Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Decembrie 2019
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031

Ianuarie 2020
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Online

Vremea
Varful Piatra Secuiului
Muntii Trascaului

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

A venit iarna in Bucegi ...RT 21-22 octombrie 2006 Busteni - Valea Galbinele - Valea Scorusilor - Braul Mare al Costilei - Hornul lui Gelepeanu - Valea Priponului - Valea Cerbului - Busteni (Muntii Bucegi)

RT 21-22 octombrie 2006 Busteni - Valea Galbinele - Valea Scorusilor - Braul Mare al Costilei - Hornul lui Gelepeanu - Valea Priponului - Valea Cerbului - Busteni


Participanti : Cosmin (joan) , Catalin (catalins), Fane prietenul lui Cosmin , Eu(lilian_marius)


Am plecat sambata dimineata la 5.30 din Bucuresti cu masina lui Cosmin cu gandul sa facem Valea Galbinele (traseu alpin grad 1 B).


Dupa un drum de 2.30 - 3 ore am ajuns in Busteni si am admirat abruptul semet al Bucegilor care era scaldat in raze de lumina si asupra caruia vizibilitatea era mai mare ca niciodata.


Am lasat masina la Caminul Alpin si am pornit-o pe triunghi rosu prin padure ; dupa aproximativ o ora am ajuns la intersectia cu copacul cu ciuperci (traseul spre valea Alba ) ; dupa vreo alte 20 min ne-am alimentat cu apa de la singurul izvor din zona (la bancuta de lemn) dupa care in jur de ora 10 - 10.15 am ajuns la refugiul Costila unde am dat de zapada proaspata ce se gasea in firul vaii omonime



Peretele Vaii Albe intr-o dimineata calma si senina de octombrie



M-tii Baiului vazuti de la refugiul Costila



Valea Costilei (1B) imbracata in petece de zapada vazuta dinspre Coama cu Jnepeni


Dupa o scurta pauza am inceput sa urcam pantele din dreapta Vaii Costilei (cum urci ) dupa care am ajuns in Coama cu Jnepeni - saua ce desparte Tancul Ascutit de Creasta Costila Galbinele



Tancul Ascutit



Nuante de toamna tarzie si Bustenii in departare


Dupa o coborare abrupta am ajuns in firul principal al Vaii Galbinele un pic mai sus de confluenta cu firul secundar al vaii ;


Am inceput sa urcam de-a lungul firului vaii prin zapada proaspat depusa in zilele anterioare si depasind obstacolele stancoase ce apareau in firul vaii am ajuns la prima saritoare mai mare de peste 8 metri pe care am trecut-o prin stanaga printr-un horn ingust si care era si pitonat;



Prima saritoare mai importanta din vale



Fane isi fixeaza manusile la baza saritorii



Walking in the snow



Muchia ce desparte cele 2 fire ale Vaii Galbinele


A urmat o a doua saritoare mare pe care am evitat-o catarandu-ne pe treptele inierbate din dreapta vaii ; din dreptul acestei saritori urmand coastele vaii in stanga se ajunge in traseul Crestei Costila Galbinele (grad alpin 3A)


Cea de-a treia saritoare mare cu surplomba am abordat-o prin fisura din dreapta ; Cosmin s-a dus primul la liber si ajuns deasupra ei a asigurat coarda intr-un piton si a coborat-o pentru a ne ajuta de ea in trecerea saritorii;



Cea de a treia saritoare mare



Joan ii fileaza pe Catalin si pe Fane


Am continuat drumul de-a lungul vaii dupa care am observat un grup mai mare (de vreo 10 persoane) care au intrat si ei pe vale si s-au bagat pe coastele ierboase din dreapta vaii mergand paralel cu firul acesteia (varianta de ocolire a saritorilor din partea inferioara a vaii);



Catalin si Fane in plina actiune



Partea mediana a vaii acoperita de zapada (in departare se vede Pintenul Galbinelelor)


Tot mergand am ajuns in dreptul in care in partea stanga a noastra se observa clar si impunator Marele perete al Galbinelelor cu multitudinea de trasee tehnice de catarare ce-l strabat;



Marele perete al Galbinelelor



Aproape de treimea superioara a vaii ( in fundal se vede Fisura Galbinelelor - 3A)



Din nou Marele perete al Galbinelelor (in extrema dreapta Marele Tavan din Galbinele - 5A)


Dupa ce valea se largeste a urmato catarare pe treptele ierboase si incliante ale acesteia unde ne-am intersectat cu grupul acela numeros de 10 persoane care vroiau sa coboare in Busteni pe Brana Aeriana;


Inainte de ultima treime din vale , in Strunga Coltilor am luat o mica pauza de masa , iar Catalin a facut o mica excursie pana la grota sapata in peretele de sub Coltul Galbinelelor denumit si "Hotel Galbinele"



Hotel Galbinele - loc de adapost la nevoie


Din acest loc se pot admira diferite trasee tehnice in peretele Galbinelelor (Traseul Surplombei Mari . Traseul Furcilor , Marele Tavan al Galbinelelor)



Marele Tavan al Galbinelelor



Traseul Surplombei Mari 4A in partea dreapta si in stanga rocii galbene Traseul Furcilor 4A


Tot din acest loc pleaca spre stanga (in sensul de urcare) Hornul Coamei (1B) spintecatura ingusta si puternic inclinata care sfarseste in Braul Mare al Costilei


Am fi incercat sa iesim in Brau prin Hornul Coamei dar acesta era inghetat si plin in anumite portiuni cu zapada , ceea ce ne-a facut sa ne reorientam spre Valea Scorusilor ca modalitate de ajungere in Braul Mare al Costilei;



Hornul Coamei - 1B


Dupa scurta pauza de masa timp in care Cosmin a avut parte de un incident mai putin placut (inecandu-se cu niste miere din care niste picaturi au ajuns si prin plamani ) am continuat ascensiunea pe Valea Galbinele spre Strunga Galbinele unde valea ia sfarsit



Inaintand pe firul superior al vaii



In apropiere de Strunga ne-am reintalnit cu grupul numeros care ne-o luase inainte cu gandul sa ajunga la Brana Aeriana dar care la vederea zapezii si ghetii care a aparut de dincolo de Strunga Galbinele s-au hotarat sa coboare inapoi in Busteni pe acelasi traseu



Saritoare cu surplomba in apropierea Strungii



Si-am lasat in urma Coltul Galbinelelor cu tot cu turisti


Odata ajunsi in Strunga Galbinelelor ni s-a deschis in fata un peisaj un peisaj superb dar in acelasi timp un pic "scarry" vazand peretii si muchiile Costilei ce se sfarseau in platou pline cu zapada si gheata



Peretii superiori ai Costilei acoperiti de zapada (in dreapta hornul pe care au iesit in Braul Mare colegii mei de drum)



Strunga Galbinelelor


Am coborat cu mare atentie sapand trepte in zapada in firul Vaii Scorusilor , ne-am asigurat in coarda si am hotarat sa abordam hornul care intretaia Valea Scorusilor si care dadea intr-o creasta mica care continuata in sus ajungea in Braul Mare al Costilei






Zapada mare si pufoasa



Regrupare pe o panta ierboasa inainte de horn



Creasta Malinului si Creasta Moraului in planuri diferite



Muchia NE a Umarului Galbinelelor



Spre Valea Coltilor


Dupa ce am parcurs o jumatate de horn prin zapada pana la genunchi si asigurati in coarda ne-am abatut in stanga pe muchia ce insoteste firul Vaii Scorusilor ; eu am inceput sa urc primul si dupa vreo 10 - 20 metri am ramas singur, colegii mei hotarand sa abordeze si partea superioara a hornului care prezenta o fisura foarte ingusta in partea sa superioara - cam inaccesibila la prima vedere


Ramas singur , am continuat sa urc peste trepte de pamant , prin zapada , smocuri de iarba si stanca friabila , am desprins vreo cateva prize in timpul catararii mele , am tremuarat un pic in anumite momente cand picioarele imi alunecau efectiv de pe treptele inguste de pamant si cand nu gaseam prize pentru maini , dar dupa eforturi groaznice si rauri de sudoare scurse de teama si groaza , am ajuns mergand mai mult din instinct de supravietuire in Braul Mare al Costilei


Aici i-am asteptat pe colegii mei cam o jumatate de ora timp in care am incercat sa gasesc o varianta de iesire in platou , tot Braul fiind acoperit de zapada si gheata mai ales in partea dinspre Valea Malinului pe unde vream sa iesim noi



Braul Mare al Costilei inspre Sud (spre Hornul lui Gelepeanu)



Strunga si Coltul Galbinele din nou


Odata ajunsi colegii mei , ne-am legat in coarda si cu Catalin deschizator de partie si de pasi in zapada am inceput sa parcurgem Braul Mare al Costilei ; mie mi-a inghetat mana dreapta si cum nu aveam manusi , Catalin mi-a imprumutat o manusa de-a lui pentru a-mi mai reveni din durere; cea mai grea portiune a fost din locul unde am iesit si pana in cotul sprea Valea Costilei , portiune inghetata si cu zapada instabila;


Odata ajunsi deasupra Vaii Costilei poteca s-a mai descoperit de zapada si traversarea noastra s-a usurat asa ca am ajuns cu bine la baza Hornului lui Gelepeanu



Catalin si un zambet care spune totul (efortul psihic si fizic depus pana aici)



Peretele Albisoarelor (Abruptul Nordic al Caraimanului)


Hornul lui Gelepeanu nu ne-a mai pus probleme si am ajuns in platou in jurul orei 5.30 - 5.45


Dupa o pauza de masa , am hotarat cu Catalin sa plecam inspre cabana Diham unde trebuia sa ne intalnim cu Ursii Trubaduri care isi aniversau 5 ani de existenta;


Ne-am despartit de Cosmin si de Fane care se duceau la cabana Omu si am pornit-o la pas grabit spre Valea Priponului pe care urma sa coboram in Valea Cerbului si de acolo spre Diham prin Pichetul Rosu; primele pante de pe Valea Priponului le-am abordat inca pe lumina dar in curand s-a intunecat si a trebuit sa ne punem frontalele pentru a inainta


Zapada era foarte mare pe Valea Priponului , noaptea s-a lasat si noi coboram trecand peste obstacolele de stanca , peste saritori , ba intrand in zapada pana la brau in unele locuri unde zapada acoperea gauri mai adanci ;am facut cateva traversari spre dreapta urmarind niste urme recente de pasi care erau singurul nostru ghid ca suntem pe calea cea buna ; la un moment dat urmele s-au pierdut si noi am continuat sa coboram tragand speranta ca vom ajunge mai repede in Valea Cerbului


Dupa vreo 3 ore de mers am ajuns deasupra unei saritori imense si surplomabate pe care a trebuit sa o coboram prin rapel , mai intai eu (filat de Catalin) dupa care Catalin filat de mine de jos ; ne-am asigurat coborarea peste aceasta saritoare intr-un bolovan pe care Catalin a prins putina cordelina pe care a fost nevoit sa o lase acolo (am recuperat doar coarda mea )


Dupa alte cateva trepte si saritori (credeam ca nu se mai termina) am ajuns intr-un canion unde peretii se apropiau foarte mult , saritorile deveneau din ce in ce mai mari semn ca ne apropiem de obarsia vaii ; am ajuns deasupra unei saritori imense (cred ca avea vreo 30 m) cu o ditamai surplomba sub ea


Am incercat sa gasim o cale de coborare dar deoarece distanta era prea mare si coarda mea nu avea decat 15 m , obositi si extenuati dupa atata mers prin zapada si peste saritori am decis in jurul orei 12 noaptea sa ramanem acolo pana dimineata , deoarece la lumina zilei vom vedea mai bine cum stau lucrurile cu saritoarea si cu posibilitatile de coborare a ei


Ne-am bagat intr-o gaura de sub o surplomba de la o saritoare anterioara si am asteptat atipind din cand in cand venirea zorilor ; noaptea nu a fost foarte frig - ma asteptam la mai rau , au fost in jur de 0-2 grade , am tremurat un pic mi-au cam inghetat picioarele , am disperat si un pic , noroc cu Catalin care m-a incurajat si astfel cu chiu cu vai au venit si zorii prilej ca noi sa vedem ca ne aflam chiar deasupra ultimei saritori inainte ca Valea Priponului sa dea in Valea Cerbului


Am examinat posibilitatile de coborare si am observat pe fisura surplombata din stanga niste trepte intermediare orientate spre interior si am decis ca pe acolo se poate face rapel; am coborat eu primul dupa care si Catalin si astfel s-a terminat aventura noastra nocturna pe Valea Priponului vale care mi s-a parut mult mai dificila decat ce auzisem eu de la prieteni care mai coborasera pe acolo (toata coborarea mi-a fost teama sa nu fi iesit din firul vaii si sa fi trecut spre dreapta in Valea Caprelor sau mai rau in Valea Urzicii - vai cu mult mai dificile decata Valea Priponului)





Saritoarea deasupra careia am dormit sau n-am dormit


Odata ajunsi in Busteni , ne-am oprit la un magazin unde am luat ceva de mancare , si dupa un mic dejun meritat (dupa efortul din ziua anterioara - 16 ore de mers in continuu si o noapte nedormita petrecuta in pereti ) ne-am despartit, Catalin a plecat spre Bucuresti iar eu inspre Predeal urmand ca de acolo sa merg la Trei Brazi unde urma sa ma intalnesc cu Ursii Trubaduri care coborau de la Diham, unde ar fi trebuit sa ajungem si noi ; nu m-am intalnit cu ei , acestia luand-o pe alt drum , am servit o masa copioasa la Trei Brazi cu tot cu bere, m-am pus la umbra unui copac in poiana din fata cabanei si am dormit vreo 3 ore pana la 17.30 cand am plecat spre Predeal de unde am luat personalul de 19 si am ajuns cu bine in Bucuresti, din pacate singur .



Piatra Craiului vazuta de la Trei Brazi



Bucsoiu vazut de la Trei Brazi



Abruptul Nordic al Bucegilor vazut de la Trei Brazi



Vineri, 27 octombrie 2006 - 11:00 
Afisari: 3,286 


Postari similare:





Comentariile membrilor (19)

mike
mike
Rucsac
 
1
Pai ce sa mai zic: Echipa asta de soc o cam cunosc: Catalin stiu ce-i poate pielea, am vazut prin Crai, idem si pt Cosmin si Fane...Tu se pare doar ca ai intregit si completat un trio de aventurieri. Felicitari sincere pentru tura!


Miercuri, 25 octombrie 2006 - 12:44  

griz
griz

 
2
O tura frumoasa in prima parte , putin cam extrema in cea de-a doua ( coboratul si "dormitul" noaptea pe Valea Priponului )....

Destul de multa zapada , de pe Claia Mare Caraimanul parea destul de curatel , aparent treaba era complet diferita pe vaile orientate spre nord. Oricum caldurile care au venit peste noi inceputul asta de saptamana o sa le topeasca in cea mai mare parte.

Felicitari pentru tura si pentru poze , ilustreaza foarte bine traseul si unele din ele au un dinamism deosebit.


Miercuri, 25 octombrie 2006 - 14:22  

catalins
catalins

 
3
desi am avut cate mici probleme tura s-a terminat cu bine, acumuland chiar daca nu in mod voit inca un putin de experienta


Miercuri, 25 octombrie 2006 - 14:42  

joan
joan

 
4
O tura foarte frumoasa, chiar daca au fost mici incidente;
Poate ca era mai bine daca urcati cu noi la Omu, desi nu mai erau locuri libere si am dormit in pod, fara saci; nu era cu mult mai cald ca afara. Felicitari participantilor si sa ne vedem cu bine la urmatoarea haiducie.


Miercuri, 25 octombrie 2006 - 17:43  

octavian67
octavian67
Caraba
 
5
Frumoasa si palpitanta aceasta "tura de aventura".
Felicitari si s-auzim de bine.




Miercuri, 25 octombrie 2006 - 18:25  

vintila
vintila

 
6
Extrema tura - cam naspa partea aia cu dormitul pe afara fara saci de dormit dar asta este, bine ca ati scapat teferi si acum aveti inca o haiducie grozava de povestit copiilor.

Numai bine si ture frumoase


Joi, 26 octombrie 2006 - 09:31  

micul_eliade
micul_eliade..

 
7
vreau si eu sa va felicit pentru tura, pentru curajul si rezistenta de care ati dat dovada. din punctul meu de vedere sunteti super tari. bravo baieti ! s-auzim numai de bine !






Joi, 26 octombrie 2006 - 11:10  

catalins
catalins

 
8
mda multumim pt. gandurile bune, insa ATENTIE ! NU E deloc un exemplu bun de a fi urmat, sa mergi noaptea, mai ales pe o vale cu caracteristici alpine


Joi, 26 octombrie 2006 - 11:47  

depestecap
depestecap

 
9
si lumea intreaba daca esti "dala, cercetas" cand te vede carand un sac de dormit sau chiar si un cort pe ture de o zi! Valea Priponului se face numai prin dreapta pe branele ierboase, in asa fel incat nu ai nimic de a face cu saritorile. Noroc cu coarda!
Cat despre mers noaptea doar asa ca avem frontale... era foarte clar ca plecand la 18, toamna fiind, va va prinde noaptea. Si sa mai si mergeti si pe o vale necunoscuta voua.
Eu felicit un om pt o "tura aventuroasa" cand iese dint-o incurcatura creata de elemente EXTERIOARE, NEPREVIZIBILE, pt voi insa sper ca v-a fost invatatura de minte! Si sa nu cumva sa plecati din experienta asta spre altele si mai stupide zicand "lasa ba, ca doar am scapat eu ok si de acolo" pt ca ati avut noroc atat de traseul destul de usor in care s-a intamplat si de vremea care v-ar fi putut face mult mai multe probleme!
Bine-i cand e bine...


Joi, 26 octombrie 2006 - 17:27  

kdt_vip
kdt_vip

 
10
Pacat ca nu ati ajuns la Diham, cred ca ati fi preferat o cana cu vin fiert decat o noapte petrecuta in zapada. Noi v-am asteptat... Ne vedem in turele viitoare!


Joi, 26 octombrie 2006 - 17:34  

alexm
alexm

 
11
Schimba titlul, e sau Valea Costila, sau Galbinele Carpati.org Ghinion cu priponul, ar fi fost buna o informare in prealabil, din vale se iese spre stanga cum cobori, e poteca/brana care te scoate lejer in Cerb undeva mai sus.
De asemenea si ultima saritoare s-ar fi putut cobora cu rapelul de 7m prin stanga (dreapta dc esti jos) pentru ca la mijloc are o mica platforma. Dupa ce se termina rapelul te bagai in ramonaj si mai era putin pana jos, sau pur si simplu sareai. Eu cu Hike ne-am cocotat nitzel pe ea la o pauza de masa prin vara. Puteai sa ne dai un telefon...

poze ursul trubadur

Oricum noaptea e mai greu sa-ti dai seama ce si cum. Bine ca nu ati congelat definitiv pe acolo Carpati.org


Joi, 26 octombrie 2006 - 17:35  

lilian_marius
lilian_mariu..
Caraba
 
12
Ok , multumesc pentru comentarii si pentru "critici" ; ideea e ca Valea Priponului nu era in plan ; initial doream sa coboram la Diham prin Malaiesti si dupa aceea pe Tache ; a fost o decizie luata la cald sa coboram pe Pripon ; stiam ca o sa ne prinda noaptea pe vale , dar nu m-am asteptat sa fie asa de multe saritori pe care sa trebuiasca sa le coboram si la care am pierdut timp + zapada destul de multa existenta pe vale ; echipament am avut (coarda , ham , carabe , reverso) caci fara el nu stiu daca am fi coborat anumite saritori ; faptul ca am luat decizia sa ramanem deasupra saritorii mari a fost datorat si oboselii psihice si fizice acumulate de-a lungul zilei (nu a fost o tura usoara cum isi inchipuie poate unii - asta si din cauza zapezii si ghetii depuse in partea superioara a amfiteatrului Costilei) ; cat despre iesirea pe brana in stanga spre stana din Cerb (dreapta cum urci) inainte de saritoare - noaptea nu vezi ce vezi si ziua , am vazut dimineata brana respectiva si chiar ne-am gandit ca pe acolo se mergea pentru a evita ditamai saritoarea

Pe de alta parte , intradevar daca analizam "la rece" si mai atent posibilitatile de coborare a a ultimei saritori ne-am fi dat seama ca se paote face usor prin stanga (dreapta cum urci ) lucru confirmat si de faptul ca a doua zi dimineata am facut rapel si am coborat in 10 minute de pe ea si am vazut ca era ultima inainte de intrarea in Cerb - noaptea nu se vedea chestia asta ;

Oricum totul e bine cand se termina cu bine , si din toate chestiile astea invatam si speram ca invata si altii , tocmai de aceea am pus jurnalul ; cu cat mergi mai mult pe munte - si eu am mers destul cel putin anul asta - se pot intampla chestii din astea - e nevoie si de ele ca sa te calesti si sa capeti experienta si incredere in tine

Numai bine !!!


Vineri, 27 octombrie 2006 - 10:56  

gchris
gchris

 
13
Cand mergi pe munte iti asumi anumite riscuri. Cu cat aceste riscuri sunt mai mari cu atat realizarile tale sunt mai importante si mai marete, precum si starea aceea de gratie pe care o simti este mai puternica. Ca v-ati aventurat pe un traseu pe care nu-l cunosteati, nu vad nimic rau in asta, ce sa mai spunem atunci de cei care au studiat acum 50-60 ani aceste abrupturi (fratii Titeica, Cristea...), nu putem sa spunem despre ai ca erau nebuni sau inconstienti. Ca v-a prins noaptea pe traseu, iara nu vad nimic rau in asta, in Alpi sunt sute de trasee care se fac patial, numai pe noapte, ziua fiind un adevarat iad acolo. Deci daca vrei sa faci cu adevart muntele risca nene, lasa spiritul de conservare acasa, restul nu este altceva decat "o plimbare prin padure".


Vineri, 27 octombrie 2006 - 17:18  

lilian_marius
lilian_mariu..
Caraba
 
14
Singura greseala facuta in aceasta tura este ca nu am studiat inainte sa plecam traseul cu Valea Priponului (Kargel , Cristea) deoarece nu programasem coborarea pe acolo ; eu la fiecare iesire pe munte ma documentez temeinic despre traseu (obstacole , timpi , variante de iesire in caz de nevoie ) ;

Pe langa asta tin sa mentionez ca nici unul dintre noi (initial am fost 4 - din platou 2 s-au dus spre Omu ) nu este un incepator in ale muntelui (poate s-a inteles gresit ca am fi niste turisti aiuriti care am gresit poteca si am intrat prin vreo vale alpina de care habar nu aveam ); poate un incepator in ale alpinismului deoarece am facut decat trasee 1A , 1B - eu personal , baietii au facut si mai sus;

Criticile le accept , insa eu nu am pus jurnalul asta ca sa ma laud cu ce aventura am realizat ci pentru cei care vor veni in urma noastra sa invete si poate sa nu mai repete greselile noastre

Singura chestie care ma deranjeaza este ca de fiecare data cand postezi un jurnal sincer si cu intamplari mai deosebite (inevitabile odata cu cresterea gradului de dificultate al traseului parcurs) , se gasesc persoane care sa critice si sa dea lectii despre cum se merge pe munte fara sa fie in deplina cunostiinta de cauza cu cele intamplate , si prin asta vor sa iasa in fata ca si buni cunoscatori ai fenomenului.

Numai bine !!!


Vineri, 27 octombrie 2006 - 17:33  

alexm
alexm

 
15
Chestia e ca pt 99% din cei care se plimba pe munte, noaptea = pat caldutz la cabana sau in cel mai rau caz un refugiu. Povestile cu dormitul in traseu nu pica bine, si esti imediat catalogat drept sonat. De asemenea lumea iti sare imediat la gat cu prima ocazie, asta trebuia sa o stii deja ! Eu de exemplu nu as avut tupeu sa pun aici RT povestind despre cum am dormit pe Seaca Caraimanului cu Hike in brate si picioarele in gol, pt ca stiam ca as fi fost sfasiat Carpati.org
Tu treb sa zici mersi ca nu ai patit nimic, ca ai mai multa experienta, si ca niste informatii in plus aparut pe internet. Merita mentionat ca o carte nu ti-e cel mai bun prieten intotdeauna. De exemplu citeste despre Valea Adanca din Morar, 1A si foarte usoara cica, apoi dute sa o faci vara. Sub saritoarea care pe vremuri avea fereastra o sa te incalzesti probabil la un foc facut din pagini de carte Carpati.org


Vineri, 27 octombrie 2006 - 19:02  

depestecap
depestecap

 
16
sa iei decizia de a pleca noaptea pe un traseu necunoscut este o dovada clara ca "domne, eu stiu sa merg pe munte" si nu un comentariu la rece facut de mine sau de oricare altul din fata calculatorului. cat despre preconceptii despre dormitul in alte parti decat cabane,(pomenit de alexm) crede-ma ca nu eu sunt genul. Chiar ma mai apuca sa plec tocmai ca sa dorm unde apuc, DAR pregatit, cort, sac dormit, bivuak etc. Iau din elementele astea si in ture de o zi tocmai pt ca nu stii ce se poate intampla(fapt care alti "muntomani" il desconsidera).
Imprevizibilul ramane imprevizibil si, repet, il respect pe cel care poate sa-i faca fata, actiunea necalculata insa nu o respect; eu personal, e doar parerea mea.
Nu vreau sa fac pe grozavul. Am mai cunoscut astfel de situatii si de aceea am comentat. Repet, se putea sa aiba probleme MULT mai mari.
Ideea de baza e urmatoarea : SUNT PT TESTAREA PROPRIILOR LIMITE, DAR GHIDATI DE UN BUN SIMT SI NU DE UN ORGOLIU LA CALD.
judec modul de gandire, nu altceva.
Si nu de dragul polemicii...
Repet, o astfel de mentalitate putea conduce, in alte situatii, in alt context, la urmari ceva mai grave.

Dar pana la urma nimeni nu are mai mare grija de pielea sa decat tu insuti, asa ca nu mai are rost sa mai zic nimic.


Sâmbătă, 28 octombrie 2006 - 11:44  

indy
indy

 
17
foarte bine ca ati facut cum ati facut si ati procedat in consecinta; felicitari; sunteti dupa tura asta cu mult mai bogati decat toti carcotasii care isi dau cu parerea aici, din fata calculatorului...Nu ma uitati, trebuia sa fiu si eu cu voi...destinul a hotarat ca trebuie sa fac altceva sambata aceea....


Marți, 31 octombrie 2006 - 10:42  

lilian_marius
lilian_mariu..
Caraba
 
18
Maine vine jurnalul de pe Valea Adanca (din weekendul asta) - exact cum a spus Alexm (Alex " Cretu"Carpati.org - "Merita mentionat ca o carte nu ti-e cel mai bun prieten intotdeauna. De exemplu citeste despre Valea Adanca din Morar, 1A si foarte usoara cica, apoi dute sa o faci vara. Sub saritoarea care pe vremuri avea fereastra o sa te incalzesti probabil la un foc facut din pagini de carte "

Valea asta nu e 1A nici in cele mai optimiste notari - am avut parte de alte clipe si momente tari pe Adanca


Marți, 31 octombrie 2006 - 11:05  

alexm
alexm

 
19
In primul rand e o saritoare notabila aproape de intrare, si inca una pe la mijloc, astea doua sunt suficiente pt un 1B. Iar bolovanul final e bun de pomenit la nepoti. Ca sa-l ocolesti pe coastele de sus e nevoie de foarte mult tupeu. Nu ma pricep la grade cine stie ce, dar zic ca merita un 2A per ansamblu considerand dificultatea tehnica la ultima saritoare si expunerea mare a ocolirii.


Marți, 31 octombrie 2006 - 11:14  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0770 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org