Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Mai 2019
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Iunie 2019
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930

Online

Vremea
Varful Nedeia
Muntii Tarcu-Muntele Mic

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Albisoara Gemenelor (Muntii Bucegi)

Despre Bucegi s-a scris mult, atat pe site cat si pe bloguri. Insa Albisoarele ca traseu de vara sunt parcurse si descrise mai rar. Pentru ca vaile din nordul Caraimanului sunt aparte prin frumusete si dificultate, le vizitez mereu cu placere. Si, prin intermediul jurnalelor, invit in lumea lor pe toti cei pasionati de abrupt.


Acest jurnal cuprinde descrierea unui traseu alpin. Este obligatoriu ca cel putin o persoana din grup sa cunoasca bine masivul si tehnicile de alpinism. Materialele folosite: casti, semicoarda, cordelina pentru rucsaci, 4 carabiniere, 2 anouri, 2 hamuri. In unele pasaje rucsacii constituie un obstacol suplimentar si i-am tras separat. Uneori au trebuit ajutati de o persoana aflata in saritoare, asa ca am folosit simultan semicoarda si cordelina. Traseul are dificultatea 2A si se desfasoara de-a lungul a numeroase saritori dificile si inalte, unde este recomandabila asigurarea capului. La noi capul a urcat neasigurat aproape tot parcursul, singura asigurare facuta dovedindu-si insa utilitatea.


Inceput de septembrie. Vremea foarte buna si stanca uscata ne indeamna spre ceva mai aparte, asa ca decidem: Albisoare. Alegem ca prima destinatie Albisoara Gemenelor si un pic dupa ora 9 trecem pe La Verdeata.


/AGemenelor2011/1.jpg


Putin mai sus parasim Valea Alba si inaintam pe un horn ce reprezinta talvegul comun al Albisoarelor Gemenelor si Crucii.


/AGemenelor2011/2.jpg


Hornul, inclinat si spalat pe alocuri, poate fi ocolit usor prin dreapta venind deasupra lui pe o prispa de iarba.


/AGemenelor2011/3.jpg


/AGemenelor2011/4.jpg


/AGemenelor2011/5.jpg


In continuare o succesiune de saritori partial surplombate ne determina sa parasim traseul direct. Desi vrem sa urcam cat mai mult pe fir alegem sa nu ne risipim timpul si energia chiar de aici. Decidem sa ocolim pe versantul impadurit din stanga, optiune care se va dovedi nu foarte inspirata (e mult mai bine pe dreapta, dupa cum vom constata cu alta ocazia).


/AGemenelor2011/6.jpg


/AGemenelor2011/7.jpg


/AGemenelor2011/8.jpg


Revenim deasupra talvegului chiar la confluenta celor doua Albisoare. Din locul in care suntem nu putem vedea si evalua saritorile ce urmeaza (scocul Albisoarei e in centru imaginii), asa ca optam pentru continuarea pe stanga urmand sa revenim in fir ceva mai sus.


/AGemenelor2011/9.jpg


O solutie buna in acest loc este coborarea in fir (cu un mic rapel), continuarea pe acesta fiind accesibila (constatare ulterioara). Asta pentru ca mersul prin boscheti, suportabil pana aici, devine "sport extrem" in continuare. Prispe firave de iarba care cedeaza sub pasii nostri, traversarea unor fete de piatra foarte inclinate fara posibilitatea asigurarii si zade printre care ne strecuram cu dificultate - sunt numai cateva din provocarile ce urmeaza. Reuseste sa ne mai mobilizeze putin Blidului Uriasilor, vizibil din aceste locuri.


/AGemenelor2011/11.jpg


/AGemenelor2011/10.jpg


In sfarsit apare branita mult-dorita spre talveg. La mijloc are un piept de piatra incomod asa ca o balustrada este utila. Tudor trece in picioare, eu cu Adi exersam 4x4. La cat ne-am chinuit prin vegetatie am fi parcurs-o si pe burta, numai sa iesim la piatra. 


/AGemenelor2011/12.jpg


Suntem in talveg. Depasim un bolovan rotunjit si ne resemnam langa o saritoare surplombata. Am vazut putin mai jos, pe malul drept, un horn pamantos spre care ne intoarcem si-l urmam.


/AGemenelor2011/13.jpg


/AGemenelor2011/14.jpg


/AGemenelor2011/15.jpg


 Privind malul opus constatam ca am traversat la timp. Branita inierbata si bolovanul rotunjit de deasupra ei sunt in partea de jos a imaginii, deasupra lor fetele devin foarte inclinate si inchizand acces spre talveg.


/AGemenelor2011/16.jpg


Desi hatasul inierbat pe care suntem continua linistit, noi ne grabim sa revenim in talveg . Nu cumva sa omitem prima saritoare decenta, doar vrem sa mergem cat mai mult pe direct. Sub noi brazii devin din ce in ce mai mici.


/AGemenelor2011/17.jpg


/AGemenelor2011/18.jpg


/AGemenelor2011/19.jpg


Prispa de piatra inclinata si spalata, tapetata cu muschi, nu este usor de urcat. Pentru mai multa aderenta mergem sprijiniti de pereti pana langa saritoarea surplombata. Lasam rucsacii si ne pregatim pentru primul obstacol de pe vale. 


/AGemenelor2011/20.jpg


/AGemenelor2011/21.jpg


/AGemenelor2011/22.jpg


Peretii spalati si relativ paraleli sunt ideali pentru ramonaj. Locul e ingust jos si folosesc genunchii, dar se largeste in partea superioara si urcarea devine placuta.


/AGemenelor2011/23.jpg


/AGemenelor2011/24.jpg


/AGemenelor2011/26.jpg


Urmeaza plimbarea rucsacilor cu "funicularul".


/AGemenelor2011/27.jpg


Vine Tudor. Trece de o portiune umeda cu muschi si se pune pe treaba. Desi locul e ingust incearca sa puna talpile pe perete. In acest fel, la inaltimea lui, merge mai greu.


/AGemenelor2011/29.jpg


/AGemenelor2011/30.jpg


Tudor ataca saritoarea urmatoare, tot un ramonaj dar mai scurt. Adi urca si el , "bucurandu-se" din plin de spatele proptit in perete. Unul gemea deasupra mea iar celalat dedesubt, parca eram pe Albisoara Gemetelor (licenta poetica ii apartine lui Adi). Locul este insa pitoresc :


/AGemenelor2011/31.jpg


/AGemenelor2011/32.jpg


Apoi Tudor fileaza, urmeaza un piept de piatra si iesim dintre peretii ingusti. Privim inapoi spre "locul de tortura":


/AGemenelor2011/33.jpg


/AGemenelor2011/35.jpg


/AGemenelor2011/36.jpg


Inaintam pana in dreptul unei fisuri care se inchide. Iesim in dreapta, pe fetele generoase de iarba, si urcam rapid pana deasupra obstacolului. Revenim in fir, dornici sa ne bucuram de obstacolele urmatoare. De mentionat ca saritorile de pana acum, precum si o buna parte din urmatoarele, pot fi ocolite pe fetele inierbate din dreapta (chiar daca uneori pasajele sunt mai expuse).


/AGemenelor2011/37.jpg


/AGemenelor2011/38.jpg


/AGemenelor2011/39.jpg


Admiram in dreapta scocul Valcelului Cantuniari (denumire data de Mircea Ordean) si apoi din nou valea:


/AGemenelor2011/40.jpg


/AGemenelor2011/41.jpg


Urmeaza o serie de praguri nu prea inalte pe care le depasim cu mare placere folosind metode variate:


/AGemenelor2011/43.jpg


/AGemenelor2011/44.jpg


/AGemenelor2011/45.jpg


Un bolovan din talveg are peste el o bucla de cordelina. Recunosc stilul lui Mircea de a rapela, il vom intalni si mai sus:


/AGemenelor2011/46.jpg


Inca o privire spre Blidul Urisaului si creasta Vaii Albe:


/AGemenelor2011/47.jpg


Locurile incep sa se stranga si talvegul isi reia aspectul de horn. Depasim un prim prag si ajungem la o saritoare surplombata.


/AGemenelor2011/48.jpg


/AGemenelor2011/49.jpg


/AGemenelor2011/50.jpg


Tudor lasa rucsacul si urca pe dreapta, pe o fata cam spalata, folosind din plin avantajul alonjei.


/AGemenelor2011/51.jpg


/AGemenelor2011/52.jpg


Adi pozeaza Fisura Albastra, in care sunt astazi mai multe echipe, in timp ce noi rezolvam rucsacii:


/AGemenelor2011/53.jpg


/AGemenelor2011/54.jpg


Urmeaza Adi:


/AGemenelor2011/55.jpg


/AGemenelor2011/56.jpg


Ceva mai sus o noua saritoare surplombata, precedata de un prag incomod. Tudor lasa rucsacul deasupra pragului si urca rapid si spectaculos. Locul e foarte expus si inalt.


/AGemenelor2011/57.jpg


/AGemenelor2011/58.jpg


/AGemenelor2011/59.jpg


/AGemenelor2011/60.jpg


Urmeaza urcarea rucsacilor, insa surplomba reprezinta un obstacol de netrecut pentru ei. Dupa cateva incercari esuate schimbam tactica: Adi urca pana sub bolovanul incastrat, unde ii poate prelua si da mai sus. O noua ocazie pentru acrobatii si pozele aferente.


/AGemenelor2011/61.jpg


/AGemenelor2011/63.jpg


In talveg intalnim o fereastra. Cum nu se putea trece cu rucsac, o ocolim.


/AGemenelor2011/64.jpg


/AGemenelor2011/65.jpg


Din nou saritoare surplombata cu prag pe stanga. Mi se pare ca ocolirea pe dreapta e o solutie buna, asa ca urc repede. Sa cobor va fi insa mai greu, dupa ce constat ca scocul din dreapta nu e ce trebuie.


/AGemenelor2011/66.jpg


Incercarea lui Tudor de abordare pe prag:


/AGemenelor2011/68.jpg


Cum nici pe stanga nu e incantator, recurgem la a treia varianta: trecerea directa. Ramonajul functioneaza inca o data, apoi rucsacii se plimba din nou cu funicularul: 


/AGemenelor2011/69.jpg


/AGemenelor2011/70.jpg


/AGemenelor2011/71.jpg


Un nor subtire incepe sa acopere Peretele Vaii Albe, in timp de noi trecem de urmatoarele obstacole mici si ajungem sub saritoarea cu fereastra.


/AGemenelor2011/72.jpg


/AGemenelor2011/73.jpg


/AGemenelor2011/74.jpg


Urcarea se face fara rucsac si dintr-o pozitie nu prea comoda. Tudor trece primul si recupereaza bagajele:


/AGemenelor2011/75.jpg


/AGemenelor2011/77.jpg


Fereastra, vazuta de jos si apoi de sus:


/AGemenelor2011/78.jpg


/AGemenelor2011/79.jpg


Fetele incep sa se deschida si vedem nu mult mai sus prispa cu iarba a Braului Hornurilor. Pana acolo mai avem insa de trecut o saritoare redutabila, mie mi s-a parut a fi cea mai dificila din portiunea inferioara (de sub brau) a vaii.


/AGemenelor2011/80.jpg


Din locul in care suntem vedem doar inceputul saritorii: o fisura urmata de un prag inalt pe stanga. Apreciem gresit dificultatea pasajului ascuns privirii si, pentru a nu pierde timpul, Tudor nu lasa jos rucsacul. Il ajut putin sa urce pe pragul ingust si expus, insa dificultatile nu se termina aici ci continua cu o fata spalata, pana in regrupare.


/AGemenelor2011/81.jpg


/AGemenelor2011/83.jpg


/AGemenelor2011/84.jpg


/AGemenelor2011/86.jpg


In timp ce trece portiunea fara prize, Tudor disloca o piatra care ma rateaza de putin. Fiind in imediata apropiere, nu am avut nici timp si nici loc sa ma feresc. Adi imortalizeaza proiectilul.


/AGemenelor2011/85.jpg


Tudor strange coarda, cel putin pentru o vreme:


/AGemenelor2011/87.jpg


O noua saritoare surplombata, mai mica de aceasta data, urmata de o zona cu grohotis. Alegem ocolirea pe dreapta, pe o fata inclinata si partial inierbata.


/AGemenelor2011/88.jpg


/AGemenelor2011/89.jpg


/AGemenelor2011/90.jpg


Valea vazuta din imediata vecinatate a Braului Hornurilor:


/AGemenelor2011/91.jpg


Revenim in talveg, intrerupt putin mai sus de un piept de piatra. Se poate trece direct urcand o saritoare mica dar expusa (are si o mica fereastra, pe care Tudor o foloseste ca priza de mana), sau ocoli pe dreapta (varianta aleasa de mine). 


/AGemenelor2011/92.jpg


/AGemenelor2011/93.jpg


/AGemenelor2011/94.jpg


/AGemenelor2011/95.jpg


Suntem pe prispa de iarba a Braului Hornurilor.


/AGemenelor2011/97.jpg


In acest punct avem mai multe optiuni: deplasarea pe brau la stanga (Tunel - Brana Portitei sau portiunea finala din Creasta Picaturii), la dreapta (Valea Alba) sau continuarea ascensiunii pe vale. Alegem a treia varianta si urcam cateva praguri aflate deasupra braului.


/AGemenelor2011/96.jpg


/AGemenelor2011/98.jpg


Ajungem repede la o saritoare veritabila. Poate prea veritabila, dupa cum vom constata.


/AGemenelor2011/99.jpg


/AGemenelor2011/100.jpg


Sub noi fetele sunt foarte inclinate iar ocolirea saritorii prin dreapta nu este nici ea o solutie din acelasi motiv.


/AGemenelor2011/101.jpg


/AGemenelor2011/102.jpg


Saritoarea e recunoscuta ca dificila. Desi nu e inalta, are un piept putin surplombat iar prizele de picior sunt foarte mici si cazute. Prizele de mana sunt si ele sterse, ingreunand trecerea pe o portiune de 1 - 1,5 metri. Am urcat-o cap cu ceva ani in urma, posibil cu ajutorul unui piton suplimentar (nu-mi mai amintesc exact, eram impreuna cu Mircea care este "maestru in viclesuguri"). In stanga sus e un piton foarte bun pentru asigurarea capului.


Adi are amintiri proaspete si e putin incordat, a trecut recent si stie ce poate saritoarea. Eu imi amintesc doar ca am facut-o, iar Tudor e relaxat fiind prima data aici. Asa ca se ofera voluntar sa mearga cap, lasa rucsacul si da sa urce deloc impresionat de aspectul locului (e drept, relativ pasnic fata de ce grozavii a trecut azi). Ii spun sa asigure la pitonul din stanga, e prima data cand capul de coarda urca asigurat in aceasta tura, si incep sa-l filez. Se conformeaza si inainteaza pe prizele de picior, incepand sa le caute pe cele de mana.


/AGemenelor2011/103.jpg


Dupa cateva secunde zboara de pe prize, fara nici un sunet, si ne trezim unul langa altul (din asigurare a pendulat pana in locul de unde il filam). El - uimit de prima lui cadere in coarda, eu - surprins ca nu m-a prevenit.


Ne revenim repede si Tudor, ambitios din fire, incearca din nou. Urmeaza o noua cadere, de aceasta data cu avertizare. Decidem sa schimbam rolurile si ne iese perfect : cad eu de doua ori asigurat de Tudor. Apoi el mai incearca o data, acelasi rezultat, si luam o pauza. Adica ne oprim din cazut, ca de urcat nu era rost.


In timp ce noi ne "distram" Adi pozeaza si face galerie de pe margine. Decidem ca, inainte de a recurge la mijloace suplimentare (pitoanele din dotare), sa incerce si el trecerea saritorii. Avand insa o bogata experienta dobandita recent, recurgem la un "viclesug": Tudor ii tine picioarele pe prizele de picior (mici si cazute), in timp ce eu il filez. Si, minune: Adi trece pasajul cu probleme, apoi "escaladeaza" pe burta (stilul rama, pentru cei nefamiliarizati cu tehnica alpina :) ) pieptul inclinat si sters de deasupra saritorii:


/AGemenelor2011/104.jpg


In poza apare doar pieptul de piatra vazut de sus, in timpul efortului colectiv nu a fost nici o mana libera pentru a-l imortaliza pe Adi in postura de invingator.


Trecem si noi filati de sus si ne angajam pe o zona friabila. Suntem foarte atenti sa nu dislocam bolovanii de toate marimile ce abia asteapta sa o ia la vale.


/AGemenelor2011/105.jpg


/AGemenelor2011/106.jpg


Privim in vale:


/AGemenelor2011/107.jpg


In sus talvegul se lateste si apar cateva petice de iarba. Nu dupa mult timp fetele se strang din nou si pentru a inainta trebuie sa alegem: stanga (un scoc foarte ingust si incomod), centru (un piept de piatra cu revenire la stanga deasupra scocului) sau dreapta (un horn inclinat si pamantos).


/AGemenelor2011/108.jpg


/AGemenelor2011/109.jpg


Adi merge pe dreapta, noi alegem centrul . Altadata am inaintat pe stanga, dar acum nu mi-a mai placut. 


/AGemenelor2011/110.jpg


/AGemenelor2011/111.jpg


Ceva mai sus trecem printr-un mic hornulet si iesim, in sfarsit, pe un petic de iarba.


/AGemenelor2011/112.jpg


/AGemenelor2011/113.jpg


Ultimii metri inaintam pe iarba. Am ajuns in Prispa Gemenelor, loc pentru o scurta pauza si o ultima privire catre vale (de aici o vedem in intregime):


/AGemenelor2011/114.jpg


/AGemenelor2011/115.jpg


Alegem sa urcam portiunea finala a Crestei Picaturii. Iesim din jnepenii ce tapeteaza Prispa, continuand apoi pe un scoc inierbat. In stanga Crucea Eroilor se zareste printre nori.


/AGemenelor2011/116.jpg


/AGemenelor2011/118.jpg


/AGemenelor2011/117.jpg


Urmeaza o fata cu piatra si iarba si ajungem la Clepsidra. In locul unde prispa Braului Mic de Jos al Caraimanului intersecteaza Creasta Picaturii, natura ne surprinde din nou cu imaginatia si perfectiunea sa (iar Mircea cu denumirile):


/AGemenelor2011/119.jpg


/AGemenelor2011/120.jpg


/AGemenelor2011/121.jpg


/AGemenelor2011/122.jpg


Valea Alba este partial invaluita in neguri, ca si Crucea spre care ne indreptam:


/AGemenelor2011/123.jpg


/AGemenelor2011/124.jpg


Urcusul ia sfarsit in saua larga a Caraimanului. Inainte de pauza de masa facem poza de grup :


/AGemenelor2011/125.jpg


Coboram pe Braul Mare al Caraimanului - Valea Jepilor si ne intoarcem acasa incantati de tura facuta.

Fotografiile au fost facute de Adi (rupi2003).












Miercuri, 7 decembrie 2011 - 20:09 
Afisari: 2,469 


Postari similare:





Comentariile membrilor (9)

sorinb
sorinb
Coarda
 
1
Felicitari participantilor!
Un jurnal cu descrieri exacte, punctat cu fotografii pe masura.
Cele bune,
Sorin


Miercuri, 7 decembrie 2011 - 21:16  

lauramatei
lauramatei
Coarda
 
2
Foarte fain! Bravo! V-ati cam intrebuintat pe draguta asta de Albisoara, dar cu atat mai mare cred ca a fost satisfactia, cand ati ajuns sus.

Imi place stilul:
"Decidem sa schimbam rolurile si ne iese perfect : cad eu de doua ori asigurat de Tudor. Apoi el mai incearca o data, acelasi rezultat, si luam o pauza. Adica ne oprim din cazut, ca de urcat nu era rost."
Carpati.org

De fiecare data cand citesc jurnalele tale si vad pe unde mergeti, regret ca...nu pot mai mult decat pot.Carpati.org. Sa pasesti prin asemenea locuri, pe unde doar pasarile si caprele ar mai putea ajunge, mi se pare o forma de exprimare atat de vie a ideii de libertate si evadare dincolo de toate piedicile. E ca zborul. Cand faci asta natural si fara sa resimti excesiv teama sau dificultatea, desigur.

Mi-e dor...

Imi place locul acela, la "clepsidra"....Are ceva...


Miercuri, 7 decembrie 2011 - 23:00  

mihai_fl
mihai_fl
Caraba
 
3
Felicitari.
Stiam ca e dificil traseul si destul de expus, dar este si foarte intersant si incitant.
Pozele si comentariile sunt edificatoare.
Simt numai citind o mancarime in degete, dar de la masarda vine un gand de genul "stai .... cuminte, te ...."


Joi, 8 decembrie 2011 - 10:26  

rivas
rivas
Caraba
 
4
un traseu frumos , barbatesc . Saritorile depasesc gradul 2A. Felicitari si din partea mea.

si as mai adauga ceva: vara nu-i ca iarna !
@laura : "clepsidra " sentimentul eternitatii


Joi, 8 decembrie 2011 - 13:10  

mugurel.ilie
mugurel.ilie..
Caraba
 
5
Multumim pentru aprecieri. Sper ca jurnalul sa fie util celor interesati intrucat a fost scris cu acest scop, atunci cand informatiile despre traseu (initial publice dar nu foarte vizibile) au devenit inaccesibile.

@laura: partea plina a paharului este ca si tu ai multe nemarcate minunate la activ si, foarte important, iti cunosti limitele. Ceea ce nu-i deloc neglijabil.
Ai surprins perfect senzatia pe care eu, unul, cel putin, o am cand merg prin asemenea locuri. Pe cat de extraordinare, pe atat de periculoase uneori.

@rivas: si eu am fost mirat cati oameni merg pe aici iarna fata de cat de putini sunt vara.


Joi, 8 decembrie 2011 - 14:04  

roze
roze

 
6
wow! bun jurnal, informativ. Desi exista pe net descrieri, mai bine un jurnal complet, consolidat, edificator..... sa stiu din prima unde sa caut. Carpati.org Multumim!
Am ezitat toamna asta daca sa ne ducem sau nu; pana la urma n-a fost sa fie pentru anul asta Carpati.org


Vineri, 9 decembrie 2011 - 09:35  

marko
marko

 
7
Sunt recunoscator pentru acest jurnal, noroc ca l-am citit in toamna. Azi am facut si eu cunostinta cu acea saritoare buclucasa... Numai ca eu eram singur, fara sa-mi tina cineva bocancii pe prize. Am recunoscut imediat locul din aceasta descriere!!!

Mi-a luat cred ca vreo ora sa trec pasajul asigurindu-ma in acel piton, si in pioleti ancorati in tot felul de crapaturi. Din fericire am reusit sa recuperesz tot echipamentul Carpati.org


Luni, 12 martie 2012 - 00:47  

miparv
miparv
Rucsac
 
8
In pozele 4,5,6 de la sfarsit sunt niste "chestii" pe care nu le-am mai vazut in jurnale din Bucegi. Seamana cu chestiile din traseul LA LANTURI din PIATRA CRAIULUI.


Joi, 20 septembrie 2012 - 17:56  

m1k1
m1k1

 
9
De la poza nr 9 se poate urca si pe dreapta (se urca pe o fisura ascendent dreapta - ce porneste din firul vaii) si apoi se urca printre jnepeni si anini de munte pana in zona de la imaginea nr 14. De aici se poate urca pe fir sau dupa cum a continuat autorul jurnalului.


Miercuri, 3 octombrie 2012 - 22:00  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0753 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org