Ardascheia la inceput de toamna.

            La fata mea i-am promis ca dupa ce implineste 6 ani, o duc la o tura “ lunga de o zi intreaga ” cum s-a exprimat ea, dupa cateva plimbari mai scurte . Dupa ziua de nastere a ei mi-am zis ca promisiunea trebuie tinuta. Nu stiam unde sa mergem ma tot gandeam intre Piatra Siclodului din muntii Gurghuiului (http://www.carpati.org/jurnal/pe_piatra_siclodului_in_a_treia_zi_de_craciun./1323/ ) sau Varful Ardeascheia din Trascau, care chiar daca este un traseu mai greu, dar este mult mai spectaculos. Pe Siclod am fost de foarte multe ori chiar daca numai iarna si stiam ca este o plimbare usoara, iar pe Ardascheia am fost acum vreo 10 ani , pe atunci nu mi s-a parut un traseu foarte dificil, dar mi-am dat seama pe parcursul acestei excursii ca totusi este.          Plecam cu masina din Tarnaveni intr-o frumoasa dimineata de duminica la inceputul lunii octombrie, trei generatii bunicul adica socrul  , tatal adica eu si fetita.           Ajungem in superba localitate Rametea la poalele Ardascheii si Pietreu Secuiului. Lasam masina in piata din centrul localitatii langa fantana.          Dupa cum stiam eu, si este descris si in cartea mea despre Muntii Trascaului,  traseul urca prin cimitirul satului spre izvorul Remetea. Dar surpriza in cimitir nu gasim nici un marcaj, am ajuns pe o poteca care mai tarziu mi-am dat seama ca era poteca buna, dar nefiind marcaj nu am urmat-o. Ea a fost redirijata pe o alta straduta care iese din sat, probabil pentru a proteja cimitirul satului. Se vede superb Piatra Secuiului in partea opusa a vaii. 

O parte din Piatra Secuiului si satul Rametea. 

     Acolo am vrea sa ajungem. 

 

           Deja am discutat ca punem in aplicare planul B ( Piatra Secuiului ) cand observ pe o straduta marcajul banda rosie care ne va insoti pana sub Ardascheia, unde l-am pierdut definitiv. Oricum de aici incolo nu ma mai interesa deoarece nu urca pe varf, ci trece pe undeva sub varf deci nu ne mai ajuta cu nimic.            Plecam voiosi urmand marcajul , care este foarte bun incepe un urcus lin foarte frumos la marginea unei paduri, traseu care ofera niste panorame foarte frumoase spre Rametea si valea Remetei.            Ajungem la capatul vaii Remetei pe care o ocolim pe curba de nivel, nu inainte de ne umple sticlele cu apa din izvorul Remetea.

Ocolind Valea Remetea. 

Izvorul Remetea. 

  

Odihna.

Dute tata ca vin  cu o sabie dupa tine. 

Doi copaci singuratici pe creasta deasupra noastra. 

              Ajungem intr-o zona cu tufisuri foarte dese prin care cu greu putem trece si unde si pierem marcajul si poteca.               Varful fiind chiar deasupra noastra decidem sa incercam sa trecem prin padurea destul de deasa fara sa avem nici macar o poteca slaba pe care sa o urmam. Incerc sa urmez cand dau de ele niste hatase de animale, existente pe unele portiuni scurte, in general incerc sa ajung cat mai sus sa ies din padure si sa vad unde ma aflu. 

Apare Piatra Secuiului. 

Piatra Secuiului, cum ne-am inaltat un pic se vede in toata splendoarea ei. 

Pauza de masa. 

Pauza de masa. 

              Dupa un timp iesim dim padure la un grohotis foarte abrupt de unde in sfarsit se vad stancile de pe creasta Ardascheii. Inca un urcus intr-o portiune inierbata ne scoate in creasta. 

Grohotisul pe care am urcat.

In sfarsit se vede creasta. 

Am ajuns sus pe creasta. 

              Se deschid zarile in toate directiile, panorama este splendida. Sub noi se vede Rimetea de unde am plecat cu Piatra Secuiului deasupra es, valea paraul Muntelui cu cetatea de la Coltesti si satul Coltesti, in cealalta directia creasta Piatrei Vidolmului.               Fetita s-a comportat exceptional, desi mi-a fost frica ca nu o sa poata sa urce pe aceasta portiune foarte abrupta a urcat foarte bine si s-a vazut pe ea ca se simte foarte bine si ii place foarte tare. Sunt foarte mandru de ea. 

Valea paraului Muntelui. 

Cu fetita pe o stanca de pe creasta. 

O stanca iesita parca din marea de padure. 

Creasta Vidolmului. 

                Parcugem creasta pana ajungem pe varf ( 1250 m inaltime ), urcand inre timp pe inca a stanca de pe creasta. Cand am fost ultima oara pe acest varf inca mai exista o tabla ruginita pe varf pe care se mai putea descifra numele varfului si inaltimea. Acum nu mai exista.  

Cu fetita pe varf. 

             Nu stam foarte mult pentru ca este deja tarziu si ne asteapta o cobarare la fel de grea ca si urcusul noroc ca pe creasta se poate urmari o poteca, dar cand ajungem in padure in coborare spre valea paraului Muntelui incepe iar distractia ( padure deasa fara poteca ). Cobor pe unde mi se pare ca este mai usor pana cand dam de o potecuta care ne scoate pe drumul forestier de pe valea mai sus amintita. 

Valea paraului  Muntelui, cu dealul pe care se afla ruinele cetatii Coltesti si in  departare satul Coltesti.  

Pauza.

Coborarea de pe varful principal.  

Intram iar in padure. 

Ajungem la drumul forestier ce leaga satele Coltesti si Vidolm.  

               De aici ne asteapta un drum de circa 5 km pana in Coltesti pe sub cetatea Coltesti, pana in sat. Fata primeste premiul promis , adica cat pot o duc pe umeri, ca fiind foarte obosita. 

Asa-i mai bine. 

De acolo sus am coborat, varful Ardascheia vazu de sub cetetea Coltesti. 

Turnul Cetatii Coltesti.

                Ajungem in Coltesti unde fetita si bunicul ei ma astepta la un suc pana cand fac un mars fortat pana la Rametea ca sa recuperez masina. 

Piatra Secuiului la apus de soare.  

Vineri, 20 ianuarie 2012 - 19:05 
Afisari: 662 


fuligjimmy..