Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Octombrie 2019
LMMJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031

Noiembrie 2019
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930

Online

Vremea
Varful Furnica
Muntii Bucegi

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

8 zile în Retezat, Godeanu și Cernei (toamna 2008) (Muntii Godeanu)

6- 13 octombrie 2008- Retezatul Mic- Godeanu- Cernei (Cheile Buții- Băile Herculane)


Plecăm în noaptea de duminică spre luni cu acceleratul către Petroșani. Pe tren călătorim singuri în compartiment. Deși n-am fost înghesuiți, compartimentul de accelerat de tip vechi nu a permis somn prea relaxat.


6 OCTOMBRIE 2008- ZIUA 1


/Retezat/hpim0499-_gara_petrosani.jpg

Foto: Gara Petroșani


În Petroșani ajungem pe ploaie așa că ne retragem în gară să punem pe noi pelerine sau goretexuri. Apoi trecem pasarela către șosea. N-avea sens să rămânem în gară dat fiind că legătura pe CFR care ne-ar fi ajutat să ne-apropiem de Cheile Buții pleca destul de târziu. În imediata apropiere ne îmbarcăm în primul microbuz, cel către Uricani.


/Retezat/hpim0501-_uricani_cap_de_microbuz.jpg

Foto: Capătul microbuzului- Uricani


La capătul acestuia așteptăm ceva timp până sosește cel de Câmpul lui Neag- Cheile Buții. Sosește și ultimul microbuz, avem noroc să meargă până la Cheile Buții; s-ar fi putut opri și în Câmpul lui Neag, caz în care am fi avut 4 km de șosea de parcurs pe jos.


Dintr-o precedentă excursie Daniel știa care este drumul pe care trebuia să-l apucăm așa că am coborât imediat scara de beton către drumul care se ramifica în dreapta, puțin mai jos de locul în care am coborât din microbuz. Câinii ne lătrau din curțile care flancau drumul, câțiva localnici erau deja pe drum spre treburile lor. Curând, printre lătrăturile câinilor care bântuiau pe șosea (spre deosebire de ceilalți, legați prin curți), depășim Cabana Cheile Buții. Întrăm pe marcaj cruce roșie, curând ne deviem în stânga să vedem cum încep Cheile Buții.


/Retezat/hpim0507-_spre_intrarea_in_cheile_butii.jpg

Foto: Spre intrarea în Cheile Buții


Revenim la marcaj, intrăm pe poteca prin pădure marcată nici prea bine, nici prea prost. Daniel mă atenționase că se urcă oarecum abrupt până la drumul care duce aproape de cabana Buta. Destul de repede direcția potecii ne pune pe gânduri. O săgeată albă vopsită pe un copac indica în stânga, către o crestuliță pe care s-a dus Dani câțiva metri și a constatat că se îngustează destul de mult. Deși eram convins că pe acea crestuliță e traseul, marcajul nu reapărea așa că am căutat și în dreapta. Curând apărea marcajul, în această din urmă direcție. Orientarea prin pădure s-a dovedit un pic dificilă și datorită frunzelor căzute care ascundeau destul de bine poteca. Mai urcăm o vreme apoi ieșim într-o poiană pe care Daniel și-a amintit-o, căutând chiar un anume copac sub care, în trecerea lui trecută pe aici, nu se pusese zăpada deși ningea destul de serios. Nu știu dacă ne-am oprit sub acel copac sau sub altul, fapt e că am făcut popas.


/Retezat/hpim0509-_la_2h_juma_de_cabana_buta-_dani_si_ionel.jpg


După popas, la câteva minute, suntem lătrați de câinii aflați liberi între două curți pe care Dani le credea stâne cu câini deja coborâți din munte. După ce trecem printre căței apucăm în stânga pe drum, după ce depășim indicatorul care ne spunea că în 150 minute ar trebui să ajungem la cabana Buta. Era cam 10:25. Drumul s-a dovedit tare lung... Înainte de terminarea lui deja zărisem ceva zăpadă. Pe ultima bucată de potecă, înainte de cabană, zăpada era deja destul de mare (20- 30 cm). Daniel ne arăta locul de cort recomandat de cei de la parc comentând că acela nu pare nicicum loc pretabil pentru campare. Cu zăpadă pe el nu am putut aprecia dacă are dreptate. Pentru că nu știam unde vom mai găsi apă luăm umplem un bidon de 2 l chiar din pârâul care traversa poteca. Avea să se dovedească apă plină de nisip așa că am păstrat-o pentru cazuri de forță majoră până când am avut ocazia să o înlocuim. Am avut noroc, n-am ajuns așa de uscați încât să fim obligați să bem din acea apă.


La cabană părea liniște. Era ora 14:50, la peste 4 ore de la indicatorul care zicea Buta, 2 ore și jumătate. Ne-am oprit câteva secunde pentru poze apoi am prins poteca spre Șaua Plaiului Mic. Ne așteptam la dificultăți de orientare, Dani și Ionel ajunseseră anul trecut în Șaua Plaiului Mic printr-o zonă cu jnepeni, departe de marcajul pe care-l pierduseră. De data asta, într-o oarecare măsură, am fost din nou norocoși. Deși uneori am bâjbâit după poteca ascunsă de zăpadă și după marcajele de pe pietre invizibile din cauza aceleiași zăpezi, într-o destul de mare măsură am mers pe poteca marcată. Ieșirea finală în șa ni s-a arătat deodată clară și scurtă. Vizibilitatea era bună așa că se propusese să urce fiecare în ritmul său, Daniel și Ionel urmând să mă aștepte cu cortul deja pus în cazul în care ar fi ajuns suficient de mult înaintea mea. Suna bine propunerea dar... s-a dovedit nerealistă. Am mers toți trei cu destul de mare greutate prin zăpada mare și afânată. Uneori, pe panta apreciabilă, trebuiau săpate adevătare tranșee pentru a ajunge la teren pe care să poți călca fără teama că vei aluneca pe zăpadă sau că vei pica în cine știe ce accident de teren ascuns de zăpadă. Era cu atât mai ciudat cu cât niciunul dintre noi nu parcursese acest sector vara. Eu mă ajutam destul de mult de bețe, sondam adâncimea zăpezii și duritatea stratului de sub ea. De multe ori vârfurile bețelor sunau de parcă ar fi lovit în piatră. Rar păreau a nimeri în pământ. A fost o urcare grea dar până la urmă am terminat-o în siguranță. A existat totuși un incident, Daniel și-a dat cu bocancul peste genunchi alunecând pe un prag de iarbă. Deși am înțeles că s-a ales cu o vânătaie din cauza acelei lovituri până la urmă n-a fost nimic cu adevărat grav. Dureros doar.


/Retezat/hpim0514-_aproape_de_sa_plaiul_mic.jpg

Foto: Urcând spre Șaua Plaiului Mic


/Retezat/hpim0518-_dani_iesind_in_saua_plaiul_mic.jpg

Foto: Daniel, ieșind în Șaua Plaiului Mic


/Retezat/hpim0521-_spm-_foto_ionel-_indicator.jpg

Foto: Asta ne aștepta în zilele următoare


/Retezat/hpim0523-_spm-_foto_ionel-_panou_educativ.jpg

Foto: Îndemn eco în Șaua Plaiului Mic

Odată ieșiți în creastă peisajul a devenit superb. Retezatul Mare, îmbrăcat în zăpadă, arăta fain.


/Retezat/hpim0525-_spm-_foto_ionel-_eu_cu_dani.jpg

Foto: Vedere din Șaua Plaiului Mic


Totuși, oboseala și înserarea nu lăsau prea mult timp pentru admirat.


/Retezat/hpim0526-_apus_in_spm-_foto_ionel.jpg

Foto: Apus în Șaua Plaiului Mic


Eu m-am așezat jos pentru o vreme și aș fi așteptat acolo să găsească ceilalți loc de cort dacă așteptarea asta nu mi s-a părut la un moment dat deja mult prea lungă. Am trecut printre jnepenii unde îi văzusem ceva mai devreme, ei nu mai erau. Câteva minute am fost un pic speriat pentru că nu-mi imaginam încotro ar fi putut să apuce. Până la urmă au reapărut și, în bătaia vântului destul de puternic, am analizat posibilele locuri unde-am fi putut monta cortul. Între jnepeni părea prea îngust, în bătaia vântului părea destul de greu de trecut noaptea. Până la urmă, în lipsa unei idei geniale, am decis să campăm sub vânt, pe o bucată de iarbă neacoperită de zăpadă.

Ar fi timpul să spun că în tura asta fiecare om a avut aparatul său de fotografiat. Daniel a avut Panasonicul, Ionel a avut HP-ul 735 (care a înviat deși noi ne cam luasem gândul de la el de când s-a prefăcut defect), eu am avut o “jucărie” pe care n-o credeam în stare să fotografieze peisaj. În prima seară baterii erau puse doar în aparatul meu. Pentru că n-aveam chef de fotografiat pozele respective le-a făcut Ionel.

În sfârșit, ne băgăm la somn. Lăsăm o parte din bagaj afară pentru că altfel ne-am fi înghesuit destul de rău în cort. Peste noapte, de fapt pe la 5 dimineața din câte spunea Dani, dau trezirea puțin speriat de cantitatea mare de precipitații pe care o auzeam picând pe cort. Pica deja de multe ore. Eu mă tot gândeam că e zăpadă și poate astupa aerisirea cortului. S-a sacrificat Dani și a scos capul afară să vadă ce e. Era ploaie. Aerisirea era bine mersi, chiar dacă mie aerul îmi părea cam prea uscat (paranoia!). În schimb s-a dat altă alarmă. Daniel lăsase haine în rucsacul de afară, haine pe care nu le băgase în plastic... Cu mintea blocată, s-au căutat totuși soluții pentru a salva situația, cu atât mai mult cu cât constatasem că nici cortul nu stă prea bine, având strat de apă sub izoprene și folia de supraviețuire. Deci turnase cu găleata, se înmuiase stratul ierbos pe care stăteam, se mai topise cu ocazia ploii și din zăpada din jur... Apă, peste tot apă! Dani greșește ca un începător într-ale muntelui. Parcă vrând neapărat să contrazică părerea mea care spunea că e cel mai experimentat din grup.

Într-un târziu ne-am băgat la loc în sacii de dormit.


7 OCTOMBRIE 2008- ZIUA 2


Târziu, pe o vreme acceptabilă dar totuși mohorâtă, ne trezim. Strângem încet bagajele și, mult după prânz, rămâne să strângem și cortul. Cam atunci începe ploaia. Ne gândim să rămânem în cort dar ne pare rău pentru timpul pierdut cu umplerea rucsacilor. Așa că punem goretexurile pe noi și strângem cortul. Pe la 14:30 porneam pe bandă roșie spre Piatra Iorgovanului. Nu ne așteptam să ajungem până acolo dar ne propusesem să înaintăm măcar un pic. Ploaia a stat curând așa că am putut merge destul de relaxați. Zăpadă încă era dar vizibil mai mică decât cea de sub Șaua Plaiului Mic din prima zi. Înaintam incet dar sigur. Ajungem în zona izvorului La Bolboroși, ne oprim, rămân la rucsaci iar Dani și Ionel merg după apă. Am înțeles că au umplut bidoanele din cracul paralel cu poteca, pământos. Totuși, apa a fost foarte bună. Din cracul bolovănos nu se putea lua apă, era destul de acoperit de zăpadă. După ce ne adăpăm ne-ntrebăm dacă vom găsi zăpadă mare pe Scocul Albelor. Dacă ar fi fost zăpadă mare am fi ieșit greu pe platoul de deasupra. Avem din nou noroc și îl găsim aproape lipsit de zăpadă. Panta lui e destul de mare așa că am urcat greu. Daniel m-a tot pozat în timp ce urcam. Ne spunea că vara, pe aici, e plin de vipere. La cât de bolovănos e scocul nici nu mă miră. Ieșim în platou și, curând, propun să campăm. Înainte de asta Daniel a văzut ceva capre negre care au dispărut printre abrupturile de dedesubt. Aici, deasupra Scocului Albele, marcajul face cam 90 de grade dreapta. Înainte se află abrupturile de care vorbeam. Faine ca element peisagistic dar... dacă ești neatent și pici printre ele... ai cam încurcat-o. 


/Retezat/hpim0535-_deasupra_scocului_albelor.jpg

Foto: Deasupra Scocului Albelor


Punem cortul și ne băgăm în sacii de dormit.


8 OCTOMBRIE 2008- ZIUA 3


Ne trezim mai devreme ca în ziua precedentă. Planul zilei e să depășim Vf. Piatra Iorgovanului, îl îndeplinim ajungând undeva între Vf. Scurtul și Vf. Gârdomanul.


Mergem liniștiți până sub Iorgovanul. Aici apucăm poteca pe care se ocolește vârful.


/Retezat/hpim0547-_vedere_de_sub_vf_piatra_iorgovanului-_vedere_spre_inapoi_cu_ionel.jpg

Foto: De sub Vf. Piatra Iorgovanului, vedere spre înapoi


Daniel își dă seama și ne conduce pieptiș direct către vârf. Eu nu țineam neapărat să-l urc dar, ajungând sus, am constatat că a meritat efortul.


/Retezat/hpim0558-_contrejour_pe_piatra_iorgovanului.jpg

Foto: Contralumină de pe Vf. Piatra Iorgovanului


/Retezat/hpim0579rot-_dani_pe_piatra_iorgovanului.jpg

Foto: Puțin antrenament pentru cățărare, sub Piatra Iorgovanului


Facem popas, facem o grămadă de poze, mâncăm, bem, ne supărăm când vedem ce bea țăranul sub Iorgovanul.


/Retezat/hpim0585-_ce_bea_taranu_sub_iorgovanu.jpg

Foto: Urmele turiștilor necivilizați


La coborâre nu mai nimerim de-a dreptul în poteca pe care se ocolește vârful așa că, întorcându-ne din drum, coborâm de pe vârf pe marcaj. Ne întoarcem cu ocazia asta la acel bolovan pe care scrie “Spre Plaiul Mic” apoi, după o scurtă pauză în care ne-a ajuns și Daniel care rămăsese în urmă la coborâre, reluăm poteca de sub vârf.


/Retezat/hpim0589-_ramificatie_sub_piatra_iorgovanului.jpg


Ajungând să vedem vârful dinspre vest constatăm că nu se putea coborî direct din vârf evitând ocolirea pe potecă. Deci, de data asta, Daniel își amintea greșit că respectiva traiectorie e posibilă.


Continuăm spre granița cu Godeanu pe care aveam s-o depășim până seara. În înșeuarea cu indicator, cea de dinaintea Șeii Soarbele, ne-am oprit pentru un destul de lung popas.


/Retezat/hpim0592-_intre_iorgovanu_si_soarbele-_daniel.jpg

Foto: Între Iorgovanu și Soarbele


N-am prea înțeles de ce a fost poziționat acolo acel indicator cu înscrisurile pe partea opusă potecii de creastă. La cum e pus pare destinat celor (puțini, bănuiesc) care urcă în creastă dinspre Lunca Berhina pe marcajul care părea a se zări în jos, spre nord.


În Șaua Soarbele nu ne mai oprim, ne spune Dani din mers că pe-acolo a coborât anul trecut spre vale.


/Retezat/hpim0598-_am_depasit_y_v_soarbele.jpg

Foto: Am depășit bifurcația spre Valea Soarbelor


/Retezat/hpim0604-_in_drum_spre_scurtul.jpg

Foto: În drum spre Scurtul


Marcajul, pe intrarea în Godeanu, se menținea destul de bun. Chiar în condițiile în care, din când în când, ceața punea stăpânire pe creste. Ne arătăm plăcut surprinși de vărfurile ierboase care culminează cu bolovani cu forme interesante. Pozele nu cred să arate mare lucru din cauza ceții. Ajungem pe un astfel de vârf și constatăm că, după el, urmează o coborâre pe bolovănișuri, cu destul de mare pantă și diferență de nivel. Propun să campăm în înșeuarea respectivă. Se acceptă așa că montăm cortul.


/Retezat/hpim0615-_sub_vf_scurtul-_d_si_o_pun_cortul.jpg

Foto: Campăm după ce am depășit Vf. Scurtul


Până aici rucsacul meu a avut, cu aproximație, greutatea de la plecare (22- 25 kg), Daniel mirându-se că am putut merge cu el. Din ziua a patra Daniel a preluat mare parte din chestiile grele așa că al meu rucsac a rămas, probabil, pe la 15- 17 kg.


9 OCTOMBRIE 2008- ZIUA 4


Plecăm de la locul de cort pe vreme bună, chiar caldă. Curând facem popas cu gând de dezechipare. Profit de ocazie și mă duc “în pădure” să-mi golesc intestinul. Întors în potecă constat că mă luase puțin frigul așa că am rămas în ceea ce a reprezentat, cam în toată tura, “uniforma” mea: bocanci Bestard Evolution K, ciorapi de iarnă Mund, pantalon de trening dintr-un material asemănător polartecului, pantalon goretex Mammut Taku, parazăpezi Atta, tricou bumbac (aveam să-l înlocuiesc în ultima zi cu revoluționara bluză de corp Micra de la Hannah), bluză polartec Mammut, geacă goretex Mammut Offender, căciulă și, uneori, mănuși subțiri. Dacă tot vorbim de haine, de precizat că nopțile am dormit îmbrăcat cam așa: ciorapi groși, două perechi de pantaloni stil polartec, două bluze de polartec, căciulă, fular. În ultimele nopți am adăugat sub prima bluză de polartec vechiul meu hanorac Nirvana.

După pauză aveam să urcăm spre ceea ce ne sugera un jurnal că e primul izvor din Godeanu. Dar până acolo am avut câteva minute de mers pe un covor de căcăreze. Așa animale stricate la stomac n-am pomenit! :D Noi n-am dat de izvor, l-am ocolit la o oarecare depărtare. Urcarea pe o alternanță de iarbă, bolovani și zăpadă ne-a solicitat ceva efort dar, ajunși sus, lucrurile au stat mult mai bine.


/Retezat/hpim0619rot-_sub_vf_galbena.jpg

Foto: Sub Vf. Galbena


/Retezat/hpim0625-_de_sub_galbena_vedere_spre_nv.jpg

Foto: De sub Vf. Galbena, vedere spre nord- vest


Curând aveam să intrăm pe o potecă aproximativ pe curbă de nivel. Pe acest sector, din cauza ceții probabil, fără avertisment (sau poate n-am auzit eu) s-a oprit GPS-ul. Mi-am dat seama abia la revenirea în creastă, într-o înșeuare. De aici a ieșit o poveste mai puțin plăcută...


Facem popas să schimbăm bateriile apoi încercăm să ne orientăm. Eu, cu convingere, îi conduc pe Vf. Stâna Mare. Sus rămânem un pic pe gânduri apoi, după ceva studiu, ne întoarcem în locul unde constatasem oprirea GPS-ului. Pe track se vede clar că eram aproape să închidem un cerc... Eu am renunțat cu ocazia asta să mai particip la orientare. Neatenția asta ne-a costat timp (o oră popas pe vârf și urcarea- coborârea de pe el) așa că părea departe planul de a ajunge pe Vf. Godeanu și chiar dincolo de el...


/Retezat/hpim0636-_ratacire_aproape_de_scarisoara.jpg

Foto: Rătăcire aproape de Lacul Scărișoara


Din vârf am avut ocazia să auzim și să vedem o mică avalanșă plecată de pe o față stâncoasă înclinată spre 70 de grade. Întâi s-a auzit (un avion, probabil) apoi am văzut zăpada fugind într-o căldare de sub noi... Deja mă gândeam că e mai înțelept să ne întoarcem, deja vedeam tura în culori tragice...


Totuși, am continuat pe sub Micușa și, într-un târziu, am ajuns pe malul lacului Scărișoara.


/Retezat/hpim0665-_lacul_scarisoara-_oglindire.jpg


/Retezat/hpim0666-_lacul_scarisoara-_oglindire.jpg


/Retezat/hpim0672-_lacul_scarisoara.jpg


De la locul rătăcirii am mai întâlnit un stâlp de marcaj (o absurdă bandă albastră) apoi, pentru multe zile, marcajul turistic a dispărut. Am impresia că a fost singura dată când am campat într-un loc tradițional. La 17:00:28 luam punctul lângă lac... Destul de repede ne-am dat seama că se poate campa comod doar într-un loc, strecurați printre vetre și gunoaie lăsate de turiștii trecuți pe-acolo de-a lungul timpului... Oare lumea n-a auzit de primus? Mai e nevoie să faci focul? Chiar e nevoie să lași conserve aruncate aiurea în iarbă? Chiar e nevoie să te uiți atent pentru a nu-ți tăia bocancii, cortul sau rucsacul într-o conservă lăsată strategic de un nesimțit?


În rucsac aveam raportul de tură al lui Dinu Mititeanu, treaba asta a avut importanță atât simbolică (era pomenită acolo o cunoștință cu care făcusem vreo trei ture în Baiului cu un an în urmă) cât și practică.


Pentru că era suficient de devreme încât să nu ne grăbim să montăm cortul și, în același timp, suficient de târziu pentru a continua spre creastă am făcut fiecare tura de lac înainte de a campa. Am făcut tone de poze. Pe la 6 m-am apucat, singur, să montez cortul. Vremea era bună, vântul aproape inexistent așa că merita exersată din nou chestia asta. N-am avut răbdare să-l montez singur până la capăt dar am făcut peste jumătate de treabă singur în timp ce Dani mă fotografia. Mi-am amintit că am mai montat cortul aproape singur în Valea Dorului (vara 2004) și în Baiului (toamna 2007). În Baiului (din pură neatenție) o scurtă repriză de vânt m-a făcut să alerg câțiva pași către cortul pus pe fugă.


/Retezat/hpim0682-_ionel_la_cort_pe_malul_lacului_scarisoara.jpg

Aici lângă Scărișoara, pornind Daniel radioul, aud o piesă Roxette (Joyride) care mi-a amintit imediat o poză din profilul de pe hi5 al Roxanei... Melancolie...


10 OCTOMBRIE 2008- ZIUA 5


La 10:33, după ce luăm apă de la izvorul situat exact așa cum scria Dinu, pornim spre creastă.


/Retezat/hpim0698-_dani_la_izvor_la_e_de_lac_scarisoara.jpg

Foto: Izvor la est de Lacul Scărișoara


Ne-a luat cam 30 de minute să ajungem sus. Fotografiem din nou lacul apoi continuăm spre Vf. Bulzul.


/Retezat/hpim0706-_de_la_scarisoara_mergand_spre_vf_bulzul.jpg

Foto: În drum spre Vf. Bulzul


Ajungem aici în miezul zilei (la ora 12:01 făceam poze cu Dani și Ionel).


/Retezat/hpim0718-_vf_piatra_scarisoarei_sau_bulzului-_dani_si_ionel.jpg

Foto: Vf. Piatra Scărișoarei (Bulzul)


Ședem cât să facem poze apoi ne vedem de drum... Între lac și Bulzul făcusem deja 35 de minute de pauză, cam la jumătatea distanței dintre cele două locuri. La 12:12 depășeam o înșeuare cu momâie, la 12:36 depășeam altă înșeuare, stâncoasă.


/Retezat/hpim0726-_in_saua_mitului_cu_branu_si_gugu_plus_dani_cu_harta_godeanu.jpg

Foto: Vedere spre vârfurile Bran și Gugu


Peste 30 de minute facem 90 de grade stânga, lăsând în dreapta Muntele Morarul și intrând pe un sector plat (probabil parte a unei platforme de eroziune sau cum se cheamă chestiile astea numite Borăscu, Râu Șes și încă una, nu-mi amintesc acum care). Curând facem un nou popas, între 13:14- 13:38.


/Retezat/hpim0736-_intre_moraru_si_godeanu.jpg

Foto: Între Muntele Moraru și Vf. Godeanu


Până la 15:53, când am ajuns pe Vf. Godeanu (unde am făcut din nou popas, cale de 30 de minute), n-am mai luat nici un punct cu GPS-ul.


/Retezat/hpim0749-_vedere_de_pe_vf_godeanu.jpg

Foto: Vedere de pe Vf. Godeanu


Țin minte în schimb că am făcut popas și sub vârf, am mâncat dulciuri și, până să plecăm, am avut neplăcuta surpriză de a vedea vârful învăluit în ceață. Urcarea spre vârf a fost destul de plăcută deși a însemnat ceva efort și, uneori, emoții date de trecerea dificilă printre limbile de zăpadă. Într-un loc chiar m-am blocat trebuind să fac, atent, un pas înapoi. Panta destul de mare făcea destul de complicată o eventuală dezechilibrare sau alunecare. Practic, cu excepția feței dinspre Lacul Godeanu, noi am urcat pe vârf pe cea mai abrupta cale. La nord de vârf arăta tentant o potecă marcată cu momâi care, după hartă, se strecoară printre două căldări glaciare.


La coborârea de pe vârf am avut un nou moment prost. Am rămas mult în urmă, eram cu moralul praf, ajunsesem să merg ca roboțelul și, din când în când, să mă așez jos pentru scurte pauze. Într-o înșeuare Dani și Ionel m-au așteptat. Mă tenta să trec pe lângă ei și să continui traseul dar, până să ajung la ei, am acceptat ideea unui popas. M-am oprit, am mâncat un pic, mi-au ușurat rucsacul apoi am plecat împreună mai departe. Cam 30 de minute de popas.


La 40 de minute după acest popas, pe când nu se mai așteptau ca eu să fi remarcat ușurarea rucsacului, i-am întrebat ce mi-au scos din el… Era vizibil mai ușor de dus… și așa ușor l-am avut de aici până la finalul turei. Tot atunci ajunsesem într-o nouă înșeuare, foarte apropiată de cursul Râului Șes (pe care, după socoteala de acasă, ne temeam să-l traversăm din cauza diferenței de altitudine; nu știam de-acasă că Râul Șes chiar are față de șes) în care până la urmă am decis să și rămânem. Ajungeam în șa la 18:18 iar la 19:00 cortul era deja montat. De data asta n-am ajutat la montarea lui, am preferat să mă plimb pe malul râului și să fac poze.


/Retezat/hpim0757-_raul_ses.jpg


/Retezat/hpim0766-_raul_ses.jpg


Daniel a luat apă chiar din râu, avea de gând să facă ceai... N-a mai făcut, apa am băut-o a doua zi. Aici am remarcat o diferență față de tura de vară a lui Dinu. Noi am găsit apă limpede, Dinu a găsit un Râu Șes mocirlos.


Mâncăm și fugim la somn.


11 OCTOMBRIE 2008- ZIUA 6- intrarea în Cernei


Dimineața debutează cu o surpriză. Ionel ne atrage atenția că a văzut ceva lângă cort dar n-a zis nimic seara să nu ne sperie. M-am gândit la urme de animal, am mai pățit-o și altcând.... Zice că nu-i asta așa că sunt totalmente în ceață... Ce-ar fi putut să ne sperie în afara animalelor?


Ei bine, am campat la câțiva metri de un mormânt... După ce mi l-a arătat am dat să fac poze dar M22-ul nu părea să accepte (frig, umezeală). Am luat Panasonicul și am pozat cu el.


/Retezat/p1100958-_mormant_pe_raul_ses-_foto_adi.jpg


/Retezat/p1100957-_mormant_pe_raul_ses-_foto_adi.jpg


Aș fi curios să aflu cine a fost acest Volintir (dacă bine am citit pe lespedea funerară) și care e anul morții sale... Ar fi interesant de știut și motivul pentru care omul a fost îngropat acolo... Bănuiesc că este vorba de un cioban, altfel nu prea găsesc logica... Dacă are cineva detalii aș fi curios să le aflu și eu.


La 10:11 porneam spre Vârful Olanelor. Peste o oră eram sub vârf, ocolindu-l pe curbă de nivel.


/Retezat/hpim0785-_sub_vf_olanelor.jpg

Foto: Sub Vf. Olanelor


Peste încă două ore (la 12:59) eram în, după unele hărți, Curmătura Olanelor. Denumirea pare corectă, ROAD (România Digitală, harta României pentru GPS-uri Garmin) îmi arată că din zonă pleacă cei doi craci care, unindu-se, formează pârâul Olanul. Deja evitam pe cât posibil vârfurile așa că în curând ne angajam pe sub Vf. Dobrii. La 13:36 depășeam un izvor aflat la 500 m est de vârf. 


/Retezat/hpim0800rot-_izvor_sub_vf_dobrii.jpg

Foto: Izvor sub Vf. Dobrii


/Retezat/hpim0806-_sub_vf_dobrii.jpg


Între 14:56- 15:33 făceam popas undeva între Vf. Dobrii și Vf. Bandoiu. Puțin mai târziu aveam să trecem pe lângă un izvor (l-am fotografiat, pare cam greu să iei apă din el). La 16:16 depășisem Vf Bandoiul și ne aflam în Furcătura Craiovei, la nord- est de Vf. Babei.


/Retezat/hpim0808-_valea_craiova.jpg

Foto: Valea Craiovei


/Retezat/hpim0820-_furcatura_craiovei.jpg

Foto: Furcătura Craiovei


În Furcătură facem un mic popas, pentru a înlocui niște baterii dacă nu mă-nșel. Fiind loc recomandat pentru campare, am găsit multă mizerie în zonă. Totuși, altă chestie ne-a atras atenția... Flancând poteca, câteva pietre plate ridicate în picioare aminteau celui care a botezat locul, probabil, de dinții unei furci. Începem ocolirea vârfului Babei pe o potecă destul de spectaculoasă care se strecoară la peste 40 m diferență de nivel de vârf. Curând avem parte de o schimbare de direcție, 90 de grade la stânga. Daniel era înainte și a schimbat direcția fără ezitări. Eu, chiar în vârful unghiului format de cele două direcții de ocolire a vârfului, am avut impresia că trebuie continuat înainte. Degeaba mi-a arătat Daniel harta și GPS-ul, eu tot aveam impresia că mergem spre Domașnea... Nu că m-ar fi deranjat prea tare dar... dacă tot ajunsesem acolo începusem să-mi doresc din nou să ajungem la Vânturătoarea... Mi-am reafirmat decizia de a nu mă mai băga la orientare și am continuat după ei. Poteca era spectaculoasă în continuare, a rămas așa până am depășit o cruce aflată în stânga potecii. Revenim în culme la 17:34 într-o șa sub Vf. Boldoveni. Pentru că părea a se pune ceață decidem să atacăm direct vârfurile de aici încolo... Așa că urcăm Vf. Boldoveni depășindu-l la ora 17:51. În înseuarea aflată imediat sub el propun să campăm. Depășisem cu câteva minute în urmă un loc superb de cort aflat într-un căuș situat chiar pe creastă dar nu ne-am mai întors. La 18:06 alesesem locul de cort, Daniel și Ionel rămânând sus să-l monteze în timp ce eu coboram spre Zmogotin căutând un loc bun ca toaletă. Pentru că am stat cam mult plecat Dani mă întreabă la întoarcere dacă am nevoie de medicamente... Am considerat că nu-i cazul dar, pe viitor, trebuie să rețin și eu în ce situații sunt folosibile prafurile care te refac atunci când intestinele îți declară război...


/Retezat/hpim0829-_campare_in_inseuarea_de_la_obarsia_zmogotinului.jpg

Foto: Înșeuarea de la obârșia Zmogotinului


/Retezat/hpim0835-_campare_in_inseuarea_de_la_obarsia_zmogotinului.jpg


/Retezat/hpim0839-_campare_in_inseuarea_de_la_obarsia_zmogotinului.jpg


Mâncăm apoi trecem la somn. A fost o zi cu multe traversări de limbi de zăpadă. Daniel și-a pus până la urmă parazăpezile, eu cu Ionel am mers fără ele. De udat nu m-am udat, zăpada nu a fost atât de mare încât să-mi depășească nivelul bocancilor. Iar bocancii de iarnă m-au servit foarte bine.


12 OCTOMBRIE 2008- ZIUA 7


La 9:53 porneam în traseu. Asta după ce, la 8:03, deja făceam poze pe lângă cort. La finalul zilei aveam să fim sub Arjana. Traseul a fost comod, l-am parcurs când pe creastă, când pe dedesubt. O astfel de ocolire a crestei a fost ocazia cu care am făcut o poză care, deși multe s-au schimbat din tură până acum, încă mi-e tare dragă. Daniel spunea că era mai fain dacă urcam și Vf. Iuții dar... pentru acea poză de toamnă eu consider că ocolirea a fost cea mai bună alegere...


/Retezat/hpim0891-_sub_vf_iutii-_si_totusi_vine_toamna.jpg


/Retezat/hpim0861-_izvor_sub_vlascu_mare.jpg

Foto: Izvor sub Vlașcu Mare


/Retezat/hpim0883-_izvor_la_ne_de_vf_iutii.jpg

Foto: Izvor la nord- est de Vf. Iuții


/Retezat/hpim0884-_ocolind_vf_iutii.jpg

Foto: Ocolind Vf. Iuții


/Retezat/hpim0904rot-_mehedintii_vazuti_de_pe_vf_cusmita.jpg

Foto: Mehedinții văzuți de pe Vf. Cușmița


S-a mers pe pășune până în dreptul stânei Prislop.


De aici, după ce am admirat țarcurile de piatră din stânga crestei, ne întrebam cum vom continua... Era destul de clar că trebuie să trecem prin pădure, eu sugeram s-o luăm pe linia cu panta cea mai mare... Oarecum eram orientați dar lucrurile au mers mult mai bine când am observat intrarea în pădure a marcajului bandă roșie pe care nu-l mai văzusem de vreo 3 zile... Marcajul ne-a scos în poiana următoare prin care am continuat spre Arjana. Am ieșit pe o creastă stâncoasă care părea a avea un vârf interesant în capătul din stânga (est). Totuși, drumul era prea accidentat așa că, după ce s-a mai plimbat lumea un pic, am coborât înapoi spre poiană. Ne întrebam pe unde continuă drumul spre Arjana- Biliana. Ne-am lămurit după ce am regăsit poteca pe care avusesem eu impresia c-o văd mai devreme. Culmea, marcajul mergea în continuare, l-a văzut Ionel... Ajutați de marcaj am ajuns pe Arjana (cred că eram chiar pe vârf deși Daniel crede că vârful ar fi fost mai la vest). Daniel o luase înainte, eu am mers încet și cu emoții... chiar la urcarea finală spre vârf, din neatenție, am luat-o pe partea dreaptă, mult mai expusă... Când l-am văzut pe Daniel pe vârful următor, după ce depășise o spintecătură stâncoasă, dat fiind că era și destul de târziu, am zis că nu trec acel pasaj... Am dat întoarcerea, Daniel a venit lângă noi (pe întoarcerea lui Ionel a făcut poze, eu eram prea emoționat ca să mai umblu cu aparatul foto).


/Retezat/hpim0925-_dani_intre_arjana-_biliana-_foto_ionel.jpg


Deși era dezamăgit, Daniel a acceptat să coborâm ori în poiană, ori să campăm pe peticul de iarbă aflat destul de aproape vârf, suficient de larg încât să ne încapă cortul. Am coborât totuși în poiană.


Teoretic, la ora respectivă ar fi trebuit să fim în Herculane în așteptarea trenului către casă. Pentru că n-aveam cum ajunge a doua zi la servici a trebuit să anunțăm. Cu greu, telefonul meu a prins un pui de semnal undeva la dreapta Arjanei. Liniștit după ce am dat sms-ul către șef și colegi mă întorc jos unde ceilalți deja montaseră cortul. Pentru că era ultima noapte și vremea era bună am hotărât că e timpul de un ceai și un piure din fulgi de cartofi... A fost singura dată când s-a gătit în tura asta.


/Retezat/hpim0936-_ultima_noapte_pe_cernei.jpg


Mâncăm, bem, facem poze, privim cerul și luminile din așezările din vestul muntelui. Atmosfera plăcută m-a făcut să mă gândesc cât de fain ar fi fost dacă printre noi ar fi fost și o ea... Cred că eram într-o dispoziție romantică... :P

Destul de târziu, pe când era de mult timp beznă, ne băgăm la somn…


Repere orare pentru ziua 7:


-08:03 eram treziți din somn

-09:53 eram cu bagajele și cortul strânse

-11:20- 12:30 facem popas deasupra izvorului de sub Vlașcu Mare

-13:25- 14:10 facem popas între Vlașcu Mic și Zglivar

-14:42 trecem prin înșeuarea dintre Zglivar și Vf. Iuții

-14:56 respectiv 15:11 depășim două izvoare de sub Vf. Iuții

-16:17- 16:37 popas pe Vf. Cușmița

-17:02 lângă stâna Prislop, remarcăm ramificația marcajului punct galben

-17:05 intrăm în pădure pe banda roșie

-17:22 ieșim din pădure

-18:02 ne întoarcem din înșeuarea aflată la nord- vest de Arjana

-18:41 ne întoarcem de pe Arjana


13 OCTOMBRIE 2008- ZIUA 8


Până la plecarea în traseu de la 8:52 se întâmplaseră deja multe… Ne trezisem cu toții devreme. La 06:57 Daniel deja făcea poze... La 07:08 făceam și eu poze din cort... La 07:12 Ionel fotografia răsăritul...


/Retezat/hpim0951-_rasarit_sub_arjana-_foto_ionel.jpg


/Retezat/hpim0961-_rasarit_sub_arjana-_foto_ionel.jpg


Pentru că era relativ rece n-am avut chef de ieșit pe afară așa că am stat în cort până târziu… Deci Daniel și Ionel au putut să-și facă de cap. Primul a plecat Daniel care, la cât de mult a lipsit, devenise clar că a plecat spre Arjana- Biliana. Îmi pare bine că a făcut măcar el acel sector de traseu absolut superb. La ceva timp după Daniel a plecat și Ionel de la cort coborând spre presupusul izvor indicat de alba săgeată.


/Retezat/hpim0977-_spre_izvor_sub_arjana.jpg


S-au întors la cort cam în același timp. Între timp, în ciuda totalei lipse de chef de stat afară, am fost împins către un brăduț de o urgentă nevoie… Când s-au întors rezolvasem problema așa că am finalizat bagajele și am strâns cortul. La 08:03 cred că ieșisem și eu definitiv afară din cort...


Așa cum discutasem de seara, ne întoarcem către stâna Prislop urmând să coborâm apoi pe punctul galben.


/Retezat/hpim0987-_poiana_cu_stana_prislop.jpg

Foto: Poiana cu Stâna Prislop


La 09:12 depășisem fâșia de pădure care ne despărțea de poiana cu stâna Prislop. Despre acest sector de pădure care se traversează în coborâre în 20 minute și cam în același timp la urcare am numai vorbe bune. Pare pădure sănătoasă, relativ tânără. Toamna este o pădure luminoasă, cu copacii suficient de rari încât să nu te simți cotropit de ei dar suficient de deși încât să te simți în pădure.


Destul de încinși, facem pauză de dezechipare. La 09:39 intram în pădure pe punctul galben. Curând constatăm că traseul acesta merge printr-o alternanță de păduri și largi poieni.


/Retezat/hpim0999-_coborand_pe_interfluviul_din_dreapta_prisacinei.jpg


Fain peisaj! Între 10:13- 10:34 am traversat o fâșie de pădure căreia i-am punctat cu GPS-ul intrarea și ieșirea. Ca altitudine, fâșia asta se întinde între 1187- 1124 m. La 11:08 depășim o casă destul de arătoasă. Curând ajungem în drum, lângă biserica din satul Dobraia.


/Retezat/hpim1021-_biserica_de_la_raspantie.jpg


Până aici au fost ceva dificultăți de orientare dar... le-am rezolvat oarecum repede... Cea mai interesantă mi s-a părut o curbă bruscă la stânga, undeva în pădure... În acel loc continua înainte ceva gen potecuță, spre dreapta se deschidea o potecă largă, în coborâre ușoară, cu copacii scrijeliți de numele diverșilor îndrăgostiți idioți care-au trecut pe acolo. Mă gândeam că acest “drum al îndrăgostiților” este continuarea potecii noastre dar căutările celorlați m-au contrazis. Acum, studiind harta, am senzația că acel drum mă ducea tot în Dobraia în caz că-l urmam…


Revenim la biserica din Dobraia la care ajungem pe drum după ce depășisem acea casă. Înainte de biserică era un marcaj chiar pe drum. Prin urmare, am prins drumul către dreapta. Curând ne-am dat seama că marcajul nu mai e dar, nu îmi dau nici acum seama de ce, am continuat pe drum cale de o oră și jumătate. Am aflat că drumul duce către Bolvașnița dar nici acum nu mă prind cam pe unde trece până acolo… Deși era clar că ne-nvârtim în jurul Arjanei și a Bilianei fără să ne apropiem de Valea Cernei am tot mers…


Într-un târziu, nervoși cu toții, am început să ne certăm. Eu așteptam să ajung cât mai repede în Herculane, Daniel dorea să încerce să nimerim la Vânturătoarea, Ionel era băgat la mijloc între doi “isterici”. Până la urmă, printre înjurături și neplăcute amintiri din trecut (credeam că sunt singurul care trăiește în trecut, pare să nu fie așa, mi-a fost reamintită o fază pe care eu o uitasem de mult), s-a dat întoarcerea… Am tăcut până am reajuns la biserică și un pic după…


Daniel afirma că a obosit să se ocupe de orientare iar eu eram gata să-i răspund răutăcios “Ai obosit de atâta gândit, probabil”.


Sunt aiurea momentele în care îți spui că aveai dreptate la plecarea din București când te gândeai că e mai bine să stai acasă. Sunt momente în care îți propui să nu mai urci niciodată pe munte, sau cel puțin să nu mai urci în respectiva echipă (echipă cu care am făcut 90 % din turele cele mai faine). Momente în care nu te mai poți stăpânii și nici măcar nu mai încerci să te controlezi...


Până să ajungem înapoi la biserică ne intersectăm cu un localnic căruia Daniel îi cere detalii despre continuarea potecii noastre. Aflăm astfel că marcajul se strecoară chiar pe lângă biserică, continuând pe o potecă perpendiculară pe drum. Dacă ne-am fi apropiat de biserică era posibil să observăm și noi asta dar... tot a fost bine și așa. N-am pierdut decât 3 ore dar, în schimb, am stat mai mult în preajma Arjanei și a Bilianei, două “fete” frumoase...


La 14:08 plecam de lângă biserică, la 14:27 ne opream lângă un izvor. Aici am reînceput să vorbim... Poteca s-a strecurat printre copaci și stânci până pe malul Cernei. S-a trecut Cerna în dreptul postului hidro pe un pod luuuuuung după care, un pic abrupt, s-a urcat către șosea. Deja se vedea “civilizația”, apăruseră tone de gunoaie în drumul nostru... Și cică e parc național pe-acolo...


/Retezat/hpim1037-_pod_peste_cerna.jpg


/Retezat/hpim1044rot-_mira_hidrometrica_pe_cerna.jpg

Foto: Miră hidrometrică pe Cerna


Până la 16:35 când am luat punctul la Podul Țăsnei n-au mai fost evenimente notabile. De ajuns ajunsesem câteva minute mai devreme, la 16:22 deja făceam poze acolo.


La Podul Țăsnei facem popas, fotografiem tot în jur, eu remarc diferența dintre ce văzusem în practica din 2002 (când locul mi-l aminteam curat) și mizeria care se vedea acum pe poteca către chei...


/Retezat/hpim1049-_intrarea_spre_cheile_tasnei_plina_de_gunoaie.jpg

Foto: Intrarea spre Cheile Țăsnei, plină de gunoaie


Am refăcut, după 6 ani și jumătate, poze pe acolo... Destul de plăcută reîntâlnirea cu locurile acelea... Mai aveam 17,2 km până la gara Herculane. 


/Retezat/hpim1046-_motel_dumbrava_langa_podul_tasnei.jpg

Foto: Motel Dumbrava


La 16:49 îl pozez pe Dani la borna care spunea că mai avem 11 km până în Băile Herculane. Înainte de a se întuneca, pe la 18:15, făceam un ultim popas pentru a mânca. Scăpasem cu greu de un câine care s-a ținut după noi de la Podul Țăsnei, găsisem cu greu un loc cât de cât curat unde să poți mânca liniștit. Curând s-a făcut beznă. Înainte de asta, privind în dreapta din șosea, Daniel a remarcat o chestie care îi părea cunoscută; mă întreabă și îi confirm că e Cascada Vânturătoarea... Două minute înainte de 19:00 eram aproape intrați în Herculane așa că găsim un container de gunoi pe marginea șoselei. Aici îl pozez și-l filmez pe Daniel aruncând gunoiul adunat în rucsaci în cele 8 zile de tură. La 19:27 intram, conform indicatorului rutier, în Băile Herculane- localitate de frontieră. La 20:03 lăsam în stânga traseul marcat cu cruce albastră către Crucea Albă- Izvorul Jelărău. La 20:54 făceam ultima mea poză din tură, în stația microbuzului care urma să ne ducă la gara Herculane până la care mai aveam de mers, ne-am lămurit acasă, cam 2 km. Ajungem în gară foarte devreme, având apoi timp suficient să colindăm chioșcurile cu de-ale gurii, să luăm biletele, să ne schimbăm și să ne odihnim un pic. Ionel chiar a ieșit să fotografieze în jurul gării...


Dar parcursul din Podul Țăsnei până la gara Herculane n-a fost atât de simplu... Mai întâi a fost acel cățel enervant care s-a luat după noi (făcând să ni se adreseze lătrături din toate curțile pe lângă care treceam), apoi a trebuit să așteptăm pe marginea drumului până când a eliberat trecerea o basculantă care căra material care blocase drumul datorită unei alunecări în urma căreia drumul trebuia reparat. Am văzut cum arată zidurile protectoare de la marginea șoselei cu ocazia asta, nu sunt subțiri și drepte, sunt săpate mult înspre versant și au grosimea în scădere către vârf... Mai târziu s-a întunecat și, orbit fiind de faruri, m-am împiedicat de ceva și am făcut buba la genunchi și la o palmă... Bine că n-am căzut în vreun șanț! :D Genunchiul s-a resimțit ceva vreme după lovitură, palma a fost mai nesimțită. Fapt e că, după căzătură, am scos frontala și am fost mai atent. Asta după ce am lăsat să se scurgă altă porție de nervi... Ceva mai târziu, altă belea... Șoseaua s-a rupt în doi craci iar noi, pentru că nu am citit atenți hărțile care le-am tot întâlnit pe șosea, am luat-o pe cel stâng, mai dezavantajos... Atât de dezavantajos încât mulți km aproape că n-a mai trecut nici o mașină pe lângă noi. Dacă am fi intrat spre stațiune am fi mers mai puțin, am fi aflat mai devreme de microbuzele către gară, n-aș fi căzut eu, nu m-aș fi speriat un pic atunci când Ionel a luminat niște ochi cu frontala, ochi care s-au dovedit a fi de pisică...


Într-un târziu, tot căutând încă o șansă pentru a trece în cracul din dreapta al șoselei, am avut noroc cu un drum clar care s-a ramificat într-acolo... Pe drum oameni pe care Daniel i-a întrebat cum ajungem la gară... Și a aflat de microbuzul care avea stație destul de aproape de acel loc. Uraaaaaa! Am scăpat de ultimii 2 km de mers pe jos. Mare afacere!!!


A fost o plăcere, după atâtea zile în care am băut doar apă și ceai, să bem ceva sucuri...


Înainte de a încheia, să mai menționez câteva chestii care se pot constitui într-un rezumat al turei...


-N-am mai simțit, precum în Rodnei, nevoia de a da sms-uri... Am dat doar sms-urile de sub Arjana, pentru a anunța că nu ajung la muncă luni


-Dacă e să privesc traseul parcurs cu ochi de iarnă pot spune că mi se par complicat de trecut, dacă nu chiar imposibile iarna următoarele pasaje: urcarea de dimineață din ziua a patra, către ceea ce un jurnal numea izvorul 1 din Godeanu; traversarea pe curbă de nivel de sub Micușa; înșeuarea stâncoasă din ziua a cincea și urcarea pe Vf. Godeanu din aceiași zi; ocolirea Vf. Babei din ziua a șasea; urcarea pe Arjana din ziua a șaptea.


-Surse de apă am găsit absolut suficiente. Ne-a ajutat în acest sens și RT-ul lui Dinu Mititeanu


-Locuri de cort bune sunt o grămadă.


-Oamenii sunt, la vreme de toamnă, foarte rari pe acolo. Noi, după ce am depășit complexul Cheile Buții n-am mai văzut niciun om până în ultima zi de tură când am întâlnit un om în poiana stânei Prislop (era la cules de bureți), un bătrân care s-a opărit să bea apă la izvorul la care eram și noi la ora 14:27 și apoi, în Dobraia, câțiva oameni prin curți și alții pe tractoare plus localnicul care ne-a indicat continuarea potecii. Tot în ultima zi am întâlnit și un turist cu rucsac care făcea o plimbare...


/Retezat/hpim1025-_izvor_la_790_m.jpg

Foto: Izvor la 790 m altitudine, în ultima zi


Echipa:


Eu: http://www.carpati.org/profil/adriannegoita/15360/


Daniel: http://www.carpati.org/profil/daniel_negoitza/13008/


Ionel: https://plus.google.com/107459377254415914631/photos






Sâmbătă, 28 iunie 2014 - 21:57 
Afisari: 9,951 


Postari similare:





Comentariile membrilor (3)

mihaita_39
mihaita_39
Busola
 
1
Da' stiu ca v-ati bucurat sufletul pe cele meleaguri !
Felicitari !


Duminică, 29 iunie 2014 - 21:54  

passa
passa

 
2
Ma bucur ca ne reintalnim aici si mai ales cu pozele...dintre care una mi-a atras atentia in special cea cu norul "tipic" de Plaiul Mic (poza 10) asa ca am scotocit putin dupa ea prin arhivele internetului din 2008 :-D

Acum aflu si povestea detaliata din spatele pozei.

Cele bune!
Andrei


Miercuri, 2 iulie 2014 - 13:35  

adriannegoita
adriannegoit..
Caraba
 
3
@Mihaiță: și bucuria dar și chinul (din când în când) au marcat tura. Dacă nu s-ar fi schimbat unele lucruri în ultimii 6 ani, aș relua cu drag traseul...

@Andrei: cred că poza 10 este una dintre cele care mi-au reamintit că am promis unui om de pe carpați.org că voi posta acest jurnal. Am redescoperit-o recent, acolo unde schimbasem comentarii în toamna 2008. Mă bucur că ne întâlnim și aici. Carpati.org


Miercuri, 2 iulie 2014 - 15:17  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0775 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org