Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Septembrie 2019
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30

Octombrie 2019
LMMJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031

Online

Vremea
Varful Stevia
Muntii Baiului

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Aventura greacă (3): Delphi și Acropole (Muntii -- Munti din afara Romaniei --)


   Cum și noi trăim într-o țară a țărilor, Țara Loviștei, Țara Hațegului etc la fel și la greci pamântul strămoșesc le-a fost risipit în aproape 50 de,,țări”.

   Dacă nu pătrunzi în Grecia venind de pe mare, atunci e sigur că vei avea ca poartă de intrare Macedonia.

   Iar câmpiile care te întâmpină nu sunt decât o amăgire, pentru că repede le și străbați, iar când începi să simți aerul mării, deja ești pe vârfurile unor dealuri împădurite...

 

   Orașul Thessalonike se deschide mării printr-un amfiteatru natural căruia nu i se văd marginile.

   Iar străzile sale dispuse sub forma unei pânze de păianjen te-ar putea duce cu gândul la Brăila noastră. Care pe care să fi copiat?

   Lucrurile se lămuresc repede și Thessalonikul scapă de această judecată de circumstanță doar și când afli că el a fost ridicat în perioada elenistică a antichității grecești, atunci când regele macedonean Kassandru a dat numele orașului întemeiat de el după numele frumoasei sale soții, Thessalonike.

   Aceasta era fiica lui Filip al II-lea și sora lui Alexandru cel Mare.

   Filip al II-lea a fost bucuros să-i dea numele fiicei după victoria (Nike-în grecește)  repurtată de armatele sale în câmpia Thessaliei: ,,Thessalo-Nike”.

 

   Călătorul care reușește să străbată un oraș extrem de aglomerat (peste 1,1 mil.loc.) fară să fie îngrozit de haitele surzitoare de motocicliști, se poate aduna mai spre sine în răcoarea Bisericii Sfântului Dimitrie Izorâtorul de Mir.

   Zidurile de cărămidă păstrează imaginea de vechime a lăcașului, dealtfel ridicat la începuturile creștinătății, în anul 313, dar care a suferit mult în urma numeroaselor cutremure, dar și a devastatorului incendiu din anul 1917.

   Mai jos, în dum spre mare, vom descoperi Biserica Rotondă, considerată cea mai veche biserică creștină în care încă se mai slujește, ea fiind ridicată în anul 306, în vremea împăratului bizantin Galerius.

   Dealtfel în imediata apropiere a bisericii se înalță, încă impunator, Arcul de Triumf al lui Galerius. Construcția este executată în stilul grecesc antic, prin anii 298-299, iar basoreliefurile fine le găsim astăzi îngălbenite de vreme.

   Țărmul, găsit de noi într-o lumină lăptoasă, e dominat de statuia ecvestră a macedoneanului Alexandru cel Mare, iar profilul Turnului Alb abia se distinge pe fundalul de ceață sclipitoare care stă întinsă peste mare.

   Dar toate acestea tind să rămână doar amanunte de ,,travel” pentru Thessalonike...

   De două milenii și jumatate orașul trăiește sub lumina ca de aură a lui Aristotel. Profesorul care a făcut din Alexandru cel Mare nu doar un cuceritor, ci și un promotor al elenismului în întreaga lume. Filosoful care a teoretizat frumosul. Și dreptatea. Dar mai ales cel care a încercat să facă posibilă viața omului între alți oameni. Părintele politicii, prin închipuirea ,,Republicii”...

 

   Scăpați cu greu din gravitația Thessalonikului (nici nu am mai amintit că vreme de 700 de ani orașul a avut întâietate în fața Constantinopolului, că a fost pe rând, roman, bizantin, turcesc, evreiesc...) prindem drumul sudului, iar gândul la Mediterana spre care ne îndreptăm ne dă un fel de frivolitate de vacanță, fior pe care cu siguranță l-au simțit și migratorii împinși de istorie prin aceste colțuri de lume...

   Srăbatem o câmpie litorală îngustă, numită în acest sector Plaka.

   În stânga Golful Thermalic e sub aceeași lumină lăptoasă, în vreme ce în dreapta începe să se profileze piscurile Muntelui Olimp.

   E cer senin și se pot vedea ușor crenelurile de piatră albă dispuse în semicerc, cele care formeaza astfel ,,Tronul lui Zeus”. În același plan, puțin mai în stânga, identific Vârful Mitikas de 2918m alt., locuri prin care am însoțit cu 3 ani în urmă un grup de mecanturiști gălățeni.

 

   Scotocind cu ochii după carările muntelui, nu am băgat de seamă că marea s-a facut nevăzută, iar în locul ei orizontul e alcătuit din zidurile de incintă, dar și de turnul hexagonal al Castelului Platamon.

   E un castel cruciat ridicat între anii 1204-1222 cu scopul de a controla militar intrarea în Valea Tempi, defileul dintre Muntele Ossa 1978m și Muntele Olimp 2918m, prin care se patrunde dinspre nordul Greciei spre Câmpia Thessaliei.

 

/Grecia1/img_9309-j3.jpg

 

   Străbatem Thessalia, o altă ,,țară” a Greciei continentale și când ajungem în preajma Munților Pindului suntem întâmpinați de peisajul nepământesc al stâncilor de la Meteora.

   Dacă în urma cu trei ani vizitasem mânăstirile ,,Sfântul Nicolae Anapafsas”, ,,Rossanou” și ,,Varlaam”, acum pornim din Kalambaka pe drumul din dreapta, spre Mânăstirea ,,Sfântul Ștefan”.

   De pe stânca pe care se află sfântul lăcaș se deschide perspectiva spre localitățile de la poalele Meteorelor, spre valea Râului Pinios, cel care aici iese din perimetrul Munților Pindului și continuă să curgă leneș pe marginea Câmpiei Thessaliei.

 

   În spatele imaginii se vede Creasta Klinou, care se aseamănă mult cu Creasta Pitrei Craiului, iar zona mai joasă a acestui munte ne duce cu gândul la Măgurile Branului...

 

/Grecia1/img_9344-j3.jpg

 

   Râul Pinios ocolind câmpia pe la poalele munților.

 

/Grecia1/img_9347-j3.jpg

 

   Un nor de ploaie vine să răcorească șesurile...

 

/Grecia1/img_9368-j3.jpg

 

   Stâncile pe care se înalță Mânăstirea ,,Sfântul Ștefan” stau aninate precar deasupra caselor din Kalambaka.

 

/Grecia1/img_9373-j3.jpg

 

   Ne mai odihnim ochii înlăcrimați de lumina depărtărilor privind albul pur al unei flori de ficus.

 

/Grecia1/img_9305-j3.jpg

 

   Cele 24 de mânăstiri ale Meteorei sunt suspendate între cer și pământ la diferite înălțimi, iar ,,Megalo Meteora” (Marea Meteoră), numită și ,,Metamorfossis” (Schimbarea la Față)se află în poziție dominantă, ea fiind și cel mai mare dintre sfintele lăcașe.

   Accesul la nivelul pe care se află biserica și celelalte încăperi se face mai întâi pe o scara de piatră, apoi printr-un tunel săpat în stâncă, după care se urmează o altă scară, de această dată din beton, aninată de verticala ,,bolovanului” de conglomerat.

 

/Grecia1/img_9379-j3.jpg

 

   De pe o terasă din spatele mânăstirii avem o perspectiva amplă asupra satului Kastraki, strecurat și el pe sub ,,stâncile căzute din cer”, adică ,,meteorice”...

 

/Grecia1/img_9411-j3.jpg

 

   În una din sălile muzeului deschis în incinta mânăstirii sunt prezentate, printre altele, și uniforme militare și arme ale armatei grecești din diferite epoci ale istoriei țării.

   În fotografie sunt surprinse arme și efecte militare din anul 1921, anul Războiului de Independență al grecilor.

   De amintit că respectiva uniformă (dar fără veston) o vom putea vedea și la gărzile din fața ,,Monumentului Eroului Necunoscut” din Athena, din fața Parlamentului.

 

/Grecia1/img_9420-j3.jpg

 

   În același muzeu s-a ivit ocazia ca aparatul meu de fotografiat japonez să își întâlnească un strămoș... britanic.

 

/Grecia1/img_9422-j3.jpg

 

   Nu am putut să trec fără să fotografiez și un tablou în care se remarcă obsesia tuturor popoarelor balcanice: predarea drapelului, a sabiei etc. de către armata turcă învinsă, către comandanții greci, respectiv români etc.

 

/Grecia1/img_9424-j3.jpg

 

   Vedere spre mânăstirile ,,Varlaam” și ,,Rossanou”. În spate se vede drumul pe care se vine dinspre Mânăstirea ,,Sfântul Ștefan”.

 

/Grecia1/img_9430-j3.jpg

 

   Plecam de la Meteore și mai traversăm încă o dată Câmpia Thessaliei, de data asta spre sud, acolo unde, spre capăt, se ridică în fața noastră Masivul Iti, înalt de 2158m.

 

/Grecia1/img_9443-j3.jpg

 

   Drumul nu urcă versantul muntelui, ci încearcă să se strecoare printr-o vale ce spintecă munții tot înspre sud.

 

/Grecia1/img_9447-j3.jpg

 

   Mai sus vedem că am luat bine în altitudine, suntem într-o trecătoare care nu se mai termină și privim satele agățate pe celălalt versant.

 

/Grecia1/img_9459-j3.jpg

 

   O imagine cu zona cea mai înaltă, de trecătoare, a drumului montan de la Larissa la Lamia.

 

/Grecia1/img_9462-j3.jpg

 

   Admirăm ultimile așezări de pe versantul sudic al Muntelui Itia, după care coborâm în mica câmpie litorală de la Lamia.

   Suntem surprinsi să revedem apele mării în acest golf ce înaintează printre munți.

   La poalele muntelui sunt numeroase livezi de măslini.

 

/Grecia1/img_9463-j3.jpg

 

   Dar spre marginea golfului se întinde geometria perfectă a parcelelor amenajate ca orezării.

   Aici am pătruns într-o altă ,,țară” a Greciei, numită Etolia.

 

   De la orașul Lamia ținem drumul tot spre sud, urmând ca deabia de acum să fim puși cu adevărat la încercare: vom traversa munți și mai înalți, printr-un pas și mai înalt, de data aceasta între Masivul Parnassos 2457m alt. în stânga și Munții Giona 2510m alt. în dreapta.

 

   În mitologie Parnassos e muntele pe care Orfeu a învățat să cânte la lira de aur oferită în dar de Apollo, iar nimfa Kleodora, mama lui Orfeu, ,,a inventat” versurile care vor însoții cântecele oamenilor.

   Din aceste motive muntele a mai fost numit și ,,casa muzelor”.

   Numele Muntelui Parnassos va mai apărea în ,,Odiseea”, când Ulisse va fi rănit aici de către un mistreț și ceva mai târziu și în ,,Metamorfozele” lui Ovidiu

 

 

   Peisajul spectaculos și sălbatic al Muntelui Parnassos, acoperit de păduri dese de pin și brad, în care trăiesc numeroase specii de păsări, poate fi descoperit prin plimbări în natură și prin reeditarea drumului de la Delfi la Coryceon Andro, supranumit Poteca Străveche (Archaio Monopati). Coryceon Andro este o peșteră sacră a Greciei, considerată casa mitologică a zeului Pan.

   De-a lungul istoriei, locul a fost refugiu în fața perșilor, eveniment notat de Strabo, a turcilor, în timpul războiului grec de independență, și a germanilor, în cel de-Al Doilea Război Mondial.

    În 1970, arheologii au descoperit aici statuete, vase, inele, monede și reprezentări ale lui Pan și Dyonisos, datând din secolele al  IV-lea î.H. și al VI-lea î.H.

   Drumul de acces, Archaio Monopati, este una dintre cele mai vechi poteci din lume, care în acest punct coincide cu celebrul drum european de picior E4, Gibraltar – Cipru.       Este tăiată în stânca Muntelui Krokos, care se ridică în spatele sitului arheologic din Delfi, și suficient de largă pentru ca un măgar cu un coș în spinare să poată trece…

   O mare parte a Muntelui Parnassos a fost declarată Parc Național, iar accesul turiștilor este permis doar în plimbări pe jos.

 

   Muntele Giona era cunoscut în antichitate ca ,,muntele fără lună”, poate datorită norilor care îl acopereau mai tot timpul.

   El este al 5-lea munte din Grecia ca înălțime.

 

   Satul Eleonas de pe fața sudică a Muntelui Parnassos.

 

/Grecia1/img_9466-j3bun_bun_bun.jpg

 

   Spre seară începem să coborâm vertiginos din munte și când trecem de localitatea Amfisa răsuflăm ușurați: cam gata cu munții din zona asta sudică a Greciei continentale.

   Mai mult, jos de tot se vede deja apa mării. E Golful Itea, ca un intrând în munte al Golfului Corint.

 

   Bucuria revederii cu marea nu ține prea mult, căci noi schimbăm brusc de cap-compas spre est și începem să urcăm din nou muntele, pe serpentinele încâlcite ale drumului ce duce la Delfi.

 

/Grecia1/img_9470-j3.jpg

 

   Drumul spre vestigiile Oracolului de la Delfi se agață din nou de pantele Muntelui Parnassos și după ce mai urcă o diferență de nivel de 250-300m, ajunge în satul Delfi, localitate micuță care trăiește în umbra marelui sit arheologic al lumii antice.

   Strada principală care traverseaza satul e atât de îngustă, că e gata-gata să atingem marginile cladirilor.

 

   Dincolo de sat, puțin sub nivelul șoselei, se află Tholoss-ul, Sanctuarul zeiței Atena Pronaia.

 Acesta a fost construit din marmura albă și neagră la începutul sec.4 î.Hr.

  

 

/Grecia1/img_9483-j3.jpg


 

În antichitate, Delfi a fost centrul lumii grecești.

   Profețiile Pithiei erau literă de lege și atrăgeau aici oameni din toată Mediterana. Pelerini, regi, țărani veneau să întrebe despre probleme politice, războaie, agricultură sau familie.

   Marea Preoteasă intra în transă, iar țipetele ei nearticulate erau interpretate și transcrise, în vremurile de început în versuri hexametrice și apoi în proza.

   Răspunsurile erau ambigue, iar interpretarea ­– adeseori dedusă, și formulată în așa fel încât să se potrivească mai multor interpretări.

   Profețiile Pithiei se făceau doar într-o zi din lună.

 

   La intrarea la Oracolul de la Delphi,în partea de jos a versantului cu vestigii istorice.

 

/Grecia1/img_9492-j3.jpg

 

 

   Legenda spune că, pentru a afla unde este centrul lumii, Zeus a trimis doi vulturi care au ocolit Pământul și s-au întâlnit la Delfi.

 

   Vedere de pe marginea sanctuarului. Lumina înserării se lasă peste versantul drept al Râului Pleistos.

 

/Grecia1/img_9501-j3.jpg

 

 

    Piatra sacră Omfalos (buricul Pământului) marchează acest loc.

    Inițial, Omfalos era un meteorit, înlocuit din secolul al VII-lea d.H. cu stâncă pământeană împodobită cu doi vulturi. în perioada pre-apollonică, pe acest loc s-a aflat un sanctuar și oracol dedicat zeiței Pământului (Gea), despre care mitologia spune că era păzit de fiul ei, șarpele-monstru Phyton.

   Apollo l-a omorât și a luat în stăpânire oracolul. în cinstea victoriei sale, zeul a creat atunci jocurile pitiene care se desfășurau cu fast o dată la patru ani și adunau sportivi și artiști.

    Cultul lui Apollo a devenit popular în întreaga lume grecească; polisurile se întreceau în a aduce daruri dedicate zeului.

 

   Doar șase coloane mai sunt astăzi în picioare din ceea ce a fost odată centrul sanctuarului, Templul lui Apollo.

 

/Grecia1/img_9528-j3bun.jpg

 

 

   Aflat la aproximativ 160 de kilometri de Atena, Delfi a fost construit în peisajul semeț al Munților Parnassos.

    Complexul se află într-un amfiteatru natural, la 600 m altitudine, sub stânci, pe lângă valea Râului Pleistos. Cel mai important loc al sanctuarului este templul lui Apollo, iar într-o cavitate din centrul acestuia, în apropierea buricului Pământului, stătea preoteasa Pithia.

 

   Coloană dorică desprinsă din templu.

 

/Grecia1/img_9510-j3.jpg

 

  

   Aici erau păstrate ofrandele, statuile aduse zeului.

   Tezaurul atenienilor este o clădire în stil doric construită de atenieni, care găzduia trofeele din victoriile importante dedicate zeului.

   Stoa Atenienilor adăpostea trofeele din bătăliile navale contra perșilor.

 

   Tezaurul Atenienilor a fost construit între anii 510-480 î.Hr.

   Ce vedem astăzi nu e decât o reconstituire realizată de arheologii francezi prin anii 1903-1906.

 

/Grecia1/img_9551-j3.jpg

 

 

   Dacă mergi spre nord, găsești teatrul, unul dintre cele mai frumoase din Grecia, cu o capacitate de 5.000 de locuri și o acustică excelentă. De aici ai o panoramă foarte frumoasă a sanctuarului.

 

   Teatrul antic de la Delphi.

 

/Grecia1/img_9519-j3.jpg

 

 

   Dacă urci mai departe pe o potecă, aproximativ 45 de minute, ajungi la stadion. Măsoară 200 m lungime, este parțial săpat în stâncă și încă mai poți vedea liniile de start și de sosire cu scobituri pentru vârful picioarelor alergătorilor.

    La gymnasium tinerii învățau diverse discipline, predate de poeți și filozofi din Delfi. Avea două zone de antrenament, apă și vestiare.

 

   În Templul lui Apollo era scris în epocă dictonul ,,Cunoaște-te pe tine însuți”, zicere care i-a foast atribuită ulterior lui Socrate.

 

   Aleea cu coloane de pe marginea Stadionului, cunoscută și sub numele de Via Sacra.

 

/Grecia1/img_9556-j3.jpg

 

 

   Muzeul din apropiere oferă o excelentă selecție de obiecte de arhitectură, sculptură și obiecte de cult.

   Cele mai importante sunt: o copie a buricului Pământului, cariota din Delfi, sfinxul înaripat din Naxos.

 

 

   Ajungem pe malul Golfului Corint pe înserat.

   Admirăm țărmul muntos și peninsula de la Galaxidi.

 

/Grecia1/img_9557-j3.jpg

 

   În continuare urmăm țărmul nordic al Golfului Corint, țărm care aici se mai numește și Coasta Fokida, iar când ajungem în capătul său vestic, la Platanitis, e deja întuneric.

   Așa că trecem în Peninsula Peloponez pe Podul Rio luminat ca ziua…

 

 

 

(Notă.

Călătoria din Peloponez și Insula Zakintos va aparea într-un jurnal ulterior. Ai voi prezenta doar Grecia continentală.)

 

 

 

 

   Unei națiuni, unui popor îi e mai greu să își contureze ființa dacă nu are în spate o istorie ce poate fi regăsită cu consistență în pământul său.

   Bunăoară Emiratele din Golf se străduiesc să se regăsească pe sine scormonind nisipul deșertului. …Și deabia dacă gasesc rămășițele unor sate pescărești, și acelea vremelnice, ale unei foaste populații nomade…

 

   Total diferit stau lucrurile când e vorba despre greci: unde mergi, unde te întorci, dai peste ruine.

 

   Corintul e orașul care dintotdeauna a profitat de așezarea sa în apropierea istmului care leagă Peloponezul de Grecia continentală.

   Mărfurile transportate pe mare erau transbordate aici peste limba de uscat de numai 6km lățime, lucru care a dus la prosperitate pentru corinteni.

   Astfel că în secolul 2 î.Hr. orașul Corint era la fel de măreț ca Atena. Iar când romanii au dorit să-și afirme supremația în Mediterana, au distrus prin anul 146î.Hr. patru mari orașe ale vremii: Cartagina, Fenicia, Atena și Corintul.

   Ca după o vreme romanii să reconstuiască și ei Corintul și să facă din el capitala Greciei romane. E perioada când orașul ajunge la o populație de peste 750 000 de locuitori, iar proasta sa reputație, venită din traiul în lux și desfrâu, îl determină pe Apostolul Pavel să poposească aici prin anul 52, pentru a îndrepta lucrurile în plan spiritual.

 

   Printre vestigiile rămase din vremea Corintului antic amintesc Templul lui Apollo, Templul Octaviei, Odeonul (teatrul) etc.

   Acrocorintul este muntele fortificat din apropierea orașului antic, și la circa 4km de Corintul prin care trecem noi astăzi.

   În fotografia realizată după un panou turistic se văd coloanele masive care au susținut cândva Templul lui Apollo și în spate un versant din Acrocorint.

 

/Grecia2/img_0460-j3.jpg

 

   Prima încercare de a tăia un canal navigabil pe lățimea istmului Corint a fost făcută de împăratul Nero.

   Canalul Corint pe care îl admirăm astăzi a fost realizat între anii 1882-1893 de către greci sub conducerea a doi ingineri maghiari.

   Escavația a fost realizată în stratele de calcar, având o lungime de 6km și o lățime a căii navigabile de numai 23m.

 

   Canalul Corint, vedere spre Marea Egee.

 

/Grecia2/img_0439-j3.jpg

 

   Cum în prezent cele mai multe dintre navele comerciale au dimensiuni care nu permit trecerea prin canal, acesta rămâne totuși un însemnat obiectiv turistic.

 

/Grecia1/img_0442-j4.jpg

 

   În sud-estul istmului Corint se află localitatea Istmia, locul în care se țineau, din doi în doi ani, Jocurile Istmice, similare cu Jocurile Olimpice.

 

   Canalul Corint, vedere spre Marea Ionică.

 

/Grecia2/img_0459-j3.jpg

 

   Decum am trecut podul peste canalul Corint am intrat într-o altă ,,țară” a Greciei continentale: Attica.

   Mergem o vreme pe țărmul nordic al Golfului Saronikos și după ce trecem de orașul Megara, cu casele sale risipite pe coline de munte, în apele golfului distingem țărmurile insulei Salamina.

   Nume cu o oarecare rezonanță, el amintind de bătălia navală din anul 480 î.Hr, în care grecii conduși de regele atenian Themistocle, cu cele 371 de nave ale lor, au învins flota persană, înclinând pentru prima oară balanța în favoarea grecilor. Astfel că după victoria grecilor de la Plateea din anul următor, perșii devin ei înșiși vulnerabili, sfârșind prin aceea că imperiul lor să fie cucerit de către macedoneanul Alexandru cel Mare.

 

   Dincolo de Salamina apele golfului se umplu de nave în staționare, o radă pentru cele care intenționeaza să acosteze în portul Pireu.

   Într-o Atenă îmbătata de soarele amiezii vizităm mai întâi stadionul care a găzduit primele Jocuri Olimpice moderne, în anul 1896.

   Știm că jocurile Olimpice antice fuseseră interzise încă din anul 394 d.Hr. de către împăratul bizantin Theodosiu I.

 

   Stadionul olimpic din 1896.

 

/Grecia2/img_0485-j3.jpg

 

   Palatul Parlamentului grec a devenit în această vară o imagine iconică pe televiziuni, în emisiuni având ca subiect criza financiară a statului elen.

 

/Grecia2/img_0503-j3.jpg

 

   Vedem Biblioteca Centrală Vallianios, Banca Națională a Greciei (Trapeza) și Academia Greacă, în fața căreia se înalță statuile lui Platon și a lui Socrate.

   Dar oriunde te-ai afla în Atena, privirile îți vor fi atrase, ca de un magnet, de imaginea ca un ,,deja vu” a Acropolei. De stânca pe care se află ,,Orașul de sus”...

 

/Grecia2/img_0517-j3.jpg

 

   În partea de nord-vest a Acropolei se află o altă colină la fel de celebră: Areopagul, dealul de calcar de pe care Apostolul Pavel le-a vorbit atenienilor din Agora aflată la poale.

 

   O parte a Atenei văzută de pe Areopag.

 

/Grecia2/img_0522-j3.jpg

 

   Și colina Acropolei văzuta tot de pe Areopag.

 

/Grecia2/img_0523-j3.jpg

 

   Potrivit tradiției, după întâlnirea cu Apostolul Pavel în Areopag, Dionissie Areopagitul s-a convertit la creștinism și a călătorit cu Pavel , cunoscându-i astfel și pe ceilalți apostoli, iar la Ierusalim chiar pe Maica Domnului.

   Ulterior Dionissie Areopagitul va fi rânduit ca primul episcop al Atenei, aceasta semnificând creștinarea poporului grec.

 

   Imagine cu vechea Agora ateniană.

 

/Grecia2/img_0527-j3.jpg

 

   În drumul spre Acropole admirăm mai întâi Odeonul (teatrul) lui Irod Atticus.

 

/Grecia2/img_0553-j3.jpg

 

   Ca și la Delphi, Acropola e plină de pisici frumos colorate, obișnuite cu miile de fotografii de care au parte zilnic.

 

/Grecia2/img_0564-j3.jpg

 

   Urcarea pe Acropole se face printre Propileea (stânga) și Templul Atenei Nike (dreapta).

 

/Grecia2/img_0567-j3.jpg

 

   Dealul Areopag văzut de pe Acropole.

 

/Grecia2/img_0577-j3.jpg

 

   Parthenonul este Templul Zeiței Athena Parthenos. El a fost ridicat în vremea lui Pericle, între anii 447-432 î.Hr.

   Este opera sculptorului Phidias și a arhitecților Ictinos și Callicrates.

   Este o construcție realizată din marmura de Pentelic, în stil doric.

   Templul adăpostea statuia zeiței Athena, opera lui Phidias, lucrare înaltă de 12m, realizată din aur și fildeș.

 

/Grecia2/img_0588-j3.jpg

 

   Fotografie spre înapoi, după ce am trecut de Propilee.

 

/Grecia2/img_0590-j3.jpg

 

   Erehtionul, cu porticul celebrelor cariatide, coloane înlocuite cu statui care par să sprijine acoperișul.

   Construcția lui a fost realizată între anii 421-406 î.Hr.

 

/Grecia2/img_0594-j3.jpg

 

   Parthenonul văzut din spate, dinspre vest.

 

/Grecia2/img_0619-j3.jpg

 

   Templul lui Zeus Olimpianul, văzut de pe Acropole.

   Incinta grandioasă se află în cartierul Plaka al Atenei.

 

/Grecia2/img_0623-j3.jpg

 

   Muntele Lycabettus, cea mai  înaltă ,,acropolă” dintre cele 8 ale Atenei.

 

/Grecia2/img_0630-j3.jpg

 

   Basoreliefuri și metope de pe porticul estic al Parthenonului, lucrări presupuse a fi realizate de Phidias.

 

/Grecia2/img_0651-j3.jpg

 

   Adriana, ca etalon de comparație pentru dimensiunile secțiunilor ale coloanelor de la Parthenon.

 

/Grecia2/img_0657-j3.jpg

 

   La poalele Acropolei, sub zidurile sale de sprijin, se deschide amfiteatrul Teatrului lui Dyonissos.

   Teatrul a fost construit între anii 342-326 î.Hr. de către arhitectul Licurg.

 

/Grecia2/img_0662-j3.jpg

 

   O imagine mai cuprinzătoare cu o altă parte a Atenei.

   Printre copacii din centrul imaginii se vede stadionul olimpic, iar în prim-plan templul lui Zeus Olimpianul.

 

/Grecia2/img_0670-j3.jpg

 

   Un pui de coțofană în fața templului Athenei Nike.

 

/Grecia2/img_0699-j3.jpg

 

   Ruinele Templului lui Themis, sub stâncul Acropolei, în drum spre Teatrul lui Dyonissos.

 

/Grecia2/img_0721-j3.jpg

 

   O imagine cu partea din dreapta a avanscenei în Teatrul lui Dyonissos.

   Statuia îngenunchiată îl reprezintă pe satirul comic Silenus.

 

/Grecia2/img_0737-j3.jpg

 

   Basorelief pe scena Teatrului lui Dyonissos.

 

/Grecia2/img_0745-j3.jpg

 

   Jilțul de marmură al conducătorului Atenei, cel care era ales ca ,,strateg” pentru o perioadă de patru ani.

 

/Grecia2/img_0748-j3.jpg

 

   Ieșim din istorie și pătrundem în traficul mai mereu blocat al unei Atene poluate, zgomotoase și cu străzi înguste.

 

/Grecia2/img_0783-j3.jpg

 

  

   De la Atena luăm drumul nordului și odată ajunși în dreptul Golfului Eubeean, intrăm în ,,țara” Beoției.

   Ne aținem o vreme între munte și mare și în tot acest timp nimic nu pare să anunțe locul în care vom ajunge, loc al cărui nume poate avea o asemenea rezonanță: Thermopile. (Porțile Fierbinți.)

   Cu 2500 de ani în urmă aici apele mării spălau versanții de piatră ai muntelui, locul devenind astfel o trecătoare îngustă, greu de trecut pentru cel care străbătea drumul spre Atena, aflată acum cam la 150km depărtare.

   În timp aluviunile au mutat țărmul cu 5km mai spre est.

   Aceasta este imaginea de azi a renumitei Trecători Thermopile.

 

/Grecia2/img_0795-j3.jpg

 

   Bătălia de la Thermopile a avut loc în vara anului 480 î.Hr.

   Regele persan Xerxes se întorcea în Grecia după înfrângerea inițială pe care o suferise în bătălia de la Marathon.

   Regele atenian Themistocles a propus ca oștile reunite ale cetăților grecești să îi aștepte pe perși în Trecătoarea Thermopile.

   Șapte zile au reușit grecii să țină piept uriașei armate persane, până când localnicul Ephiattes i-a trădat pe greci și le-a arătat perșilor o cărare de ocolire a trecătorii.

 

   Grecii s-au retrat pentru a evita o încercuire, iar Regele Leonidas al Spartei a rămas în trecătoare pentru a-i înfrunta pe perși cu ajutorul a doar câtorva sute de oșteni spartani, tebani și atenieni.

   În luptele care au urmat aproape toți acești greci au fost uciși, dar soarta războiului a fost în favoarea grecilor, după victoria în batălia navală de la Salamina, dar și după ultima victorie, obținută un an mai târziu în batălia de la Plateea.

 

   Monumentul eroilor de la Thermopile îl reprezinta pe regele Leonidas cu lance și scut.

   Pe soclul statui se poate citi replica eroului, devenită celebră și ea: ,,Vino și ia-le!”

 

   Cele două statui de pe marginile monumentului vor să reprezinte Râul Eurotas, respectiv Muntele Tayget, repere de suflet pentru vechea Sparta.

 

/Grecia2/img_0807-j3.jpg

 

   Dincolo de șosea se află tumulul sub care au fost îngropați cei 300 de eroi spartani de la Thermopile.

   Pe piatra comemorativă e gravat epitaful scris de poetul Simonides, el însuși contemporan cu bătălia:

,,Străine ce treci pe aici, te du și vestește la Sparta:

  Morți noi zacem după ce legilor ei ne-am supus.”

 

/Grecia2/img_0791-j3.jpg

 

   Thermopile. Monumentul Thespienilor, ridicat în anul 1995, în memoria celor 700 de thespieni care au luptat la Thermopile alături de spartani.

 

/Grecia2/img_0787-j3.jpg

 

   De la Thermopile continuăm drumul spre nord. Trecem prin ,,țara” Pelasgia, după care ajungem din nou prin locuri în care am fost cu câteva zile în urmă: Câmpia Thessaliei.

   Și asta pentru ca Muntele Ossa se așează din nou între noi și mare, așa că din Thessalia suntem nevoiți să trecem iarăși prin Defileul Tempi.

 

   Din punct de vedere geologic șesul Thesaliei, cel mai mare din teritoriul Greciei, se pare că provine de pe fundul unei mări interioare, cantonată între acești munți: Pind, Olimp și Ossa.

   Poate o fractură tectonică, sau poate doar munca de milioane de ani a Râului Pinios, au făcut ca apele să se scurgă în Marea Egee tocmai prin acest defileu impresionant prin care trecem noi astăzi.

 

   Râul Pinios, astăzi curgând leneș prin Defileul Tempi.

 

/Grecia2/img_0850-j3.jpg

 

   În versantul stâng al văii se află biserica rupestră închinată Sfintei Paraskeva de la Tempi.

   Legenda spune că tânara fecioară, devenită mireasă a lui Hristos, pentru a scăpa de avansurile unui ofițer roman, l-ar fi întrebat pe acesta:

   ,,Ce-ți place atât de mult la mine?”

   ,,Ochii”, i-ar fi răspuns romanul.

   Și a doua zi fecioara i-ar fi oferit ofițerului roman chiar ochii ei pe o tipsie de argint.

 

/Grecia2/img_0845-j3.jpg

 

   Alături de biserică, dar chiar în inima muntelui, se află un izvor carstic, la care se ajunge după ce se străbate un coridor subteran de vreo 10m lungime.

 

/Grecia2/img_0843-j3.jpg

 

   Ceva mai încolo, sub coroana unui platan bătrân, o exurgență apărută chiar la baza peretelui de calcar se numește Izorul Afroditei.

   Deasemeni, pe o platformă de sub peretele muntelui a fost ridicat un monument în memoria partizanilor greci căzuți în luptele din acești munți între anii 1941-1945.

 

/Grecia2/img_0841-j3.jpg

 

 

   Încheiere.

   Experiența acestor ultime 10 zile petrecute în Grecia mi-a arătat că în cele mai multe cazuri ,,religia” prinde mai repede decât ,,istoria”.

   Călătorul sosit nepregătit în Grecia e tentat mai degrabă să se închine la o icoană, oricare ar fi ea, am văzut că nici nu mai contează, decât să se bucure de prezența nemijlocită ,materială, a unor locuri și vestigii împovărate de atăta istorie, dar și înfrumusețate de atăta mitologie...

 

   Drept pentru care, iată, zeii din Muntele Olimp îi găsim încruntați când noi trecem prin preajmă, în drumul nostru de întoarcere acasă.

 

/Grecia2/img_0862-j3.jpg

 

 

Notă.

Seria Jurnalelor din Grecia mai cuprinde:

 

  Aventura greacă (1): Olimp și Meteora

 

http://www.carpati.org/jurnal/aventura_greaca_1_olimp_si_meteora/2737/

 

 

   Aventura greacă (2): Canionul Vikos și Munții Pindului

 

http://www.carpati.org/jurnal/aventura_greaca_2_canionul_vikos_si_muntii_pindului/2744/

 

 

 

   Aventura greacă (4): Peloponez și Zakintos  (acesta va urma în curând.)

 

 

 




Sâmbătă, 27 iunie 2015 - 19:39 
Afisari: 4,087 


Postari similare:





Comentariile membrilor (4)

doina68
doina68
Coarda
 
1
Jurnal de colectie, asa cum sunt toate jurnalele tale Gigi. Foarte documentat si frumos ilustrat, cat sa te napadeasca un dor mare de-o noua aventura greaca...


Luni, 29 iunie 2015 - 21:51  

senty
senty
(admin)

 
2
Faine jurnale, adevarul e ca ai rabdare dar si multa placere in a scrie si a oferi informatii cat mai cuprinzatoare.


Luni, 29 iunie 2015 - 23:37  

edo
edo
Caraba
 
3
Epharisto coane Gigi!


Marți, 30 iunie 2015 - 12:44  

gigicepoiu
gigicepoiu
Coarda
 
4
E totusi bucuria asta de a impartasi si altora din tainele locurilor prin care am trecut. Iar in urmatorul jurnal ar fi bucuria si mai simpla de a merge prin locuri necunoscute, cu o natura total diferita de cea pe care o stim din Carpati.


Marți, 30 iunie 2015 - 19:14  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0806 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org