Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Septembrie 2019
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30

Octombrie 2019
LMMJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031

Online

Vremea
Varful Stevia
Muntii Baiului

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

„Ham“ frumos prin Bucegi (Muntii Bucegi)

E iulie, e caniculă, șanse de ploaie ioc și te mai și afli în leagănul neamului patern – Moroieni, o comună pe care-mi place s-o recomand celor care n-au auzit de ea ca fiind „în nordul Dâmboviței, la doojde kilometri de Sinaia“. Cei care au auzit de ea îmi aruncă priviri mirate: „Nu-i locul ăla în care s-a filmat Borat? Sigur ești de-acolo? Pari cam alb la ten...“ 


Așadar iau pe sus rucsaci de tură, una bucată nevastă și cheia de la Loganul lu’ tata, cu un pic de inimă strânsă – și-a mea, și-a lui. Nu că vreau să acuz de ceva mașina autohtonă, că are suficiente calități, dar știi cum e, când te-ai dedulcit la Naomi Campbell, muierea pe care ai lăsat-o la coada vacii în sat îți pare doar un pic mai frumoasă ca Aghiuță și te gândești de două ori dacă are sens s-o iubești pătimaș sau nu. Cam așa simțăminte mă-ncearcă și pe mine revenind la volanul unui Logan după patru ani de condus Skoda Yeti. Acomodarea e însă ușoară, iar serpentinele de pe Dichiu pe care mulți le abordează cu elan demn de Silverstone se sfârșesc cu bine, astfel încât pe la 10:30 parcăm liniștiți vizavi de Hotelul Peștera.


/Doamnele2015/bucegi_2015_549.jpg


Lume relativ puțină pentru o zi de sâmbătă, grătarele nu prea sfârâie, la salvamont un nene repară alene un gard, viață tihnită. Majoritatea turiștilor o apucă pe cruce albastră spre Babele, pe la Cimitirul Elefanților. (Chiar, de ce s-o fi numind așa zona? Mi-ar plăcea să ajung cândva, dar am oarece rețineri, dat fiind aspectul meu elefantin. Dacă rămân pe-acolo?) Câțiva temerari pornesc pe bandă albastră spre Omu. Și doi tembeli, subsemnatul și consoarta, vor să aibă parte de finețuri, urcând pe triunghi roșu până la refugiul Bătrâna (drumul care coboară ulterior spre Moieciu), apoi pe creastă până pe Doamnele, și înapoi pe piciorul Doamnele, pe punct roșu, în circuit. Mare om ăl de-a zis-o p-aia cu socoteala, casa și târgul. Dar să nu anticipăm.


După vreun sfert de oră de traseu comun, drumul nostru se abate spre stânga. Direcția de deplasare e clară – spre cascada care lucește departe în soare și către stâna de la care răsună galeșe lătrături. După câteva sute de metri ne dăm seama că drumul nu ne duce chiar pe la stână, ci o taie de-a curmezișul printr-o pădurice, nu înainte de a vedea un lac mititel. 


/Doamnele2015/bucegi_2015_557.jpg


„E glaciar, spune-mi că-i glaciar, minte-mă frumos“, îi zic eu Ștefaniei, care s-a resemnat de mult timp cu obsesia mea pentru tăuri. De data asta e haină: „Dragul meu, puiule, bărbățele, e o băltoacă amărâtă.“ Boscorodesc ceva în barbă și-i promit că o să-i iasă ei miștoul pe nas fiindcă s-a râs de apișoara mea. Nu mai facem nici două minute prin pădure și ajungem la un pârâu destul de umflat. Triunghiul roșu lucește pe o piatră fix vizavi de noi, drumul pare bătut, dar podeț nu-i, pietre nu se găsesc, iar apa nu-i chiar neglijabilă. Îmi înmoi bețele să văd cam cât ar fi, văd că sare de 40 de centimetri, așa că pe tonul cel mai cald cu putință îi spun nevestei: descălțarea! Ea nu și nu, smiorc-smiorc, trebuie să mai fie o cale, nu vezi tu bine, mergem mai sus pe la stână, găsim alternative. 


/Doamnele2015/bucegi_2015_556.jpg


Îi spun franc că avem de-ales între a ne mura picioarele și a deveni hamburgeri – forma pe care am dobândi-o după ce ne iau în primire flocoșii de la stână. Alegem prima variantă, bocancii se poartă pe după gât ca o eșarfă-n dar. Ne ștergem cu ceva frunze, ne încălțăm, suim un povârniș scurt și, ce să vezi și mai ales s-auzi – hămăieli cu ghiotura. Mai multe patrupede de pe lângă stână vin în ceea ce s-ar putea numi goană spre noi, și-s destul de vocale. Poftim ilustrarea perfectă a zicalei și bătut și cu banii luați. În cazul nostru, și cu picioarele ude, și lătrați copios. Noroc că ciobanii sunt vigilenți și-și cheamă cerberii înapoi.


De aici o bună bucată de vreme m-am simțit ca-n Heidi. 


/Doamnele2015/bucegi_2015_561.jpg


Oriunde te uiți, văcuțe cu fețe blajine, rumegând alene. Văcuțele care nu au fețe blajine și nu rumegă alene, nu au nici uger generos, ci altceva mai liniar. La fel de generos. Grăbim pasul, fiindcă n-am vrea să apărem pe la știri drept inițiatorii coridei în Bucegi. Dar chiar și-așa, mai mult la trap, tot ne oprim câteva clipe să imortalizăm frumoasa cascadă Doamnele, o panglică de apă cu care-mi închipui că-și prindeau părul Babele de vizavi, când vor fi fost și ele june. 


/Doamnele2015/bucegi_2015_575.jpg

Până acum am avut o rundă de hămăială, una de priviri taurine chiorâș, ce-ar putea să urmeze? Ei bine, fix în poteca care se strecoară frumos printre bolovani și pe grohotiș, vedem o băleguță de urs de ți-e mai mare dragul, producția iulie 2015, la crăpatul zorilor. Ridicăm glasurile și înarmați cu optimism și gândire pozitivă, ne vedem mai departe de drum. Care drum urcă splendid, mai trece câte un pârâiaș, mai depășește o șiștoacă, mai merge de-a coasta, mai suie pieptiș, să nu se plictisească drumețul. 


/Doamnele2015/bucegi_2015_591.jpg


Sunt unele puncte de belvedere în care nu ne mai săturăm de stat, admirând porțiunile superioare ale cascadei Doamnele, unde apa se agită și se prăvălește cel puțin la fel de frumos. 


/Doamnele2015/bucegi_2015_592.jpg


Bonus, din partea casei și a Parcului Național Bucegi avem vreo 4 ciuperci de brădet, una dintre ele chiar măricică. La un moment dat ne întâlnim cu un cioban care coboară, schimbăm ceva vorbe și patriotismul meu local se-nfoaie ca inima suporterului român când se cântă imnul într-un meci cu Ungaria. Îi zic că-s din Moroieni, el îmi spune p-ale cui vaci le are în primire, eu dau din cap atoatecunoscător, de parcă aș fi întocmit cu mâna mea recensământul în comună și nu mi-a scăpat picior de cetățean sau de vită. 


După ce ne despărțim de om și mai urcăm vreo sută de metri diferență de nivel aspectul potecii se schimbă radical. Am depășit treapta glaciară, arbuștii sau brazii sunt înlocuiți doar de pajiște alpină, iar valea se deschide larg. 


/Doamnele2015/bucegi_2015_628.jpg


Întrezărim în față secțiunea de creastă unde ar trebui să ieșim, pare aproape, dar ne dăm seama că mai e rost de ars ceva calorii până acolo. Recunosc, bucata asta mi s-a părut aproape de cum îmi imaginez eu c-ar trebui să arate raiul. Verde pretutindeni în jur, apa curgând liniștit la zece metri de noi, flori și gâze de toate culorile și mărimile. Respiri, te bucuri și-ți vine să alergi ca un cocostârc în călduri peste pajiști. 


/Doamnele2015/bucegi_2015_622.jpg


Cum orice lucru frumos are un sfârșit, și scurtul nostru periplu paradisiac se-ncheie brutal, în lătrături violente. Șapte dulăi zdraveni ne reperează de pe un mal alăturat, la câteva sute de metri de noi, latră furios și-ncep să se apropie. Apoi se plasează strategic unul sub altul, la 2-3 metri depărtare, și-ncep un concert antrenant, pe voci. Ștefania își păstrează sângele rece (eu p-ăla cald) și face ochii roată după cioban. Identificăm mult în dreapta niște pixeli albi și blănoși care par înfipți bine pe pajiște - turma de oi. Ciobanul însă nu e nici printre ele, nici după ele, nici îndărăt, nici dedesubt. Câinii, deși continuă să latre rău de tot, nu mai înaintează, așa că ne hotărâm să răspundem la fel în fața acestui gest de mărinimie. Nu mai înaintăm nici noi. Pauză de măr, biscuiți, cugetări. S-o luăm înapoi e aiurea, irosim ziua de pomană, iar jos ne așteaptă iar câinii de la cealaltă stână, plus traversarea în picioarele goale a pârâului, bașca ursul care s-a cufurit în potecă și-acuma probabil că șade la soare, se scarpină pe burtă, și-așteaptă turiști la care să facă bau. Nu-i bine. S-o luăm înainte, doar noi, printre acei cățeluși neprietenoși și mulți, iar nu merge. Analizăm până și posibilitatea de-a urca în dreapta, fix de-amboulea, în speranța că ieșim în creastă mai încolo, sub Guțanu. Opțiunea pare cam hazardată, cel puțin la fel de SF ca soia nemodificată genetic. Așa că mai morfolim la măr și la idei. Într-un târziu, după vreo jumătate de oră de repaus silit pe la altitudinea de 1900 de metri, vedem un alt pixel, din categoria bipedelor, care vine să potolească dulăii. Dată fiind lentoarea cu care s-a mobilizat, îmi dau seama că mai degrabă îi va fi păsat de laringita animalelor decât de noi. Cum am dat cu ochii de cioban, cum am turat motoarele, am trecut cu viteză supersonică pe lângă el, scăpând doar un ziua bună așa, din inerția politeții, și ne-am dus mai ceva ca naveta Enterprise în hiperspațiu. Aproape 200 de metri diferență de nivel i-am urcat într-un sfert de oră, bucuroși că am putut continua tura. 


Cu cât ne apropiem de creastă, urcușul se domolește și vedem stâlpii de marcaj cu bandă roșie care vin dinspre Strunga. Sub Bătrâna ne minunăm și facem ochii roată. Privirile ni se lipesc de creasta fabuloasă a Pietrei Craiului, de care s-a agățat un nor ca o imensă vată de zahăr. Atmosfera e limpede, așa că vedem clar Cota 2000, Vârful cu Dor, Vânturișul, coamele prelungi din Deleanu și Lucăcilă, colții Țapului, creasta de legătură cu masivul Leaota dincolo de care vârful tronează ca o piramidă gigantică. 


/Doamnele2015/bucegi_2015_650.jpg


De Piatra Craiului și satele risipite de la poalele ei am zis? Niciodată nu-i destul s-o evoci. Se văd formidabil de aici Măgura, Peștera, Șirnea, o spuzeală de pete sub o lamă curată de calcar. 


/Doamnele2015/bucegi_2015_659.jpg


Ne odihnim un pic la refugiul care pare în stare foarte bună. Este curat, fără mirosuri neplăcute și, foarte important, mi s-a părut extrem de etanș. Potrivit indicatoarelor, până la Cabana Omu se pare că am face de aici trei ore. De jos, cu tot cu repausul forțat, am făcut 2h45. Orele încep să fie deci cam înaintate, așa că mă hotărăsc să-i dezvălui nevestei schimbarea de plan. Din câte citisem, traseul marcat cu punct roșu pe care voiam inițial să coborâm e ceva mai dificil decât altele și mai are și neajunsul că iese taman la prima stână de la care ne-am luat o porție zdravănă de hămăială. Pe ziua de azi mi-a cam ajuns, așa că prefer să mergem spre Omu, după care să coborâm pe la Cascadele Obârșiei, pe bandă albastră. Ștefania se bosumflă toată și-ncepe să toarne cu epitete la adresa mea, între care cele de inconștient, iresponsabil și țăcănit sunt cele mai drăgăstoase. Încerc s-o îmbunez cu o sesiune foto printre rododendroni, îi povestesc vârf cu vârf din Piatra Craiului, și dacă văd că tot nu merge și nu merge apelez la mita absolută - drajeurile cu arome și vitamina C. 


/Doamnele2015/bucegi_2015_666.jpg


În fața glucozei, nervii i se mai domolesc, picioarele parcă-i sunt din nou ceva mai sprintene, și pornim într-un marș susținut pe poteca bătută care acum șerpuiește ușor descendent printre jnepeni. Eu sunt în față, vajnic deschizător de drumuri, numai că uneori uit să strig pentru atenționare, iar trupul meu deloc neglijabil pune în mișcare crengi de jnepeni care se tuflesc de chipul gingaș al nevestei. Pff, iar nervi, iar boceală, iar strategie de lugu-lugu, vorbe mieroase, dulciuri.


/Doamnele2015/bucegi_2015_676.jpg


Între Bătrâna și Doamnele mai stă doar Guțanul, care de pe creastă pare blând și cuminte, abrupturile de la poale nu i se ghicesc. Șeile dintre vârfuri sunt largi și blânde, nu avem de coborât de regulă decât cel mult o sută de metri diferență de nivel. Și tot ca regulă, e de urcat cam dublu pe cât cobori. 


/Doamnele2015/bucegi_2015_686.jpg


Tocmai când ne minunam că nu trece nici cucu pe-aici și nu pricepeam cu se poate una ca asta, în luna iulie, pe vreme perfectă, sâmbăta (!!!), iată vin în cale, se scobor la vale, zeci de biciclete cu băieți și fete. Numai că inima mea iar a luat-o la galop, fiindcă șuvoiul de inși la pedale a răsărit din senin din piatră seacă de după un dâmb, iar mintea mea panicardă a crezut că iar are de-a face cu un asalt canin. Stupeala în sân a funcționat și de data asta și sperietura mi-a trecut cu chiu cu vai, și uite-așa am ajuns la picioarele Doamnelor. Trecem de locul în care se ramifică spre dreapta în sensul nostru de urcare poteca marcată cu punct roșu și, cu ultimele resurse de energie și înghiontiți de șoriceii din stomac, dăm asaltul final.


Poteca marcată ocolește vârful prin dreapta, nu se apropie mult de zona de abrupt, ci trece câțiva metri mai jos, la ceva distanță. Ne abatem până pe Doamnele, unde o piramidă mică din fier ruginit pare a fi singurul martor în stare să ateste că avem de-a face cu unul dintre vârfurile importante și înalte ale Bucegilor, de 2403m. Spectacolul care ni se așterne la picioare este fabulos. „Tii, câtama-i Gaura“, exclamă Ștefania. Așa probabil că va fi zis acum multe sute de ani și ciobanul care a dat numele văii care se cască sub Omu - Valea Gaura. 


/Doamnele2015/bucegi_2015_712.jpg


Lancia și Scara se uită la noi de vizavi amenințător, vântul bate năprasnic, așa că după sesiunea foto regulamentară coborâm de pe vârf. De aici până spre Găvanele poteca e mai priporoasă și mai îngustă, pe alocuri are chiar aspect de brână. Coborâm până în punctul cel mai adânc din șa, unde în sfârșit mâncăm câte ceva din traistă.


/Doamnele2015/bucegi_2015_717.jpg


E aproape ora 16 și ne gândim dacă n-am avea vreme totuși să coborâm la Peștera de la Babele, parcurgând potcoava aproape integral, așa, pentru palmares, mai ales că Releul Coștila ne face cu ochiul. 


/Doamnele2015/bucegi_2015_721.jpg


Încruntătura Ștefaniei ține loc de o mie de vorbe, așa că alegem varianta bandă albastră, pe un traseu pe care-l știam bine, noroc că e și foarte frumos. Nu mai urcăm până pe Găvanele, ci înaintăm de-a coasta, pe curbă de nivel, depășind cu precizie de capră neagră câteva mici viroage până dăm în poteca marcată. De aici i-am dat talpă bine de tot, trecând printr-o turmă de oi prevăzută cu cioban și lipsită de câini. Ne uităm din când în când la stânca impresionantă a Mecetului Turcesc și trăiesc un flashback, amintindu-mi-l flancat de tufe de smârdar.


/Doamnele2015/omu_pestera_29_iunie_2014_250.jpg

Poteca are unele porțiuni ceva mai aspre, de coborâre susținută, dar care nu ne sperie. Ne pun pe gânduri însă turiștii care merg în șir indian pe aici, în șlapi și c-o sticlă de apă în mână. Nu mă pot hotărî dacă să-i apreciez că fac totuși efortul de a urca și a vedea locuri frumoase sau să-i pun la stâlpul infamiei pentru echiparea necorespunzătoare. După alte două sute de metri diferență de nivel coborâte ajungem în zona Cascadelor de la Obârșia Ialomiței. 


/Doamnele2015/bucegi_2015_784.jpg


În stânga e una mai mititică și mai îndesată, în dreapta e cea lungană, pe care-o vezi de departe. 


/Doamnele2015/bucegi_2015_789.jpg


Poze, meditație, liniște, încărcarea acumulatorilor sufletești cum ar veni. Vizavi de muntele Obârșia se văd terasele desprinse din Doamnele, splendide capișoane verzui care mă duc cu gândul la Machu Pichu. 


/Doamnele2015/omu_pestera_29_iunie_2014_332.jpg


Reveria îmi aduce în urechi acordurile din El Condor Pasa minute bune, până când trece pe deasupra un Condor autohton cu glas rebegit: Cra-Cra. De aici până la Peștera am mai făcut vreo oră, printre pietroaie mari aruncate de cine știe ce uriași, la Olimpiadă, în paleolitic. 


/Doamnele2015/bucegi_2015_811.jpg


Ajungem într-o civilizație extrem de așezată – ceva moșuleți se plimbă încet, telecabina sforăie în căscioara ei, la salvamont mișcare puțină. Suntem la mașină în jur de 18:30, ne schimbăm de bocanci, lăsăm rucsacii și când dau să-l apelez pe tata, din pădure văd patru creaturi uriașe venind în goană. Nu, nu, nu! Iaaar? Îi strig la repezeală Ștefaniei să se bage în mașină imediat, sar și eu pe scaunul șoferului, scrântind în salt o pedală și-o gleznă și trântesc ușa după mine. Cei patru câini uriași trec în goană, cu ochii roșii și lătrând isteric. De fapt nu aveau treabă cu noi, trei dintre ei îl fugăreau pe un al patrulea, care probabil le-o fi călcat teritoriul. Îmi trag sufletul și ne urnim fericiți din loc. 


După ziua de azi, pentru mine concluzia e simplă: e „ham“ frumos prin Bucegi!



Joi, 16 iulie 2015 - 16:29 
Afisari: 1,519 


Postari similare:





Comentariile membrilor (6)

rivas
rivas
Caraba
 
1
ce sa-i faci , asa este cînd mergi cu nevasta pe munte !


Vineri, 17 iulie 2015 - 10:37  

baumwolle
baumwolle
(admin)

 
2
Mi-a plăcut jurnalul. M-am amuzat citind-ul și am revăzut cu drag locuri frumoase, despre care... tocmai scriu și eu! Carpati.org

Care erau șansele să apară la interval scurt două jurnale despre o zonă mai puțin circulată a Bucegilor? Carpati.org


Vineri, 17 iulie 2015 - 11:54  

razvan1984m
razvan1984m
Caraba
 
3
@ rivas - riscurile meseriei de soț! Carpati.org Lăsând gluma la o parte, fără nevastă-mea, care m-a convertit la munte cu vreo 9 ani în urmă, acum n-aș mai fi scris nimic pe aici, și nici nu mai colindam coclauri înalte.

@ baumwolle - Mulțam de mesaj. Șansele sunt de partea munților frumoși, așa cred. Carpati.org Cât despre zona asta e Bucegi, e splendidă și, din fericire, încă destul de ocolită de neaveniți. Noroc că mai stau și câinii de pe la stâne de pază. Carpati.org) Abia aștept să citesc și jurnalul tău. Ai parcurs fix același traseu cu noi sau altcumva ca poteci și sens de urcare-coborâre?


Vineri, 17 iulie 2015 - 13:17  

zentai
zentai
Coarda
 
4
Ce dor mi s-a făcut de Bucegi!!!
Faine locuri!Tot bat și eu apropouri, măcar de-un Bucșoiu sau, dacă nu, de ceva pe la Bran!Dar văd că se tot amână discuția, deși i-am spus soției că sunt dependent de Bucegi și când și când trebuie să revin! Carpati.org

E tare chestia cu câinii!Mie, in Crai, mi s-a prins unul cu gura de parul ce-l aveam in mână, uluindu-mă, că la asta nu mă așteptam! Chiar l-am invinovățit pe câine, că nu știe de glumă, deși era ditamai animalul.Cred că din două guri, mai rămânea doar șapca din mine!

Felicitări pentru jurnal și mulțam de poze!


Vineri, 17 iulie 2015 - 14:09  

scufitul_rosu
scufitul_ros..
Caraba
 
5
Frumos scris! Si contine o informatie utila pentru alpinisti: de stiut ca, daca cumva plecati de acasa fara ham, gasiti la orice stana Carpati.org


Sâmbătă, 18 iulie 2015 - 14:01  

cristi.iliescu
cristi.ilies..
Busola
 
6
Faină relatarea, textul curge atât de frumos și e înțesat cu glumițe și autoironie.
A fost o plăcere să îl parcurg Carpati.org

M-am cam mirat că v-ați întors cu mașina întreagă acasă Carpati.org


Vineri, 24 iulie 2015 - 21:51  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0739 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org