Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Decembrie 2018
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31

Ianuarie 2019
LMMJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031

Online

Vremea
Varful Baicu
Muntii Tarcu-Muntele Mic

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Arpășel – Vârtopel, un cadou mai inedit (Muntii Fagarasului)

Cum să încep, e primul meu jurnal… Prima mea ieșire pe munți era în clasa a 6-a, cu dirigintele am mers iarna pe Piatra Mare, prin Săcele. Drum lung, eram foarte obosit când am ajuns la fostul refugiu. Treaba mai serioasă a început însă în anii de liceu, mai ales în clasele 11-12. Lăcăuți, Bucegi, Hășmaș. Prima ieșire de pe marcate era în Valea Albă, mi-a plăcut enorm. A doua tot acolo, când aproape m-am alunecat pe iarba udă din Octombrie de pe Brâna Mare a Coștilei. Am și renunțat la parcurgerea brânei. A treia era în Valea Coștilei, unde prima dată am avut un blocaj psihic, care a trecut în câteva minute, am urcat și am coborât pe creasta văii Albe, pe Brâna Aeriană. Era în jurul anului 1997. Am continuat cu ture normale, cu câteva cățărări la liber, dar n-am făcut escaladă. Anii au trecut, în 2007 am avut ocazia să mă duc în Alpi la o tură mai serioasă (înainte am fost pe ceva vârfuri de 3000+ ușoare). Ținta era Mont Blanc. Înainte de această tură am făcut două ture de antrenament: V. Coștilei pe zăpadă, care a fost prima mea ieșire cu colțari, pioleți și legat în coardă, o amintire foarte plăcută, și o tură de antrenament pe Bucegi pe drumul Deubel și coborâre pe Cerbului, amintire deloc plăcută, fiindcă la coborâre a început o durere puternică în ambele genunchi. Injecții, terapie, până la urmă am mers în Alpi. Pe Mont Blanc nu am ajuns, am avut probleme de aclimatizare și vremea era urâtă, am ajuns numai la Gouter, escaladând fața respectivă noaptea în furtună de zăpadă. Totuși în această tură am fost prima dată la peste 4000m: Breithorn. Ușor, plăcut. De atunci vreau să mă reîntorc la muntele alb, mai pregătit, dar cum condițiile, regurile se schimbă și anii trec... Mai sper. Oricum în 2010 am mers a doua oară la peste 4000m, pe Allalinhorn. Mai greu decât Breithorn, dar drumul normal nu era tehnic, numai că eu eram și răcit, astfel la coborâre nu m-am simțit foarte bine. Au urmat multe ture în țară și afară, mai ales ture normale, tura cea mai apropiată de cățărare era urcare pe Triglav pe Tomiskova, o urcare expusă dar foarte faină. În ultimii ani am început din nou să merg pe ture de abrupt iarna, și chiar soția a venit cu noi la câteva dintre ele.


Anul acesta am mai bifat un nemarcat la care vroiam să merg de mult timp, Creasta Balaurului, foarte frumoasă și destul de ușoară. Tot în 2018 un prieten ne-a invitat să încercăm cățărarea pe perete. Lucruri simple în Piatra Mare și Cheile Râșnoavei (Metal expert și traseul de inițiere pe Peretele prostului). De fapt am fost numai de două ori. Prima dată m-am blocat psihic din nou la un pasaj mai greu. A doua dată am avut nevoie de încurajări dar am reușit. Ce să spun, nu sunt expert în escaladă.

Totuși în ultimii ani, chiar dacă anii trec am simțit că sunt într-o formă fizică bună, am făcut câteva ture de anduranță atât în munți cât și pe bicicletă.


Și astfel am ajuns în septembrie 2018, când bunul meu prieten Barni mi-a trimis un mesaj că va fi o tură în Făgăraș pe Arpășel. Creasta la care m-am uitat de multe ori de pe Buteanu sau din jos, creasta despre care un fost coleg de tură care nu mai e între noi, spunea că e destul de grea și iarna e parte de examenul pentru școala de alpinism, sau așa ceva. Oricum, ceva care nu e pentru un om normal, ca noi. Deci am primit mesajul, și am răspuns: când plecăm? Plecarea am amânat o săptămână din cauza vremii, dar cum pentru sâmbătă prognoza era foarte bună și se părea că e ultima zi mai caldă și cu soare, ne-am decis. Eram patru persoane, Laci, cel care ne-a adus la escaladă, el fiind cel mai experimentat și cel mai bun cățărător. Fără el, n-aș fi plecat. Și a mai venit și soția. Ea era preocupată cu alte treburi în timpul săptămânii, dar a fost de acord să vină, chiar dacă spuneam că va fi escaladă și creastă îngustă. Probabil nu a realizat în ce se bagă. Laci a confirmat că va avea grijă de ea. :)

Am avut ceva emoții, am citit jurnalele, majoritatea descriau creasta în direcția Est-Vest, mai ușoară. Noi mergeam pe Vest-Est. Barni și Laci au mai fost acolo acum 7 ani, Barni spunea că singura problemă era un pas mai anevoios, o traversare undeva în mijlocul primei pereți. El spunea că au făcut 6 ore pe creastă cu o echipă de trei persoane.


Plecam dimineața în jur de 5:30 spre Bâlea. La urcare pe Transfăgărășan surpriză: un urs relativ mare mânca ceva dintr-un sac gunoi lângă drum. Oamenii treceau fără oprire, și eu aș fi trecut, dar Laci a observat ursul. Ne-am întors, am admirat, făcut ceva poze și am plecat. Totuși aveam o senzație de disconfort, nu e normal ca un urs să nu fie deranjat de prezența oamenilor. La 100-200m mai încolo oamenii se relaxau în parcări...

(Pozele sunt făcute cu telefonul, am lăsat camera mare acasă).


/Arpasel/20180922_075256_v1.jpgUrsul gunoier


Plecăm de la Bâlea în jurul orei 9. Vremea e frumoasă, e multă lume pe munte, atât la urcare până la șaua, cât și la Capra. Ajungem într-o oră în Căldarea Fundul Caprei, unde părăsim drumul turistic și urcăm prin/deasupra grohotișului spre vâlcelul care ne duce la intrare în traseu. Peretele unde trebuie să urcăm arată destul de urât, habar n-am ce vom face.

/Arpasel/20180922_094112_v1.jpgCreasta propusă dinspre sud-vest

 

Vâlcelul e plin de grohotiș, noi am preferat să urcăm pe partea stângă, pe fețele înierbate, dar înclinate. Zărim prima capră neagră, care ne primește călduros și aruncă în jos o piatră mai mare. Ajungem la Portița Arpășelului după o oră și jumate. Ne echipăm, mai dăm sfaturi, mai ales la Zsófi, fiindcă ea nu a mai făcut asigurare ca secund, nici nu a urcat ca secund, a urcat numai cu asigurare din sus, ca „salam”.

Facem două echipe, Laci și Zsófi plec prima, Barni și eu la urmă.

Laci pornește, ajunge destul de repede la prima regrupare, pleacă și soția și ajunge fără probleme la el. Ambii au dizlocat pietre, deci stânca e destul de fragilă, noroc, că pietre au căzut mai spre dreapta, spre vâlcelul pe care am urcat. Imediat ce a pornit Zsófi, pleacă și Barni, ca să nu pierdem timp. La regrupare nu e loc pentru 3 persoane, Barni trebuie să aștepte puțin mai jos până se eliberează locul.

Laci începe a doua lungime. Eu nu văd nimic din jos, dar ne auzim, și astfel știu c-am ce se întâmplă. La un moment dat Laci spune că a găsit un piton cu o cordelină roșie, dar nu va merge acolo, fiindcă traseul corzii ar fi prea refractată. Probabil e locul mai greu despre care povestea Barni.

După un timp dă semnul, pornește soția. Timpul trece, nu știu ce se întâmplă, la un moment dat aud vocea panicată că nu știe ce să facă și va cădea. Nu a căzut, dar nu știam ce s-a întâmplat, până la urmă a ajuns sus iar Barni dădea semn ca să urc. Era în jur de 11:30, a trecut deja o oră de la intrarea în traseu. Pornesc și abia mă țin la primul pas, un avertisment. Traseul începe cu o traversare spre dreapta, urcare pe o muchie cu prize instabile, apoi o diagonală înspre stânga și urcare mai directă către surplomba unde este regruparea, un lanț, o combinație de corzi în Y și un piton puțin mai încolo. Ajung cu bine, mă asigur cu zelbul și cu coarda, returnez buclele, iau coarda, încerc să stau într-o poziție mai confortabilă iar Barni pleacă. Primii pași mai văd, dar după ceva timp dispare. Timpul trece și aud că nu găsește drumul. A găsit o cordelină galbenă, dar nu cea roșie menționată de Laci. Spune că drumul se pare că merge într-un horn sau ceva asemănător, dar Laci nu acolo a urcat. După ceva discuții, coboară înapoi și merge spre dreapta în loc de stânga. Acum văd ce face. E în fată unei fețe mai spălate, ușor surplombată, iar muchia e la cca 2-3 m de el. Pe muchie Laci a lăsat un anou pe o stâncă în caz că e nevoie. Barni decide că nu riscă, și cere asigurare din sus. Cu asigurare dublă are confortul psihic necesar să abordeze pasul respectiv (un pas mare spre dreapta pe un prag mic, dar cu prize, numai că prizele sunt departe, deci pasul e mare și cu risc), trece prin muchie și dispare. Piciorul meu drept deja e amorțit, locul e îngust, nu am cum să schimb poziția. În sfârșit a venit și timpul meu. Încep urcarea spre dreapta, primele pasuri sunt mai complicate, dar aici rezolv elegant. Ajung relativ ușor la locul unde Barni se bloca, și descopăr că Laci e acolo. A coborât cu rapel să vadă ce fac. Recuperez o buclă, iar Laci mă îndreaptă către locul unde a trecut și Zsófi, puțin mai jos. Trebuie să treci printr-un prag îngust sub o stâncă care te aruncă afară și astfel ajungi pe partea cealaltă a muchiei. Acolo e pitonul cu cordelina roșie. Evident, coarda rămâne pe cealaltă parte a muchiei, mai lupt puțin cu ea în poziție incomodă. Nu vreau să mă uit jos, dar știu ce este...un gol imens. Și acum ce să fac? Sunt singur, pe Laci nu-l mai văd, pe cei din sus, nu-l văd. În fața mea e un bolovan imens, spălat, puțin înclinat spre mine cu două fișuri mai mari în stânga și în dreapta. Logic ar fi în stânga înspre muchie, încerc, dar nu găsesc prize. Spre dreapta mi se pare mai ușor, dar după un pas spre dreapta, tot trebuie să urc cumva pe bolovanul respectiv și să traversez spre stânga. Iar coarda vine în fisura din stânga, deci mă complică, în caz de cădere voi cade mai mult.

Totuși plec spre dreapta. Cumva eliberez coarda, cer să fie trasă să nu cad mult, dar pe bolovan nu știu cum să urc. Cu chiu cu vai, deloc elegant sau recomandat, cu aderență urc, dar erau 2-3 secunde când eram sigur că voi cădea. Am și strigat să fie atenți că cad. Odată stând pe bolovan, am ajuns la prize, am luat anoul lăsat acolo, și am urcat fără probleme majore. De aici până în sus nu am găsit niciun piton, deci Laci a urcat practic la liber... La scurt timp urcă și el, dar pe drumul dinspre stânga, nu pe muchie. Spune că acolo a găsit pitoanele și drumul oficial se pare că merge acolo, dar nici acela nu e ușor, e un loc cu surplombă. Dar parcă nu ești atât de expus. Pfiu, am trecut cu bine obstacolul cel mare, mai avem Urechile. Ne-a trebuit mai mult de două ore să urcăm...

Ca o paranteză: soția s-a blocat exact acolo ca și mine. Nu știu cum a rezolvat, spune că s-a întins cumva pe burtă pe bolovanul respectiv și a prins anoul lăsat de Laci. Locul acela e foarte incomod. Recitind mai multe jurnale, înclin să cred că cordelina acela roșie a fost lăsată de cineva care a greșit coborârea și a trebuit să improvizeze o stație de rapel, fiindcă de sus direcția „firească” de coborâre e aceasta parte a muchiei, iar dacă ajungi aici stațiile bine echipate cu lanț nu se văd.

/Arpasel/img_20180922_125849.jpgIeșire din a doua lungime de coardă

Strângem corzile, dar totuși rămânem în coardă, în echipe de două persoane. Urmează o porțiune frumoasă, expusă pe creastă cu unele cățărări și des-cățărări, porțiuni aeriene. Necesită atenție, dar nu e greu.

/Arpasel/20180922_131633_richtone_hdr_-2.jpg

Pe Arpășel

/Arpasel/20180922_132333.jpgCreasta îngustă înspre Urechile de Iepure


Vedem că sunt oameni pe urechea estică, e lume multe jos pe cărare și sus pe Buteanu. Mă gândesc și la tura organizată de Gabriel (mgtx) pe Carpați.org.

/Arpasel/20180922_140138.jpgVedere înapoi spre Buteanu


Ne întâlnim cu prima echipă care venea dinspre vest, care ne-au spus că e o echipă numeroasă în față. Ajungem sub urechea vestică într-o oră, o oră care mi s-a părut mai puțin. Porțiunea aceasta era extraordinară, timpul a zburat.

/Arpasel/img_20180922_133610.jpgObservăm oamenii pe urechea vestică

La ureche e ambuteiaj. Lumea coboară, noi trebuie să urcăm. Cum eram ultimul în rând am așteptat mult până a venit rândul meu. Laci și Zsófi urcă fără oprire intermediară, având coardă de 60m, noi urcăm cu o regrupare intermediară la un lanț. Urcarea e mai ușoară decât pe peretele marelui V, pe porțiunea superioară trebuie să ieși puțin în stânga.

/Arpasel/20180922_135122.jpg

Am fost lăsat singur sub urechea vestică


Urmează o coborâre în șaua dintre urechi, coborâre mai bine făcută cu rapel. Noi ne-am des-cățărat, ajutând prima dată de cablul subțire, iar după acela mergând cu grijă înspre stânga (cu fața spre perete) și apoi spre dreapta. Eu eram asigurat din sus, dar totuși o cădere de aici ar cauza un pendul incomod. Din cauza aglomerației a trecut încă o oră și jumate.

/Arpasel/20180922_150817-2.jpg

Coborâre de pe urechea vestică


Urmează urechea estică, din descrieri asta ar fi cea mai grea. Arată destul de intimidant. Laci urcă cu grijă, noi ne uităm cum se mișcă (elegant) și în ce direcție. Ajunge sus, și fiindcă lungimea nu e lungă, decidem să urcăm toți pe același coardă. Ne reorganizăm, pornește soția, eu asigur din jos. Recuperează buclele, cam la mijlocul drumului ajunge la o porțiune unde are nevoie de încurajări, dar trece cu bine. Primesc coarda, e rândul meu. Pornesc, prima dată drept înainte, după acela puțin spre stânga înspre o perete. Aici sunt câteva prize/pietre care se mișcă, încerc să nu trag de ele. La mijlocul drumului e o porțiune spălată. Aici traversăm cca 2m la dreapta și urcăm în diagonala înapoi spre stânga. Aici e pasul cel mai dificil, mai ales dacă ești mai scund. Trec totuși fără probleme. Chiar sub lanțul de regrupare/rapel e o porțiune mai dificilă, trebuie un pas la dreapta urmat imediat de un pas pare la stânga pentru a evita o mică surplombă, iar ultimii metrii sunt la liber, fiindcă punctul de asigurare rămâne în urmă. Așteptăm și pe Barni, care mai are o conversație prin telefon. :)

/Arpasel/20180922_150440-2.jpg

Lungimea de coardă pe urechea estică



Urmează singura porțiune unde coborâm la rapel. Dăm indicații la soție, montăm reversoul și prusicul, și coborâm. Foloseam ca punct de rapel două pitoane legate plus un anou. Coborârea nu e lungă, dar și aici văd că nu sunt experimentat, lipsește încrederea în mișcări, chiar dacă teoretic știu ce trebuie să fac. După coborâre urmează o urcare de câteva metrii la liber, unde așteptăm și pe Laci. El coboare pe coardă din 3-4 mișcări...

Urcarea și coborâre urechii estice ne-a luat încă o oră. Mi-e deja foame, dar decidem să oprim mai încolo. De aici mergem legați toți cei patru într-o singură coardă, la pasajele mai expuse încercăm să punem coarda după stânci ca o asigurare suplimentară.

/Arpasel/20180922_161445.jpg

O porțiune mai lină înainte de Vf. Adam


Trecem lângă acul (Santinela Arpășelului), dar nu luăm în stânga înspre vârful lui Adam (cel cu fierul de beton), ci urcăm înainte într-o strungă și ajungem pe porțiune cea mai plată a crestei, unde se poate juca și fotbal. Ne poposim, dăm o fugă pe vârful lui Adam, priveliștea e extraordinară.


/Arpasel/20180922_162053-2.jpg

Santinela Arpășelului


Sub creastă găsim din întâmplare locul unde caprele negre dorm, interesant.

/Arpasel/20180922_161448.jpg

Vf. Adam, noi am urcat lângă "vărful" din dreapta

/Arpasel/20180922_16443802.jpgPanoramă de pe Vf. lui Adam

Urmează Vf. Fântâna, unde decidem să nu coborâm direct în șa, ci mergem puțin înapoi, trecem sub vârf și ne urcăm în șaua de sub Vf. Vârtopel. Urcare pe vârf are câteva pași mai expuse, mai ales la intrare, dar nu e grea. E un lanț (sau numai piton?) pentru cei care vor să coboară aici cu rapel. /Arpasel/20180922_161452.jpg

Vârfurile Fântâna și Vârtopel în dreapta, Vf. lui Adam nu se vede în stânga.


De aici începe creasta Vârtopel, o creastă foarte frumoasă, expusă, ușoară, dar necesită atenție. În unele locuri mergi pe creasta matematică, îngustă, în altele locuri pe praguri subțiri de iarbă. Probabil la urcare e mai ușor, la coborâre trebuie să fi foarte atent. În afară de unele traversări mai incomode, nu are porțiuni tehnice, mie mi-a plăcut foarte mult și am observat că nu mai am frică de înălțime, se pare că timpul petrecut în perete m-a ajutat la „aclimatizare”.

/Arpasel/20180922_172035-2.jpg

/Arpasel/20180922_173458.jpg

/Arpasel/20180922_175323-2.jpg

Poze de pe creasta Vârtopel


Nu am făcut creasta până la Portița Arpașului, am coborât pe un picior înierbat chiar după ultimele porțiuni ascuțite de pe creastă. De la Vf. Adam până la traseul turistic am făcut o oră și jumate. În total din strunga V până la traseul turistic: 8 ore. Destul de mult, dar ce să facem. :)/Arpasel/20180922_182928_v1.jpg

Creasta Vârtopel-Arpășel de la sud-est


Punem echipamentul în rucsac, însă casca rămâne pe cap până ce trecem sub pereții crestei. În drumul spre Capra ne-am reîntâlnit cu toți care făceau creasta în sens invers, inclusiv o fetiță de 10 ani. Unii coborau pe vâlcelul de sub strungă când noi am trecut deja de grohotiș. O echipă a spus că ei nu au coborât pe perete, ci înainte undeva ca să evită aglomerația la rapelul mare.

Când ajungem la lacul Capra soarele deja s-a apus, coborâm spre Bâlea în amurg, dar nu e nevoie încă de frontalele. 11:30 era timpul total petrecut în tură, totul a decurs perfect, chiar dacă era mai lung decât ne așteptam, ne încadram în grafic, nu am avut nici un accident major sau minor, nu a căzut nimeni și nimic de pe creastă.

După un ceai la cabană plecăm acasă, mă așteaptă aproape 3 ore de condus.

Poate vă întrebați de ce un cadou? Zilele de naștere a soției și ale mele sunt apropiate, în septembrie, eu având ziua de naștere chiar după tură. Deci a fost un cadou inedit ce nu vom uita prea curând.

Am vorbit mult după tură cu soția. Ea nu e sigură dacă va mai face un astfel de drum, eu simt că mai trebuie să mergem la escaladă să fim mai siguri pe stâncă. Nu exclud, dar momentan știu că o tură mai grea decât aceasta (4A) poate fi peste limitele mele. Oricum în scurt timp încep turele de iarnă, un alt stil de alpinism, cu frumusețile și primejdiile specifice.

Asta ar fi, spre că v-a plăcut. Recomand să vă aventurați aici numai cu coechipieri experimentați și în grup cât mai restrâns. Traversarea Este-Vest probabil e mult mai ușoară, creasta Vârtopel e mai facil la urcat, singura problema fiind urechile, dar porțiunea e scurtă. Atenție la rapelul final, să găsiți direcția potrivită (mai spre dreapta/nord de la stația de rapel, cu fața spre ruptură), altfel riscați să rămâneți agățat în aer.

Mie mi-a plăcut creasta foarte mult, am rămas cu amintiri frumoase (cu excepția momentului de panică), iar acum aștept ca febra musculară să treacă, febră musculară la care nu m-am așteptat deloc.





Luni, 24 septembrie 2018 - 14:58 
Afisari: 743 


Postari similare:





Comentariile membrilor (9)

markbv
markbv
Caraba
 
1
Deci voi erati echipa ce a urcat de la vest la est! Felicitari inca o data.
Noi am fost prima echipa cu care v-ati intersectat.
Ture faine in continuare!


Luni, 24 septembrie 2018 - 16:08  

cos77
cos77

 
2
Felicitari!
V-am spus ca vin multi din spate si o sa aveti de asteptat😀
Nu stiu cum vi s-a parut voua peretele din Portita Arpaselului la urcare, mie mi s-a parut tare vertical la coborare.😀
Ture faine!


Luni, 24 septembrie 2018 - 16:39  

lawr
lawr
Caraba
 
3
Bravo Andras.


Luni, 24 septembrie 2018 - 16:47  

andras
andras

 
4
Mersi! Lumea e mica, ma bucur ca am întâlnit carpatisti. Da era lume multa, și da, peretele era destul de vertical. Carpati.org Mai ales in locul unde am trecut prin muchia respectiva...
Ture faine și vouă!


Luni, 24 septembrie 2018 - 16:48  

rivas
rivas
Caraba
 
5
V-am vazut de pe Virful Vinatoarea lui Buteanu ! era cam aglomeratie pe creasta


Luni, 24 septembrie 2018 - 19:13  

ana_luisa
ana_luisa

 
6
Felicitări pentru tura și pentru jurnal. Ai reușit sa transmiți emoțiile momentelor dificile Carpati.org Sa aveți in continuare ture frumoase și așteptam alte jurnale.


Marți, 25 septembrie 2018 - 22:35  

marian
marian
Rucsac
 
7
Felicitari pentru tura si descriere.
La multi ani si la mai mare!


Luni, 1 octombrie 2018 - 17:03  

andras
andras

 
8
Mersi Ana si Marian! Voi mai scrie jurnale daca merg in ture interesante. Carpati.org


Marți, 2 octombrie 2018 - 11:23  

zentai
zentai
Coarda
 
9
Foarte fain, man! Felicitari!
Si ture faine, in continuare!


Joi, 18 octombrie 2018 - 16:41  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0721 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2018) www.carpati.org