zarim din ce in ce mai bine culmea Gropsoarele-Zaganu:


/13oct13/dsc_0149.jpg


Pe neasteptate, Ciprian ne sugereaza sa ne intoarcem. Ma uit pana si eu ciudat la el pentru ca nu ne aflam in niciun caz intr-un punct in care intoarcere ar fi o idee buna. Am mers circa o ora, balaurind la intamplare. Nici macar nu cred ca am nimeri exact traseul pe care am venit daca ne-am intoarce acum..

Toata lumea e obosita si demoralizata. Dar n-avem ce face. Trebuie sa continuam si sa iesim cumva.. undeva. Imi dau seama ca am urcat foarte mult intr-un interval scurt de timp si ii sugerez lui Florin sa consulte GPS-ul in poiana, poate prinde ceva semnal.

Trec cateva minute si deodata Florin se lumineaza la fata si ne informeaza ca suntem la altitudinea de 1450 metri! Oau! Avem deja 200 metri peste pasul Bratocea. Dar unde sa fim oare..?


Parasim poiana si incepem urcusul printre crengile ascutite. Padurea insa nu mai rezista mult si imediat observam cum ienuparul incepe sa-si faca prezenta din ce in ce mai des. Nu e la fel de dificil de strabatut ca si jnepenisul, dar din cand in cand ne mai impiedicam sau zgariem.

Incercam sa glumim si remarcam ca traseul nostru e un pic cam "naspa" - dar parca nu e de ras.


/13oct13/dsc_0148.jpg


De la un punct remarcam ca am iesit din padure si in fata ne asteapta doar ienupar. Odata cu disparitia umbrei din padure incepem sa ne mai detensionam un pic si parca devenim nerabdatori sa vedem unde am ajuns.

Iesim din ienupar ca niste arici si doar ce-l aud pe Florin cum se uita incantat intr-o directie, recunoscand zona! E vorba de o poiana pe care o recunoaste ca fiind pe culmea Bratocea!


/13oct13/dsc_0154.jpg


Suntem in dreptul unei vai destul de late, vizavi de ceea ce credem cu tarie ca este culmea Bratocea.


/13oct13/dsc_0157.jpg


Cu rosu am marcat firul vaii fata de care eram totusi destul de sus. Dar ce vale sa fie asta..?


/13oct13/img_4602.jpg


Indoielile ne sunt definitiv spulberate cand in varful unei stanci de pe culmea din stanga noastra vedem cativa oameni care par ca ne fac cu mana. Cu siguranta ca pe-acolo este traseul turistic!

Chiar daca nu suntem inca in poteca mult cautata, simtim cu totii un puternic sentiment de usurare si ne inveselim deodata.

Incepe sesiunea de poze si luam si mancam si ceva dulce pentru a ne mai energiza.


Ramane sa indeplinim o ultima formalitate - aceea de a ajunge pe culmea Bratocea. O varianta sigura insa nu foarte eficienta ar fi sa coborim cu atentie in firul vaii si apoi sa urcam vizavi. Ne-am obosi totusi destul de mult asa ca decidem sa continuam pe partea pe care ne aflam, pe curba de nivel, pentru a vedea daca nu cumva ne intersectam undeva mai sus.


/13oct13/dsc_0158.jpg


/13oct13/img_4629.jpg


Nu mai avem parte de ienupar insa iarba e destul de inalta pe aici si pe alocuri inaintam un pic dificil.


/13oct13/dsc_0162.jpg


/13oct13/img_4635.jpg


Mai urcam un pic pana in punctul in care valea din stanga noastra isi pierde din putere si coborim doar cativa metri pana in firul vaii, mai trecand pe culmea Bratocea.


/13oct13/img_4637.jpg



/13oct13/img_4642.jpg


Si am iesit in poteca marcata! E ora 11:30, numai bine pentru a incinge o masa de pranz pe cinste la umbra.. unor ienuperi, evident.


/13oct13/img_4644.jpg


In continuare am urmat numai poteci marcate, ajungand pe varful Ciucas unde era o aglomeratie de nedescris si apoi coborind la cabana. Aici ne-am dat seama ca de fapt tura noastra era gastronomica asa ca ne-am comandat si ceva mancare.

Dupa o bere bine meritata, am coborit in cele din urma pe valea Berii si ne-am "recuperat" masina parcata acum destul de convenabil chiar la intrarea pe traseu.


/13oct13/dsc_0175.jpg


Ajunsi acasa, ne-am pus pe documentat si ne-am dat seama imediat de greseala facuta. Drumul forestier in niciun caz nu continua de-a lungul paraului Bratocea ci..de-a lungul paraului Caprei! Noi am urmat valea Caprei pana in dreptul saritorii apoi am mers de-a dreptul prin padure pana am iesit in punctul in care si valea iese in zona de de gol alpin.


/13oct13/traseu_ciucas_nemarcat.jpg


Regret totusi ca n-am vazut si prima parte a traseului BR de pe culmea Bratocea - restul traseului mi-a placut mult.


Am scapat ieftin si de data asta. Din nefericire insa, nu cred ca experienta ne-a invatat ceva. Atat in Fagaras (cand am balaurit de la Serbota in jos) cat si acum am iesit de fiecare data in poteca turistica iar experientele ne-au aratat, intr-un mod nociv din punctul meu de vedere, ca suntem capabili sa ne descurcam in astfel de situatii si o scoatem in cele din urma la capat - ba chiar sa descoperim locuri noi unde, de ce nu, sa construim peste ani refugii ascunse.


Problema e ca incidentele apar exact atunci cand crezi eronat ca esti stapan pe situatie si poti scapa nevatamat de oriunde. Va fi probabil nevoie de o experienta mult mai usturatoare (poate si la buzunare) sa ne invete minte sa nu ne mai avantam pe orice drum forestier sau potecuta nemarcata la intamplare. Pana atunci, avem dezlegare la balaureala.



Miercuri, 16 octombrie 2013 - 09:22 
Afisari: 2,083 


Postari similare:





Comentariile membrilor (3)

raluca
raluca

 
1
Cu toate aventurile voastre, mi s-a facut pofta de Ciucas. Cred ca in weekend ajung si eu. Carpati.org


Miercuri, 16 octombrie 2013 - 11:42  

ratza
ratza
Busola
 
2
Mie chiar mi-a plăcut porțiunea aia prin care ați mers la început. Nu văd nimic rău în a descoperi locuri noi.


Miercuri, 16 octombrie 2013 - 13:03  

jericho
jericho

 
3
Ciucasul e superfain pentru ture de incalzire... Si mie mi-a placut portiunea aia de la inceput, nu cred ca te poti rataci foarte usor pe-acolo, e aproape imposibil sa nu dai in DN sau in vreo poteca/cabana/etc


Joi, 17 octombrie 2013 - 16:02  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0642 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org