Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Septembrie 2019
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30

Octombrie 2019
LMMJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031

Online

Vremea
Varful Costila
Muntii Bucegi

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Aventura greaca (1): Olimp si Meteora (Muntii -- Munti din afara Romaniei --)

   Notă.

   Să fim înțeleși de la bun început: titlul ales pentru aceste două episoade de ,,aventură greacă” va fi potrivit, odată pentru tura de 10 zile făcută de noi în munții Greciei, apoi pentru ,, aventura” poporului grec, punctată aici de un șir de considerații și aprecieri la istoria și mai ales la cultura milenară a grecilor.

   Aceste adăugiri sper să facă mai interesantă și mai placută lectura Jurnalului prin parfumul mediteraneean adus.

   Pentru evidențierea în text, voi cuprinde aceste prezentări în paranteze drepte [[ ... ]] și le voi ilustra cu flori întâlnite în munții Olimpului și ai Pindului.

 

 

   [[Grecia e o țară muntoasă. Lipsa câmpiei, pământul bolovănos și o climă aspră sunt premisele sigure ale sărăciei.

   Pentru a compensa lipsa resurselor naturale, geniul uman a fost nevoit să ordoneze lucrurile, dar mai ales să ordoneze lumea. Pentru ca viața să devină astfel suportabilă.

   La începuturi ,,aventura greacă” a fost o aventură a foamei...


   Măslinul. Poate cel mai vechi arbore cultivat de om. Și singurul fără dăunători naturali.

 

/Flori1/img_0297-fl.jpg

 

   Iubind cu toată intensitatea viața, al cărui preț este cu atât mai mare cu cât ea pare mai efemeră, grecul nu lasă să-i scape niciun mijloc de a o face mereu mai frumoasă.

 

/Flori1/img_0295-fl.jpg

 

   Așezat la răscruce de drumuri, grecul va alege ,,ponos”-ul, efortul dureros, dar creator.

   El alege să se ajute singur decât să aștepte ajutorul zeilor din Olimp.

 

/Flori1/img_0289-fl.jpg

 

   Își asumă destinul lui de om, de cele mai multe ori prețuind mai mult înțelepciunea decât războiul, mai mult frumusețea trupului decât jertfirea lui în numele unor idei religioase...


   Floare de ficus.

 

/Flori1/img_0294-fl.jpg

 

   Istoria poporului grec nu trebuie confundată cu istoria Greciei. Și asta pentru că civilizația elenistică nu se rezumă la Peninsula Balcanică.

   Putem spune că ea își atinge apogeul dincolo de mări, în Asia Mică, în Egipt, în Sicilia și pe țărmurile Pontului Euxin.

 

/Flori1/img_0142-fl.jpg

 

   Ca și în prezent, Greciei continentale i-au lipsit căile de comunicație. Asta datorită reliefului accidentat . (Autostrada Ioannina-Tesalonic e nevoită să urmărească în mare parte traseul vechiului drum roman, noi numărând pe ea 49 de tuneluri.)

   Chiar dacă au trăit în orașe-state separate, Atena (grecii spun Atfina), Sparta, Epirul, Tesalia, Macedonia, Tracia, grecii au avut de la început o cultură unitară.

 

/Flori1/img_0282-fl-fl.jpg

 

   Deși divizați politic, grecii au născut o aceeași filosofie rațională, aceleași concepte despre cosmos, geometrie și mecanică.

   Ba chiar și aceeași dragoste pentru frumos. În artă. În poezie, în teatru, în sculptură, în arhitectură.


   Smochine verzi.

 

/Flori1/img_0320-fl.jpg

 

   După mai bine de două milenii și jumătate miturile și epopeele grecești sunt surse de inspirație pentru contemporani, iar tragedia greacă obiect de studiu pentru psihanaliști.

 

/Flori1/img_0160-fl.jpg

 

   Poate că pentru contemporanii lui Pericle operele de artă se învecheau repede, poate că ideile filosofice deveneau perimate cu fiecare alt profesor de la ,,Academia” lui Platon, ori,,Liceul" lui Aristotel.

   Dar desăvârșirea lucrurilor le păstrează proaspete până astăzi.

   Se pare că sufletul grec e plămădit cu harul nemuririi...]]

 

/Flori1/img_0442-fl.jpg

 

 

 

   Aventura noastră avea să înceapă dincolo de Sofia, când zorii zilei răsplăteau eforturile de o noapte întreagă ale șoferilor și ale navigatorilor cu harta și gps-ul în mână.

   Am lăsat în urmă capitala bulgară, nu mai mult decât o mare de lumini strânsă jur-împrejur de munții întunecoși, care abia se prifilau pe cerul înstelat.

   Autoastrada spre punctul vamal Kulatta străbate un șir de tuneluri și cu fiecare ieșire din galerie parcă trăim un nou rasărit...

 

   Urmează un drum pustiu prin defileul râului Struma având în dreapta masivul Belasica Planina ce depășește ușor altitudinea de 2000m, iar în stânga Munții Pirin, în care distingem Vârful Kamenca de 2826m.

   Un indicator spre Mânăstirea Rilla ne face atenți că spre est se înalță masivul cu acelaș nume, dar din drum noi nu vedem Vârful Musala, ci doar Vârful Molovica de 2729m.

 

   Aproape de granița cu Grecia un alt șir de munți se întinde spre est. Sunt Rodopii, ale căror culmi mai înalte formează granița dintre cele două țări până spre Turcia.

 

   Nici în această a doua vamă nu prea suntem băgați în seamă. Doar o doamnă polițist, cu un aer extrem de elegant (blondă) ne refuză buletinele și ne salută cu un camaraderesc ,,Iașoș!” și cu o urare de bun sosit ,,in ză Griis”!

 

   Trecuți dincolo, peisajul se schimbă brusc și odată cu el și starea noastră de spirit.

   Dispare ca prin farmec oboseala nopții nedormite și o efervescență ne cuprinde pe toți.

   Admirăm șirul nesfârșit al leandrilor înfloriți de pe marginea șoselei, coloanele înalte și subțiri ale chiparoșilor, poate cei mai demni arbori din natură și rămânem muți când zărim prima livadă de măslini...


   Tufă de leandru.

 

/Flori1/img_0112-fl-fl.jpg

 




 

   [[Grecia continentală, și in special provinciile nordice Macedonia, Epirul și Tesalia, vor rămâne pentru mult timp o Grecie rurală.

   Mai mult de atât, în antichitate aceste regiuni erau locuite de popoare considerate atunci ca fiind barbare.

   Totuși din Pogasi, portul Tesaliei, avea să plece într-o aventură legendară Iason și argonauții săi, cei care au găsit lâna de aur pe țărmurile estice ale Pontului Euxin.

 

/Flori1/img_0115-j1.jpg

 

   Totdeuna grecilor le-a placut să îmbrace campaniile de cucerire (militare, comerciale) într-o aură de legendă, cu mari eroi, bătălii universale la care finalitatea era stabilită implacabil de intervenția zeilor.

   E greu să crezi că frumusețea unei femei (mă refer la Elena din Troia) a pus în mișcare armate și flote...

   E greu să crezi, dar e frumos să-ți poți închipui!...

 

/Flori1/img_0342-fl.jpg

 

   O butadă spune: ,,Nu știm dacă Iliada și Odiseea au foast scrise de Homer, ori de un altul cu numele său...”

   De parcă cineva dintre noi l-ar fi putut cunoaște personal pe marele povestitor...

 

/Flori1/img_0387-fl.jpg

 

   Mult timp am crezut că Homer a fost contemporan cu eroii troieni și a relatat faptele petrecute ca mai târziu un cronicar de curte.

   Aiurea! Homer a scris cele două epopei la 500 de ani după... ca un culegător de folclor.

   Așa cun Vasile Alecsandri a cules Miorița într-un sat din Vrancea...

 

/Flori1/img_0378-fl.jpg

 

   În vremea grecilor antici (presocratici) știința supremă era geometria.

   Dealungul vremurilor vârful de lance al științei avea să fie, pe rând, mecanica, apoi termodinamica (prin excelență britanice), fizica atomică (germanii), electronica (japonezii) și informatica (americanii).

 

/Flori1/img_0284-fl.jpg

 

   E curios faptul că în perioada de înflorire a geometriei (pe frontispiciul unei scoli scria: ,,Să nu intre cine nu e geometru!”) coincide cu perioada în care sculptorii greci trec de la reprezentarea frumuseții feminine la frumusețea trupului... bărbătesc.

   O vreme egocentrismul bărbatului inteligent va exclude femeia din viața socială.

   ...Astfel grecii au inventat homosexualii.]]

 

/Flori2/img_0614-fl.jpg

 

 

 

   Cu prima ocazie apărută, înaintea unui punct de taxare pe autostradă, oprim pentru a vedea de aproape leandrii.

 

/Oplimp1/img_0113-j1.jpg

 

   Prima noastră destinație este mai noua stațiune de la Marea Egee, Olimpic Beach, 5km mai la sud de Paralia Katterini.

   Sunt priviți cu îngrijorare șoferii, care conduseseră peste 15 ore, dar odată ajunși la mare nimeni n-a rămas în camera hotelului, nerăbdători să vedem cu ochii noștri albastrul transparent de Egeea.

 

/Oplimp1/img_0121-j1.jpg

 

   Într-adevăr, apa mării e incredibil de limpede, de parcă n-ai avea încredere că te-ar putea susține conform legii grecului Arhimede.

   Însă imediat aveam să descoperim o și mai mare încântare: din preajma geamandurii se vedea spre țărm profilul Muntelui Olimp.

   Oare pe unde vom urca noi mâine?...

 

   Ne prinde seara pe plajă.

   Alegem o ,,tavernă” cu vedere la mare, apoi ne întrecem în alegerea unor meniuri cât mai ciudate din lista bucătarului grec.

 

/Oplimp1/img_0125-j1.jpg

 

   Surprizele continuă să curgă necontenit.

   Seara-târziu primim telefon de la refugiul de pe Muntele Olimp, unde aveam rezervate 9 locuri. Suntem înștiințați că pentru sâmbătă seara nu mai sunt locuri libere și ne sugerează să mai amânăm totul cu numai o zi.

 

   Dimineța mergem din nou să facem baie în mare.

   Suntem încântați (și nu prea) cum începe ascensiunea Olimpului: ,,tabăra de bază” e la nivelul zero, între valurile mării.

   Rapid încropim un program de sâmbătă și pornim spre un oraș istoric străvechi: Dion.

 

   La numai 5km de țărmul mării, la poalele Muntelui Olimp, aveam să descoperim vestigiile anticului ,,oraș al lui Zeus”, important centru de civilizație greacă (și romană) pentru mai bine de 1000 de ani.

 

/Oplimp1/img_0132-j1.jpg

 

   Săpăturile începute abia în anul 1982 au scos la iveală o mare parte a orașului antic, zidurile, templele și teatrele din spațiul înconjurător.

   Vizităm palatul lui Dionyssos, cu uimitoarele mozaicuri în sălile sale, apoi dăm un tur stadionului ,,jocurilor olimpice”. Macedonene.

   Ruinele termelor sunt spectaculoase deoarece fundația sălilor de baie a rămas până azi sub forma unor tamburete de cărămidă și plăci de marmură, loc potrivit pentru prima fotografie de grup și prezentarea echipei: Cristi Vidreșcu (Iași), Doina și Dan Popa, Adriana Cepoiu, Ana-Maria Brașoveanu (Târgoviște), Ștefan Bako, Edy Munteanu și Costel Ceapchi.

 

/Oplimp1/img_0136-j1.jpg

 

   Încet-încet plimbarea pe aleile parcului-muzeu ne înmoaie puterile și ne slăbește entuziasmul.

   La soare sunt peste 40 de grade și noi începem să căutăm umbra arborilor. Fotogenicii chiparoși se dovedes mai puțin darnici la capitolul umbră deasă.

 

/Oplimp1/img_0140-j1.jpg

 

   În afara zidurilor orașului se găsesc templele lui Demeter și cel al zeiței egiptene Isis.

   Din păcate nivelul apelor râului care coboară din Olimp și străbate situl acoperă mare parte din aceste vestigii.

 

/Oplimp1/img_0144-j1.jpg

 

   Locuitorii din antichitate ai Macedoniei (sec. 6 î. Hr.) se adunau la Dion pentru a venera zeitățile Olimpului și pentru a le aduce ofrande.

   Regele Archelaos organiza aici jocuri sportive (asemănătoare celor de la Olimpia) și spectacole de teatru dedicate muzelor.

   Tot aici și-a strâns Alexandru cel Mare trupele înaintea campaniilor de cucerire, venerându-l pe Zeus din Olimp.

   În timpul domniei lui Philip al 5-lea, dar mai ales dupa moartea lui Perseas, ultimul rege al Macedoniei, în anul 168 î.Hr., orașul a fost distrus și în mare parte abandonat.

   În timpul împăratului roman Octavian Augustus orașul a cunoscut o nouă perioadă de înflorire, dar spre sfârșitul sec. 5 d.Hr. cutremurele și inundațiile au alungat locuitorii din oraș, aceștia retrăgându-se pe pantele mai înalte ale Olimpului.

 

   Zeița Isis.

 

/Oplimp1/img_0145-j1-j1.jpg

 

   Până în prezent au fost date la iveală 14 străzi ale vechiului oraș.

   În preajma termelor au mai fost descoperite statui în marmură al lui Aesculapius și ale ficei sale Hygeea.

   Știm că Esculap e văzut ca zeul medicinei în vechea Grecie.

   Se pare că în fapt acesta a fost un vindecător care, reușind mai multe minuni cu pacienții săi, a fost venerat pe rând ca erou, semizeu, apoi zeu al medicinii.

   Un fel de ,,canonizare” sau ,,beatificare” practicată și de biserica creștină.

 

   Una din străzile vechiului Dion.

 

/Oplimp1/img_0147-j1.jpg

 

   În drum spre amfiteatru.

   În spate se văd crestele Muntelui Olimp.

 

/Oplimp1/img_0148-j1.jpg

 

   Probabil că vizitarea întregului parc arheologic ar dura zile întregi, dar noi suntem goniți de caniculă spre sălile răcoroase ale muzeului.

   Aici vom vedea artefactele originale descoperite în sit.

   Ca acest mozaic cu inscripția ,,Toeti Hisoca”.

   Cum ironizam eu pe cei mai ,,subțiri” la geografie, ca au studiat-o cu profesorul de atelier...

   Ei bine, acum se dovedește că am învățat literele alfabetului grecesc cu profesorul de algebră: alfa, beta, gama, delta, epsilon, fi, kappa, teta, miu, ro etc.

 

/Oplimp1/img_0161-j1.jpg

 

   O placă de ceramică cu o scenă în basorelief.

   Să zicem că un bolnav vindecat aduce o ofrandă (un porc) zeului Esculap (vezi șarpele).

 

/Oplimp1/img_0162-j1.jpg

 

   Bustul lui Philip al 2-lea, tatăl lui Alexandru Macedon.

   Am pipăit uimit perfecțiunea marmurei vechi de aproape 2500 de ani. Gândul mi-a zburat la lucrările de artă de prin parcurile Galațiului, ori la cele de la tabăra de sculptură de la Măgura. Acum socotesc că aceia nu sunt decât niște bolovani ciopliți într-un mod grosolan...

 

/Oplimp1/img_0163-j1.jpg

 

   Pietre scrise acum 2500 de ani. Nu am putut distinge scrierea cu litere mari de cea cu litere mici. M de m.

   Acestea mi-au amintit de scrierea kirilică (rusească).

   După creștinarea rușilor (parcă prin anul 871) s-a constatat că limba rusă nu avea o scriere și nici un alfabet.

   Astfel că împăratul bizantin care s-a ocupat de ei le-a recomandat preluarea alfabetului grecesc.

 

/Oplimp1/img_0167-j1.jpg

 

   Statui descoperite la Dion.

   De remarcat că în toată antichitatea greacă femeile reprezentate erau drapate în mantii fine, în timp ce bărbații erau reprezentați goi-pușcă.

 

/Oplimp1/img_0168-j1.jpg

 

   Ceramicii grecesti îi sunt specifice picturile roșii pe fond negru...

 

/Oplimp1/img_0170-j1.jpg

 

   ...sau negru pe fond roșu (orange).

 

/Oplimp1/img_0171-j1.jpg

 

 

  

 

 

 

 

   [[Foarte cunoscută în Grecia antică, dar nu emblematică pentru cultura elenistică, avea să fie statul-oraș Sparta.

   Beneficiară a primei ,,constituții” din istorie (sec. 8 î. Hr.), Sparta era organizată social pe trei niveluri.

   ,,Egalii” erau cetățenii cu toate drepturile sociale și politice.

   ,,Meseriașii” erau oameni liberi, dar făra dreptul de a participa la viața publică.

   ,,Hiloții” erau niște paria din toate punctele de vedere. (Știm că după invazia dorienilor și învingerea aheilor, acestia din urma devin sclavi, în Spatra fiind acești ,,hiloți” de care vorbim.)


   Floare de rodie.

 

/Flori1/img_0319-fl.jpg

 

   În antichitate era un lucru comun să lauzi austeritatea spartană.

   A devenit legendă faptul că imediat după naștere pruncul era arătat bătrânilor din trib și dacă aceștia considerau că nu e bine conformat, porunceau să fie aruncat în prăpastia Taiget.

 

/Flori1/img_0469-fl.jpg

 

   Dacă merită să trăiască, copilul spartan primește o educație (mai degrabă un dresaj) organizată în întregime de stat.

   Elevul este înregimentat la vârsta de 8 ani. Învață să scrie, să citească și să cânte. Asta deoarece cântecul înflăcărează soldatul pe câmpul de luptă...

 

/Flori1/img_0318-fl.jpg

 

   Gimnastica și mânuirea armelor e baza deprinderii meseriei de militar.

   Se insuflă simțul disciplinei și al comunitarului.

   Cetățeanul nu trebuie obișnuit să-și dorească...

   El nu trebuie să fie în stare să trăiască singur, ci să fie ca albinele, dependent de ceilalți și loial unui conducător.

 

/Flori1/img_0339-fl.jpg

 

   Ritualuri aberante (pentru normele de azi, când nici nu se mai face armată), cu scopul de a-l căli pe viitorul cetățean, impun ca la trecerea de la coplărie la adolescență tânărul să trăiască singur un an de zile, pe lânga sanctuarul din Ortia.

 

/Flori1/img_0461-fl.jpg

 

   Alte practici sunt rezervate doar unei elite (premianților) la sfârșitul instrucției.

   Ei trebuiau să trăiască nevăzuți și, prin escapade nocturne, ca vârcolacii, să-i ucidă pe hiloți. Dealtfel total nevinovați.

 

/Flori1/img_0195-fl.jpg

 

   Așa cum se întâmplă totdeauna, lucrurile ieșite din comun ori sunt prea elogiate, ori prea denigrate.

   La fel s-a întâmplat cu evocarea Spartei dealungul istoriei.

   Poate ar fi trebuit s-o elogiez mai mult?...]]

 

/Flori1/img_0486-fl.jpg

 

 

 

 

   Duminică dimineața părăsim stațiunea Olimpic Beach echipați de tură de munte și cu rucsacii plini cu cele necesare pentru cel puțin două zile.

   Câmpia litorală dintre țărmul Golfului Thermaic și baza muntelui se cheamă Plaka.

   Ea e străbatută de la nord la sud de autostrada Thesalonic-Atena.

   Trecem de partea cealaltă a autostrăzii și priveliștea se deschide spre Litochoro, un orășel aninat de primele pante ale Muntelui Olimp.

   Litochoro se află la gura defileului Enipeas și reprezintă punctul de plecare în ascensiunile vârfurilor Skala (2866m) și Mytikas (2918m).

 

   Pentru început prindem drumul asfaltat care ne va ridica cu mașinile de la altitudinea de 160-200m a orășelului până la 1100m. Drumul de 18km are punctul final la Prionia, unde se lasă de obicei mașina în parcare.

   Din Prionia pornesc trasee de picior, odată spre avalul canionului Enipeas, 3,5-4h până în Litochoro, apoi pe o potecă spre refugiul Spilos Agapitos, aflat la altitudinea de 2100m, stație intermediară spre vârful Mytikas.

 

   De data aceasta la Prionia locurile de parcare sunt greu de găsit.

 

/Oplimp1/img_0177-j1.jpg

 

   Împrospătăm rezerva de apă (4-5l de persoană) de la un izvor puternic și prindem poteca lată ce acum trece pe lânga un punct Salvamont, cu paramedici în exercițiul funcțiunii.

 

/Oplimp1/img_0179-j1.jpg

 

   Traversăm o vale cu stânci mari provenite din prăbușiri.

 

/Oplimp1/img_0184-j1.jpg

 

   Apoi întâlnim primii alergători. Cu respectul cuvenit, ne tragem mai la o parte și îi lasăm să treacă.

 

/Oplimp1/img_0189-j1.jpg

 

   O tăbliță prinsa pe un pin avea să ne lămurească: alergătorii participau la ,,Maratonul Olimpului”.

   Cam aberant să alergi un maraton pe Muntele Olimp, cănd, la o aruncare de băț, ai fi putut alerga maratonul Marathonului.

 

/Oplimp1/img_0197-j1.jpg

 

   Pe lângă sportivi, de pe Olimp mai coboară și popor simplu, plebeu...

 

/Oplimp1/img_0206-j1.jpg

 

   Urmele avalanșelor duc cu gândul la fenomene apocaliptice. Mai jos abia s-a putut croi o potecuță (cu drujba) printre arborii cărați de avalanșe.

   Dealtfel traseele de picior din Olimp sunt închise în perioada noiembrie-aprilie.

 

/Oplimp1/img_0208-j1.jpg

 

   Întâlnim și facem loc altor și altor maratoniști...

 

/Oplimp1/img_0212-j1.jpg

 

   Tot muntele e plin de alergatori.

   La început încântați de întâlnirile cu ei, apoi din ce în ce mai tracasați, am numit Olimpul în acest context ca fiind ,,muntele celor 1000 de nebuni”.

   Și nu am exagerat cu nimic, căci numărul lor a depășit cu mult zicerea noastră, apoi numai niște oameni puțin săriți puteau pleca cu noapte în cap din Dion, ca să urce Olimpul și acum să coboare pe aici spre Litochoro.

   Înțeleptul chinez Lao Tze spunea: ,,Oamenii se pierd pentru că, ajunși la deplinatatea forțelor, abuzează în mod prostesc de ele”.

 

/Oplimp1/img_0216-j1.jpg

 

   Căldură de peste 35 grade, soare fără pic de umbră, praf de la poteca răvășită de alergători, opriri în poziții de cele mai multe ori incomode.

 

/Oplimp1/img_0224-j1.jpg

 

   În aproape patru ore și jumătate reușim să urcăm o diferență de nivel de 1000m față de punctul de plecare de la Prionia.

   Traversăm o limbă de zăpadă căreia nu-i vedem capetele. Vedem doar că nu mai scăpam de alergători...

 

/Oplimp1/img_0233-j1.jpg

 

 

   Nu vă spuneam eu că sportivii ăștia nu sunt tocmai întregi...

 

/Oplimp1/img_0235-j1.jpg

 

 

   La refugiul Spilos Agapitos (al clubului montan elen) găsim o atmosfera de sărbătoare sportivă.

   Concurenții au coborât cu toții, iar acum se pregătesc să plece salvamontiștii, paramedicii...

   Și descoperim că refugiul beneficiază de două izvoare puternice (poate aducțiuni). Și eu am cărat 5l de apă, pe care i-am mai și drămuit pe traseu când simțeam că o să crăp de sete.

 

/Oplimp1/img_0246-j1.jpg

 

   De pe platforma refugiului privim poteca pe care am urcat în ultima porțiune.

 

/Oplimp1/img_0250-j1.jpg

 

   La recepție am constatat că legitimațiile noastre de ,,Mecanturiști” nu contează în economia prețului de cazare, noi nefiind afiliați la UIAA.

   Totuși aplicăm cu mâmdrie ideograma clubului alături de cele ale ,,Pinguinilor” și ale ,,Carpatiștilor”.

 

/Oplimp1/img_0253-j1.jpg

 

   Apare mascota refugiului...

 

/Oplimp1/img_0273-j1.jpg

 

   Observăm că la aceste latitudini mediteraneene pinul negru urcă muntele pănă la peste 2500m.

 

/Oplimp1/img_0276-j1.jpg

 

   Mai sus se înalță doar o lume de piatră.

 

/Oplimp1/img_0260-j1.jpg

 

   Noaptea a fost furtună pe munte. A plouat în aversă, iar tunetele au zguduit refugiul din încheieturi.

   Se părea că Zeus nu e încântat de planurile noastre și poate că va fi nevoie să mai așteptăm ceva vreme îndreptarea condițiilor meteo.

 

   Dimineața cerul își pierdea încet strălucirea stelelor.

   Cu o determinare demnă de apreciat, toată echipa se trezește la ora 5.

   Inima îmi bate cu putere. Poate de emoție. Apoi constat că ,,galopul” nefiresc seamănă cu cel de la sfârșitul turei de ieri.

   Ies la aer rece și parcă mi-e frică să respir adânc, până la capăt...

 

/Oplimp1/p1310464-j1.jpg

   Foto: Doina Popa


   Anunț că eu nu voi urca.

   În schimb Adriana se pregătește de vârf și de aici înainte voi transcrie lucrurile povestite de ea:

 

   ,,Dincolo de refugiu poteca ne scoate la soare și depășim repede nivelul la care se ridică pădurea de pin.”

 

/Oplimp1/p1310543-j1.jpg

   Foto: Doina Popa


   ,,Ștefan stă cu ochii pe GPS și la altitudinea de 2544m ne anunță, toți aplaudăm și ne felicităm pentru depășirea cotei la care urcaserăm fiecare pe Moldoveanu.”

 

/Oplimp1/p1310549-j1.jpg

   Foto Doina Popa


   ,,Mai sus poteca e la fel de bună dar începe să urce mai tare.”

 

/Oplimp1/p1310560-j1.jpg

   Foto: Doina Popa


   ,,Versantul pe care urcăm e înalt și parcă ne cățărăm.”

 

/Oplimp1/p1310544-j1.jpg

   Foto: Doina Popa


   ,,Ajungem pe o culme ascuțită și privim munții dimprejur.”

 

/Oplimp1/img_8450-j1.jpg

   Foto: Ștefan Bako


  ,,Ajung prima pe vârful Skala. Scot din rucsac o ciocolată cu rom, dublă și sticluța cu cafea pregătită aseară la primusul lui Ștefan și pe care n-am avut timp s-o gust de dimineață.

   Nu trebuie să regret, pentru că peisajul în care-mi beau acum cafeaua e greu de redat în cuvinte.

   După mine ajung pe vârful Skala doi ruși, tată și fiu. Apoi sosec și ai mei: domnul Ceapchi, Hana, Ștefan.

   Până mănâncă și ei eu las rucsacul și bețele și plec după cei doi ruși.

 

   Aici e începutul coborârii de pe vârful Skala, spre șaua de dinainte de Mytikas.”

 

/Oplimp1/p1310598-j1.jpg

   Foto: Doina Popa


   ,,Țin aproape de ruși pentru că observ că ei urmăresc bine marcajul potecii. Dacă aș fi singură mi-ar fi frică să nu intru fără să vreau într-o zonă mai grea și mai periculoasă.

   Înainte de urcarea spre Mytikas e o porțiune mai lejeră.”

 

/Oplimp1/p1310610-j1.jpg

   Foto: Doina Popa


   ,,De aici începe cățărarea finală spre vârf.

   Porțiunea nu e dificilă, dar efortul e tot mai mare și poate e dublat și de emoție. Sub mine se cască un hău până jos, la o limba de zăpadă.”

 

/Oplimp1/img_8488-j1.jpg

   Foto: Ștefan Bako


   ,,Ajung pe vârf imediat după ruși. Aceștia mă felicită pentru reușită și apreciază că mă cațăr foarte bine.

   Totuși eu aștept să mă bucur împreună cu prietenii din echipă.

   Până atunci privesc peisajele care ma înconjoară.”

 

/Oplimp1/p1310652-j1.jpg

   Foto: Doina Popa


   ,,Găndul îmi zboară la serialul ,,Dincolo de limite" al lui Russel Brice și ajunsă pe vârf parcă trăiesc bucuria americanului acela masiv, parcă Tim îl chema...”

 

/Oplimp1/p1310667-j1.jpg

   Foto: Doina Popa


   ,,Ajunge repede toată echipa, ne felicităm pentru reușită, apoi ne așezăm lângă steagul grecesc de pe vârf pentru poza de pe Mytikas 2918alt: Ștefan, Edy, Cristi, Ana, Doina, Dan, eu și domnul Ceapchi.”

 

/Oplimp1/img_8492-j1.jpg

   Foto: Ștefan Bako


   ,,Apoi Hana, Doina și domnul Ceapchi scriu pe rând câteva impresii la cald în caietul de pe vârf. Doina lipește și ațibildul clubului nostru.”

 

/Oplimp1/p1310637-j1.jpg

   Foto: Doina Popa



   ,,Edy scoate harta pentru recunoașterea vârfurilor înconjurătoare: Skala, Skolio, Sfântul Antonios, Stefani, sau Tronul lui Zeus.

 

   Când văd că rușii coboară încerc să mă țin din nou după ei.

   Coborârea necesită mult mai multă atenție. Când ajung în porțiunea mai ușoară mă uit în spate și văd că Edy întinde o coardă pentru asigurarea echipei.

  Urc ușor pe hornul de sub Skala și pe vârf beau toată apa, apoi aștept să urce și domnu Ceapchi.

   Suntem învăluiți de o ceață rece. Sper să nu plouă, pentru ca am urcat pe vârf doar în polare.

   Hotărâm să plecăm doar noi doi spre refugiu.”

 

/Oplimp1/p1310688-j1.jpg

   Foto: Doina Popa


 

   De multe ori așteptarea de la baza traseului pare mult mai grea... Timpul refuză să se mai scurgă.

 

   Pe la ora 10 a ajuns la refugiu caravana de aprovizionare formata din șase căluți.

 

/Oplimp1/img_0279-j1.jpg

 

   De la refugiu cei de pe creastă s-au văzut vreme de vreo două ceasuri.

   Cănd au reapărut printre valurile de ceață, la coborâre, am căutat s-o văd pe Adriana printre cei din urmă...

   Ca la sosire să mă surprindă că ajunge în fața celorlalți, încântată ca a urcat până pe vârf.

   Apar câte unu-câte unu prin ceața ce coborâse pănă la nivelul refugiului.

   Ne așezăm la masă și fiecare își povestește tura lui.

   Singurul lucru care ne nemulțumește e că aici doza de bere nu are decât 330ml.

   Azi echipa de vârf a urcat 818m și va coborî 1818m până la mașinile lăsate la Prionia.

 

 



 

 

   [[Grecia e o țară muntoasă. Puținele terenuri agricole aveau să se fărâmițeze prin moșteniri succesive.

   Pe de altă parte lipsa căilor de comunicație terestre au dus la o dezvolate a navigației.

   De multe ori luptele dintre statele-orașe aveau ca rezultat și cuceriri teritoriale și astfel ,,scoaterea din schemă” a celor învinși.

   Doar câteva premise ca vechiul grec, muritor de foame, să-și ia lumea în cap și să plece unde o vedea cu ochii...


   Rodie necoaptă.

 

/Flori1/img_0311-fl.jpg

 

   Colonizarea se face de fiecare dată sub conducerea unui fondator.

   Acesta primește puteri nelimitate, iar dupa reușită, la moartea sa, grecii îl trec în rândul eroilor, fiind astfel cu un picior în legendă.

 

/Flori2/img_0805-fl.jpg

 

   Colonii, de obicei câteva sute, își aleg un loc fertil, ușor de apărat și neapărat în preajma unui loc de acostare a corăbiilor. Un viitor port.

   După ce se impuneau în fața indigenilor (prin bună înțelegere, ori prin forță), intrau în acțiune topometrii și topografii.

   Acestia măsoară pământul și-l împart în loturi egale, de obicei de formă pătrată.

   Atribuirea loturilor se face prin tragere la sorți.


   Fructe de kiwi necoapte.

 

/Flori2/img_0726-fl.jpg

 

   Orașul se organizează în jurul unei vetre în care se aprinde focul adus cu pioșenie de la unul din altarele metropolei.

   Alături se îngroapă un bulgăre de pământ din pământul patriei.

   ,,Însămânțând” astfel noi patrii grecești...


   Grecia: leandri, chiparoși și multa religiozitate.

 

/Flori2/img_1112-fl.jpg

 

  În doar două secole Mediterana și Pontul Euxin deveniseră lacuri grecești.

  De acest lucru aveau să profite cinci secole mai târziu cuceritorii romani. Imperiul roman s-a suprapus ușor peste unitatea de cultură și chiar de limbă instituită de greci pe țărmurile acestei ,,mări interioare”.]]

 

 

 

 

   De la Litochoro intrăm pe autostradă și după 10km facem dreapta urmând indicatorul spre Larissa.

   Străbatem dealatul câmpia Tessaliei și spre seară ajungem în peisajul suprarealist cu profilorile stâncilor de la Meteora decupate din văpăile asfințitului.

 

/Olimp2/img_0313-j1.jpg

 

   Ne oprin în satul Kastraki, cu unele dintre case cuibărite chiar sub stâncile de care privirea nu ți se mai poate dezlipi.

   Asta pentru că primul contact cu blocurile de gresie e copleșitor.

 

/Oplimp1/img_0285-j1.jpg

 

   În limba greacă ,,Meteora” înseamnă ,,stânci căzute din cer”.

   Denumirea aceasta vrea să dea măsura lucrurilor într-un peisaj nepământean, în care formele, dar mai ales dimensiunile stâncilor depășesc mărunta noastră putere de cuprindere.

   Astfel cele mai înalte dintre ele, să zicem stânca pe care se află Mânăstirea Megalo Meteora, se ridică la circa 420m deasupra localităților de la poale.

 

   Aria stâncilor de la Meteora e capătul estic al Munților Pindului, impresionantul lanț calcaros lung de peste 300km.

 

/Olimp2/img_0315-j1.jpg

 

   Acesta ,,se varsă” în câmpia Tessaliei prin acești martori de eroziune sculptați în gresii și conglomerate fine.

   Se pare că eroziunea unui platou inițial se datorează apelor pârâului Ipapanti (Hipaponti), care cu greu mai poate fi găsit în zonă.

   Ulterior eroziunea diferențiată care a dus la formarea stâncilor a fost determinata de factori atmosferici (ploi, vânt, soare), cât și de fenomenele periglaciare (îngheț-dezgheț).

 

/Olimp2/img_0323-j1.jpg

 

   Dar lucrul care face din Meteora un peisaj unic nu e geologia locului cât cele 14-15 mânăstiri ridicate chiar pe creștetul unora dintre stânci, mânăstiri din care vreo 6 sunt deschise pelerinilor.

   Urme ale viețuiri isihaste în grotele de la Meteora apar în istoria creștinismului încă de la începuturile sale.

   Dar cum călugării pusnici aveu obligația respectării unor canoane, se impunea oficierea slujbelor în biserica de către niște preoți.

   Izvoarele scrise marchează începutul organizării mânăstirilor de la Meteora în sec. 11 d.Hr.

 

   La începuturi, pentru circa 300 de ani, schiturile se aflau la poalele stâncilor.

   În sec. 14 încep invaziile francilor, catalanilor, albanezilor și al turcilor.

   Regele Serbiei, Ștefan Dușan (1328-1344), cucerește Tessalia și sprijină pe călugări la ridicarea primelor mânăstiri pe creștetul stâncilor, acestea urmând să funcționeze după modelul și organizarea mânăstirilor de la Muntele Atos (Aghios Oros).

 

   Încă de dimineață lăsăm în urmă micuțul sat Kastraki.

   Povestea spune că primele locuințe s-au înfiripat în această zonă greu accesibilă la sfârșitul sec.18, din greci, evrei și chiar otomani, refugiați din regiunea Ioanninei, de teama tiranului Ali Pașa.

   Urmele unei cetăți bizantine mai vechi aveau să dea numele actual al satului.

 

   Prima mânăstire vizitată este Sfântul Nicolae Anapavsa.

   Privită dinspre sud, pare ca stânca verticală nu permite accesul până în vârf decât cu liftul.

 

/Oplimp1/img_0308-j1.jpg

 

   Câteva trepte săpate în stâncă ne conduc la intrarea în mânăstire.

   Datorită spațiilor restrânse la care oricare din clădirile de pe stânci trebuie să facă față, prima impresie e aceea de labirint de culoare și sălițe.

   Picturile murale au fost executate de către părintele Theofanis în anul 1527.

   Se pare că acesta este un exponent de seamă al școlii de pictură din Creta, cea mai valoroasă în pictura religioasă bizantină.

 

   Mânăstirea Sfântul Nicolae Anapavsa văzuta de mai sus.

 

/Olimp2/img_0324-j1.jpg

 

   Următorul lăcaș pe care îl vizităm este Mânăstirea Russanu.

   Datele istorice menționează că ridicarea mânăstirii pe stânca îngustă s-a făcut în jurul anului 1388, iar numele său vine de la un anumit Russanos, acest prim locuitor al său fiind originar din satul Rosana.

 

/Olimp2/img_0349-j1.jpg

 

   Până la construcția podului metalic de acces, urcarea până la nivelul chiliilor se făcea pe scări de lemn legate între ele cu sfoară.

 

/Olimp2/img_0333-j1.jpg

 

   În prezent aici viețuiesc câteva măicuțe.

   O minusculă curte interioara e invadată de flori.

 

/Olimp2/img_0331-j1.jpg

 

   O ușă zăvorâtă, dar cu cheia la îndemână, conduce la etajul de mijloc, unde se află bisericuța Metamorfosis (Schimbarea la Față).

   M-au impresionat frescele pictate reprezentând chinurile sfinților (?), dar mai ales cele ale păcătoșilor.

   Privite din unghiul acesta tematic picturile sunt de o rară violență...

   Am tăiat-o repejor...

 

/Olimp2/img_0347-j1.jpg

 

   Urmăm drumul ce formează serpentine largi printre coloșii de piatră și iată-ne în fața stâncii pe care se înalță Mânăstirea Varlaam.

 

/Olimp2/img_0354-j1.jpg

 

   De pe o platformă privim spre Mânăstirea Russanu, pe unde tovmai am trecut.

 

/Olimp2/img_0355-j1.jpg

 

   În cealaltă parte vedem prăpastia ce desparte Mânăstirea Varlaam de Mânăstirea Megalu Meteora (Marea Meteoră).

   Un scripete urcă materiale la Mânăstirea Varlaam.

 

/Olimp2/img_0390-j1.jpg

 

   La mijlocul sec.14 sihastrul Varlaam a urcat pe stâncă și a construit câteva chilii și o mică bisericuță. Apoi acolo a trăit singur până la sfârșitul vieții.

   La 1518 doi frați călugări întemeiază aici o mânăstire în adevăratul sens al cuvântului, în scurt timp ea vrednicindu-se să adăpostească mai bine de 30 de frați călugari.

 

   De reținut că obștea călugarească din mânăstirile de pe stâncile Meteorei e subordonată patriarhului de la Constantinopol, în timp ce preoții și bisericile în care ei slujesc aparțin episcopiei de la Ioannina.

 

   Mânăstirea Varlaam.

 

/Olimp2/img_0391-j1.jpg

 

   În una din sălile umbroase de la subsol descoperim butoiul urias, cu un volum de peste 13 000 litri. De apă sau de vin, depinde de imaginația vizitatorului...

 

/Olimp2/img_0379-j1.jpg

 

   Și bineînțeles că inginerii sunt atrași mai mult de partea tehnică decât de simbolistica picturilor de pe pereți.

 

/Olimp2/img_0381-j1.jpg

 

   Esplanada din punctul cel mai înalt oferă o perspectiva deosebită spre spațiile înconjurătoare.

 

/Olimp2/img_0374-j1.jpg

 

   Sau o fotografie cu calugări și pelerini ruși.

 

/Olimp2/img_0375-j1.jpg

 

   Vecină cu Mânăstirea Varlaam, dar pe cea mai înaltă stâncă, se află cea mai mare dintre mânăstiri, care poartă și două denumiri: Megalu Meteora sau Metamorfosis.

   Cand auzim această ultimă denumire vin cu întrebarea: ,,Cine a scris volumul de poezii Metamorfozele?”

   Bineînțeles că e o întrebare capcană, autorul căutat nefiind printre artiștii din Grecia antică. E vorba de Ovidiu, de Roma sec.1 d.Hr....

 

/Olimp2/img_0380-j1.jpg

 

   De la intrarea în Megalu Meteora privim spre Mânăstirea Russanu, care a rămas undeva jos...

   Vedem și cum stâncile de la Meteora sunt parcă desprinse dintr-un platou, cândva compact, la cota aceasta maximă a zonei.

 

/Olimp2/img_0392-j1.jpg

 

   Marți, când am ajuns noi aici, marea lavră era închisă.

   În partea de jos a fotografiei se vede ca accesul se face mai întâi pe o scară de beton, apoi printr-un tunel săpat în stâncă și o serie de trepte agățate de peretele de piatră.

 

/Olimp2/img_0398-j1.jpg

 

 

   La intrare avem parte de o scenă de cu totul altă natură...

 

/Olimp2/img_0397-j1.jpg

 

   Avem timp și pentru o poză de grup. Adriana și Hana nu s-au putut abține să nu ia și pisoii în cadru...

   Aici cred ca Edy a făcut poza, pentru ca apar și eu...

 

/Olimp2/img_0404-j1.jpg

 

  

 

  

  

 

 

 

 

 

   [[,,Argila este modelată în formă de oală, dar golul din interior face posibila folosirea”

                              Lao Tze-filosof chinez, sec.6 î.Hr.  

   (În românește numele filosofului se pronunță ,,La ouțe”)

 

   Într-un limbaj actual am confirma că, într-adevăr, ,,soft-ul e mai important decât ,,hard”-ul.

 

/Flori2/img_1006-fl.jpg

 

   Cum spunem, dintr-o mare dragoste de viață, sufletul grec se descoperă permanent, după 3000 de ani noi aflându-l la fel de proaspăt ca în clipa creației oricărei opere de artă.

 

/Flori2/img_0544-fl.jpg

 

   Lirismul, care în grecește înseamna poezie însoțita de muzică, se naște în momentul în care grecii iau contact cu orientalii, în special cu perșii, experții vremii în muzică.

   O țiteră cu acorduri înalte, un fluier cu sunete tânguitoare acompaniază pe recitator, ori corul antic.

   Astfel elegia își ia numele de la numele egiptean al trestiei din care e confecționat fluierul.

 

/Flori2/img_0538-fl.jpg

 

   Epopeea preamărise virtutile eroilor, dar după înfrângerea aheilor de catre dorieni, poeții se apleacă mai mult asupra sufletului îndrăgostit.

   În elegie se cântă suferințele dragostei, într-o lamentație însoțită de vaietul fluierului.

   (Știm că la romani abia peste 600 de ani epopeea eroică e înlocuită de poezia de dragoste, prin Ovidiu, cel mai mare poet al iubirii.)

 

/Flori2/img_0984-fl.jpg

 

   E ușor de înțeles că teatrul grec antic are la origini ritualuri religioase.

   În sec. 6 î.Hr era răspăndit în Grecia cultul zeului Dionysos.

   În ritualuri (de multe ori secrete) de preamărire a zeului, bărbații se strângeau într-un cerc și făceau incantații sub conducerea unui inițiat.

   Astfel la începutul începutului teatrul nu era decât un dialog între un recitator și corul alăturat lui.

   Dar se întâmpla ca unii protagoniști să uite cele reditate cu o seară înainte.

   ...Și așa s-a născut teatrul scris.

 

/Flori2/img_0973-fl.jpg

 

   Și nu se poate vorbi de teatrul antic fără a aminti de tragedia ,,Orestia” a lui Eschil!

   La Eschil avea să vină, peste două milenii, Shachespeare, cu carnețelul, să ia notițe...

   Pentru Hamlet, Oedip al lui Sofocle e tătic...

 

/Flori2/img_0575-fl.jpg

 

   Ce-mi place la teatrul grec e că zeii se amestecă în destinele oamenilor (fie ei și principi și regi) ca niște mărunte cumetre de la țară...

   Iar zeii au și ei trăiri cât se poate de omenești. Fac pasiuni, au prejudecăți și porniri de răzbunare.

 

/Flori1/img_0358-fl.jpg

 

   Apoi tot zeii devin deadreptul delicioși când se lasă prinși în mrejele comediei, ca în piesele lui Aristofan.

   La greci sacrul nu e neapărat și sobru.

   Spre deosebire de creștinism, unde zâmbetul a fost dintotdeauna restricționat prin canoane rigide.

   Imposibilitatea râsului în practica creștină (într-o abație catolică) constitue coloana vertebrală, implicită, dar ușor de înțeles, a romanului ,,Numele Trandafirului” al lui Umberto Eco.

 

/Flori1/img_0494-fl.jpg

 

   În sufletul grecului frumusețea e măsura tuturor lucrurilor.

   Noțiuni ca proporționalitate, simetrie, ordine, au fost desoperite de geometrii lui Pitagora.

   Robi ai dorinței de perfecțiune, grecii vor implementa aceste norme de frumusețe și în pictură, sculptură și arhitectură.

 

/Flori1/img_0244-fl.jpg

 

   E drept că și viața le va oferi aceste ocazii.

   Rivale și invidioase, orașele-cetăți aflate în permanentă dezvoltare, se vor întrece în construcții monumentale, în temple si statui de o frumusețe desăvârșită.

 

/Flori1/img_0218-fl.jpg

 

   La începuturi sculptura greacă are câteva izvoare de inspirație. În primul rând întruchipările corpului omenesc de pe frizele egiptene.

   Numai că aici personajul stă drept, cu mâinile pe lângă corp și picioarele nemișcate.

 

/Flori1/img_0464-fl.jpg

 

   O altă cale spre sculptura elenă au conastituit-o cariatidele monumentale, acele coloane de susținere reprezentând busturi de oameni, ori de zei.

 

/Flori2/img_0716-fl.jpg

 

   Bineînțeles că primele sculpturi în piatră (calcar, marmură) aveau să reprezinte pe zeii adulați.

   Dar încet-încet operele plastice vor căpăta dimensiuni omenești.

   De cele mai multe ori reprezentarea în piatră a corpului bărbătesc se făcea expunând nuditatea în toata frumusețea ei.

   Statuile aveau să capete expresie prin poziția brațelor, a picioarelor și chiar a torsului, reprezentativ fiind ,,Discobolul”.

   Artistul găsea frumusețea în detaliile anatomice perfecte, cu zâmbetul nelipsit de pe chip și cu podoaba capilară diferită de la un personaj la altul.


   Crini albi de pădure.

 

/Flori2/img_0690-fl.jpg

 

   Frumusețea feminină rezida din perfecțiunea unui chip zâmbitor, dar și din proporțiilr armonioase ale corpului.

   Totdeauna statuile reprezentau tinere svelte, drapate în tunici fine.

   O mână era întinsă, oferind privitorului o floare, o pasăre, o bijuterie, iar cu cealaltă ținea lângă trup faldurile rochiei.

   Eleganța ultimă avea să fie dată de coafură, piatra reușind să capete moliciunea unui păr matăsos.]]

  

 

 

 

   Lăsăm în urmă cele 14-15 mânăstiri, din care în mod obișnuit se vizitează vreo 6.

   Spre miezul de foc al zilei locurile sunt sufocate de sutele, dacă nu chiar de miile de pelerini ruși.

   Noi revenim la mașini și pornim spre Ioannina.

 

   Pe la jumătatea drumului trecem pe lângă Metsovo, un orășel de munte care a rămas peste veacuri centrul (mai ales cultural) vlahilor din acest ținut al Epirului.

   O hartă a zonei ne arată că Ioannina se află pe malul lacului Pamvodita și că prin împrejurimi putem vizita peștera Perama și oracolul de la Dodoni.

 

/Olimp2/img_0412-j1.jpg

 

   Avându-l pe Ștefan navigator, cu două gps-uri de gât, ajungem destul de ușor până la vestita peșteră.

   Mă așteptam la o intrare în subteran măcar ca la Șura Mare, Cetățile Ponorului ori Huda lui Papară...

   Da de unde... În mijlocul unui cartier comercial, găsim o intrare anostă, mascată de obloane ca la oricare din magazinașele din zonă.

   În plus taxa de intrare e de 7 euro, iar fotografiatul e interzis.

   Zic pas. Alte două persoane refuză jecmăneala.

 

   Pe parcursul celor două ore de vizită aveam să-l cunosc pe domnul Kiriacos (Ciriacos), patronul unui magazin cu argintării din apropiere. (Ioannina e recunoscută pentru obiectele din argint de bună calitate.)

   Mi-a vorbit despre oraș, despre lacul Pamvotida și muntele de dincolo de ape, despre locurile astea prin care în anul 1941 partizanii greci au dejucat planul nemților de a trimite vreo 800 de evrei în lagărele din Polonia, despre frăția dintre popoarele grec și român când, în războiul civil din 1948-1949 mulți greci s-au refugiat la noi în țară, despre o teorie a conspirației dintre Papandreu și Miloșevici în legătură cu Cipru, sfârșită atât de rău pentru Iugoslavia, despre politica actuală a Greciei, care e una a oamenilor politici și nu a grecilor...

 

   La plecare facem o poză de grup cu kir Kiriakos.

 

/Olimp2/img_0419-j1.jpg

 

   De la peșteră coborâm pe malul apei. Lacul a aparut incă din perioada timpurie a creștinismului, cănd un cutremur de pamânt a blocat drenajele naturale pe care câteva pâraie le asigurau pentru muntele și câmpia din jur.

   Și aici leandrii ne atrag ca un magnet...

 

/Olimp2/img_1076-j1.jpg

 

   Orașul Ioannina a fost un important centru al antichității grecesti, dar o înflorire deosebită a cunoscut după anul 1204, când Constantinopolul a fost cucerit de cruciați și s-a instaurat ,,bizanțul latin”.

   Atunci s-au refugiat în Ioannina mulți dintre demnitarii bizantini, desigur, cu mare parte din bogățiile lor.

   În sec.15 orașul intră sub ocupație musulmană, iar un episod emblematic pentru oraș s-a petrecut între anii 1788 și 1822, când Ali Pașa, un musulman albanez și-a declarat independența față de sultan și a înființat un ,,ducat” autonom.

   Deasemeni o comunitate evreiască însemnată a locuit în oraș până spre sfârșitul ultimului război mondial.

 

   Un obiectiv pe care nu doream să-l ratăm era cetatea (Kastro).

   Străduțe înguste, dar uimitor de curate, ne conduc spre una din porțile de intrare.

 

/Olimp2/img_1080-j1.jpg

 

   Nici în interiorul cetății străduțele nu-și schimbă aspectul.

   Urmărim strada Karamanli și lăsăm în dreapta o veche sinagogă.

 

/Olimp2/img_1084-j1.jpg

 

   Nimerim printr-o altă poartă boltită și... ne trezim din nou pe malul lacului. Ca pisicile alea date afară din casă chiar când stăpânul se așează la masă.

   Lacul e jalonat pentru concursuri nautice.

   În spate se ridică munții Mitsikali, care mai spre sud ating înălțimi de 1810m.

   În fotografie, în dreapta-sus, se vede cum un drum traversează culmea muntelui printr-o zona înaltă.

 

/Olimp2/img_1088-j1.jpg

 

   La ora la care am vizitat noi orașul parcul umbrit de platani seculari era aproape pustiu.

 

/Olimp2/img_1089-j1.jpg

 

   Revenim în incinta cetății, traversăm piațeta Plateia Neomart și urcăm un drum pietruit până la Moscheia Aslan Pașa Tzami.

 

/Olimp2/img_1098-j1.jpg

 

   În corpul central al moscheii vizităm un muzeu de arta populară musulmană. (Seamănă cu cel din Babadag.)

   Clădirile adiacente, cândva școală de studiere a Coranului, au și amintirea uneia din faptele reprobabile ale lui Ali Pașa.

 

   Povestea spune că în aceste case Ali Pașa a necinstit-o pe frumoasa grecoaică, Kyra Frosini, iubita fiului celui mare al tiranului.

   Încercând să-și acopere fărădelegile, Ali Pașa a poruncit ca tânăra, împreună cu alte 17 fete, să fie legate in saci și aruncate în lac.

 

/Olimp2/img_1099-j1.jpg

 

   După ce a sfidat Înalta Poartă timp de 30 de ani,  Ali Pașa și-a gasit sfârșitul pe insula Nissi din mijlocul lacului.

   Se știe că Mânăstirea Aghios (Sfântul) Pantelimon aflată pe insulă a fost ultima sa ascunzatoare.

   Prins de un asasin turc, Ali Pașa a fost împușcat, apoi decapitat, capul său fiind trimis la Isatanbul ca trofeu.

 

   Insula Nissi.

 

/Olimp2/img_1116-j1.jpg

 

   Scrieri arabe frumos dantelate pe o placă desprinsă de pe pereții vechi ai moscheei.

 

/Olimp2/img_1117-j1.jpg

 

   O parte din tunurile si ghiulelele folosite la apărarea zidurilor de la Kastro.

 

/Olimp2/img_1118-j1.jpg

 

   Coloana chiparosului întrecându-se în înălțime cu minaretul moscheii.

   În clădirea din dreapta Ștefan a găsit o ,,cutiuță” din jocul internațional ,,Geocash”.

   Am citit pe un carnețel minuscul că înaintea lui ,,comoara” mai fusese descoperită de un englez și de o sportivă din Noua Zeelandă.

 

/Olimp2/img_1120-j1.jpg

 

   Din alt punct al țărmului lacului vedem un cartier mai nou al Ioanninei, iar în spate două creste calcaroase pe care noi le-am asemănat Crestei Oslei din Vâlcan.

 

/Olimp2/img_1124-j1.jpg

 

   Înainte de a ajunge la mașini mai facem un popas lângă doi pescari ce se înțelegeau din priviri atunci când una din lansete a început să ia fir.

   Am surprins momentul când captura, un crăpălău de 3-4kg, este scoasă din apă în aplauzele noastre.

 

   Înainte de a se face pescari de oameni și pescarii din Galileea poate că prindeau și ei astfel de pești...

 

/Olimp2/img_1126-j1.jpg

 

 

            (va urma)

 

 

 


  

 

 

 

 

  

 

 

  

 

 

  

 

 

 

   



Joi, 12 iulie 2012 - 16:36 
Afisari: 5,496 


Postari similare:





Comentariile membrilor (18)

zentai
zentai
Coarda
 
1
Foarte tare!Exceptional!Felicitari...
Felicitari si doamnei care a reusit sa urce pe Mitykas...nu e chiar plictisitor, as ziceCarpati.org

Cu precizarea ca-n "Orestia" lui Eschil, fiul lui Agamenon, Oreste, isi razbuna tatal, ucigandu-si mama, Clitemnestra, care la randul ei, de plictis, cat barbata-su era sub arme, se combinase cu Egist, un oportunist (dar si asta avea motive sa se razbune, ca taca-su fusese servit la cina, fara sa stie, cu fii lui, la un bairam dat , pare-mi-se de tata lu'Agamemnon.. ptiu drace) arajandu-l amandoi pe Agamemnon chiar in timp ce facea baie (cine nu tanjeste la o baie dupa o tura? iar razboiul troian durase vreo 10 ani).Nu stiu care a fost motivatia intelectuala a lui Clitemnestra pentru treaba asta ( ea zicea ca de suparare ca Agamemnon o arsese pe rug pe fiica lor, Iphigenia , ca sa ia aheii vand din pupa, ca li se pusese pata tot asteptand vantul sa le miste corabiile!Dar daca stam sa ne gandim ca fratele lui Agamemnon,alde pampalaul de Menelaos, luase si el teapa cu Elena, am putea socoti ca astia doi nu prea au fost inspirați la femei... desi o vreme se spune ca s-au nevoit prin Sparta, care la vremea aia, cum bine zici, nu era un loc in care sa te plictisesti.Totusi Ahile, al mai al dreacu caftitor din Iliada, nu era din Sparta, ci din Tesalia, ceea ce inseamna ce degeaba facem muschiul tare daca n-avem o mama zeitaCarpati.org.

Cu Oedip e alta treaba si nu pot s-o zic aici ca oripilez copiii, desi daca-n clasa a VIII nici nu se pomeneste de Creanga si Ispirescu dar in schimb se cere Harry Potter, un tip de 16 ani care si-a renegat si "devalizat"parintii si s-a declarat homosexual, as zice ca dupa 28 de "reforme" ale invatamantului, "alesaturile" neamului pregatesc copiii, de mici ,pentru lucruri si mai cranceneCarpati.org.

Dar , cu siguranta, Shakspeare s-a indarjit la scris dupa lecturile din HomerCarpati.org

PS- specialistii si cercetatorii au stabilit de ceva vreme ca Homer e cel care a scris Iliada si Odiseea, nu ca un culegator de folclor , ci ca un poet de geniu.Dealtfel Vergiliu a demonstrat ca se poate.

PS2- "jocurile olimpice" erau si prin Theba,prin Phito, etc, fie in cinstea unui zeu, fie cu caracter funerar (Ahile organizase asemenea jocuri in memoria lui Patrocle, chiar in fata Troiei) dar grecii n-au avut in antichitate o tagma a preotilor, ca druizii sau ca la egipteni, ci aezi care isi puneau talentul la control, pe langa temple.In plus erau si "olimpiade" ale poetilor, cam de aceeasi anvergura cu alea sportive, la una din ele Eschil pierzand pentru ca nu stia sa se acompanieze la lira.

Ma opresc aici.Restul depanam in tura aia comuna, a moldovenilor, propusa de Alex Sandrin...

Cu stima si nu din formalismCarpati.org


Joi, 12 iulie 2012 - 17:58  

gica
gica

 
2
Super traseu ! Felicitari participantilor.


Joi, 12 iulie 2012 - 18:29  

hana
hana
Coarda
 
3
Carpati.orgZentai, ai un stil original de a repovesti mitologia greaca, pe care eu il apreciez, dar cred ca ma numar printre putini.

Dl Cepoiu,
Printre cei 1000 de nebuni i-as aminti pe doi din grupul de romani maratonisti: Perseu si Marius Vasilache, carora le transmit felicitari, aveau pozitie fruntasa.

Multumesc pentru jurnal si pentru compania de care nu m-am bucurat suficient!
Galateanca din Targoviste va transmite salutari!
Carpati.org
Hana


Joi, 12 iulie 2012 - 20:02  

doina68
doina68
Coarda
 
4
Documentat cu sarg, asa cum ne-ati obisnuit .

Felicitari ! Jurnalul este binevenit pentru a-mi completa imaginea de legenda pe care mi-a sadit-o acest concediu drept in adancul sufletului...

Eu inca ma visez acolo iar memoria mea olfactiva imi readuce periodic acel parfum al minunatei bogatii florale.

Sper ca "lotul nostru olimpic" sa se mai reuneasca , poate reusim sa trecem impreuna si de 3000 de metri, ce ziceti ?


Joi, 12 iulie 2012 - 21:22  

vtcris
vtcris

 
5
Felicitări și multumim, e fain tare jurnalul!
Ați povestit minunat peripețiile noastre pe meleagurile elene și istoria acestor locuri,
ceea ce ne face să așteptăm cu nerăbdare și partea a doua, despre drumeția în masivul Pind.

@Doina: neaparăt trebuie să mai reunim lotul, că începe îndată Olimpiada de vară...
Din curiozitate, ai pus deja ochii pe vreo țintă de 3000+ metri?


Joi, 12 iulie 2012 - 22:10  

doina68
doina68
Coarda
 
6
Pirineii sa zicem Carpati.org


Joi, 12 iulie 2012 - 22:18  

catalinlamunte
catalinlamun..
Caraba
 
7
Cum meniul meu montan de vara este destul de sarac in acest an, acest jurnal mi-a completat cunostintele, dar si unele pofte de hoinareala.Felicitari tuturor pentru ceea ce ati obtinut!


Vineri, 13 iulie 2012 - 10:20  

edo
edo
Caraba
 
8
In general cand citesc un lucru si imi place mult, scriu "Da, domnule, felicitari, imi place! Imi plac foarte mult pozele, imi plac florile, multe din ele e prima oara cand le vad, imi plac meteorele, al carui estetism este minunat, imi plac si ma atrag inaltimile Olimpului, imi place lacul si castrul din Ioanina, aerul si impresia generala relaxata greceasca", asta pentru ca stiu cata munca sta in spatele celui care scrie un jurnal, care ofera celor din jurul lor ceva doar din bucuria de a oferi. Dar in general in tara asta se sufera de prea multa bur-ghezie, o boala care va fi greu de vindecat.
Pana atunci, nu pot sa zic decat Felicitari Gigi, jurnalul tau mi-a adus multa bucurie, si am retrait cu mare placere aventura greceasca!


Luni, 16 iulie 2012 - 12:09  

gigicepoiu
gigicepoiu
Coarda
 
9
@zentai: multumesc pentru felicitarile venite de la un prieten! Nu ma mai las prins in amanunte, dar mai spun inca o data ca sunt fascinat de tot ce poporul grec a oferit peste vreme intregii omeniri.
@hana: printre sustinatorii lotului romanesc de maratonisti am intalnit un prieten cu care am urcat cu ani in urma pe Varful Arjana. Mi-a confirmat ca au fost peste 40 de romani printre cei 1000... Ne vedem in ,,episodul 2”!
@doina68: la flori noi doi am mers in echipa si ne-am bucurat de fiecare noua descoperire... In cele peste 200 de fotografii cu flori am constatat ca nu am repetet niciuna de doua ori. Pana la 3000m sper sa vedem locuri nemaivazute din Sureanu...
@vtcris: al doilea jurnal e mai sportiv, iar povestitorul doar un comentator. Mi-as dori sa vad si eu pozele tale. Stiu ca ai facut cat noi ceilalti la un loc.
@catalinlamunte: cand nu prea ai timp de munte incerci sa dai, totusi, o fuga... Succes la ,,Maratonul Bucegilor”!
@edo: doar o tura organizata perfect iti ofera ocazia si linistea sa descoperi pana si sufletul locurilor prin care ai trecut. Multumim pentru frumusetea, linistea si siguranta turei!


Luni, 16 iulie 2012 - 17:53  

jhony
jhony
Busola
 
10
Un jurnal foarte instructiv care l-am citit cu placere. Mi-a placut foarte mult poza de pe varful Mytikas.
Felicitari pentru reusita!


Marți, 17 iulie 2012 - 15:00  

florinangelescu
florinangele..
Busola
 
11
Salutare,

Pentru refugiu ati facut rezervare in prealabil?
Ma poti ajuta cu informatii despre modalitatea de rezervare si cu un cost?

Multumesc.


Marți, 17 iulie 2012 - 17:06  

edo
edo
Caraba
 
12
Salut Florin, am facut rezervare la doamna Maria Zolota, administratorul refugiului Spilos Agapitos (A), adresa de e-mail: zolotam@hol.gr


Miercuri, 18 iulie 2012 - 09:22  

vtcris
vtcris

 
13
@gigi: Și eu mi-aș dori să văd pozele mele Carpati.org , dar nu am avut timp Carpati.org

Acum, serios vorbind, am făcut peste 9000 de poze (41 GB) în această aventură greacă, așa încât va dura o vreme până voi apuca să le sortez și să fac o selecție de dimensiune rezonabilă, pe care intenționez să vi-o ofer spre vizionare, însă nu pot promite nimic legat de când anume se va întâmpla acest lucru...

Până atunci însă, deocamdata vă ofer spre delectare pozele surprinse in pestera Perama de la Ioannina:
http://dl.transfer.ro/Pestera_Perama_de_la_Ioannina-transfer_RO-2
0jul-b9ee5e.zip

Disclaimer: multe dintre poze sunt făcute fără blitz, așa încât calitatea lor nu e strălucită...


Vineri, 20 iulie 2012 - 22:18  

florinangelescu
florinangele..
Busola
 
14
Multumesc pentru ajutor, Eduard! Sper sa ajung si eu acolo cat de curand.


Luni, 23 iulie 2012 - 01:31  

ioanstoenica
ioanstoenica..
Coarda
 
15
Am citit intai fara sa vad pozele (eram pe net prost si nu se incarcasera) si inca de-atunci mi s-a parut un jurnal plin de frumos si de lucruri interesante (si multe de invatat!). Acum ca am vazut si pozele... moama cate flori!! Super frumoase imaginile cu flori. M-am bucurat sa revad si peisajele aride si stancoase de pe Olimp, dar mi-au placut si imaginile de la Meteora - unde n-am ajuns.

Un jurnal plin de informatii utile si interesante, cu imagini pe masura! Multumim!


Luni, 23 iulie 2012 - 14:07  

gigicepoiu
gigicepoiu
Coarda
 
16
@ioanstoenica: si noi trebuie sa venim cu multumiri! Jurnalul tau cu tura de pe Olimp a fost o buna sursa de informatii atunci cand noi eram doar la stadiul de proiecte.
De atunci am apreciat si determinarea ta de a ajunge de unul singur pana pe varf.
Referitor la flori, socoteam cu Doina ca au fost peste 200, asa, la prima vedere, deosebite de ce stiam de pe la noi.
Dealtfel se spune ca denumirile fructelor si legumelor au ajuns pana la noi din limba latina, in schimb numele florilor ne vin de la greci...


Marți, 24 iulie 2012 - 19:52  

vlads
vlads

 
17
Excelent jurnal! Multumiri! Si eu merg acolo peste 10 zile si vreau sa va intreb cum urc la Prionia daca nu am masina? Tura lui Ioan Stoenica este f faina, dar nu stiu daca voi avea suficienta energie pt 2900 m, si in plus, nu voi fi singur.


Miercuri, 29 august 2012 - 14:12  

gigicepoiu
gigicepoiu
Coarda
 
18
@vlads: probabil cu un taxi din Litochoro. E indicat un popas de noapte la Refugiul Spilos Agapitos (pentru rezervari vezi adresa postata de edo putin mai sus). Asta si pentru ca am observat ca abia dupa ora 12 varful a fost acoperit de ceata.
S-auzim de bine!


Marți, 4 septembrie 2012 - 16:09  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,1025 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org