29.06.2008 - Scurta intalnire cu Acele Morarului

Ma suna tata pe marti sa-mi spuna ca, dupa un week-end fara munte, ar fi bine sa facem ceva in acest sens la sfarsitul saptamanii in curs. Nici nu puteam sa ma bucur mai tare, mai ales la auzul propunerii sale, zicea Morar…si nu se referea la vale…

...Mai ramanea de vazut sa vedem ce zice si vremea. Dar asta nu prea ne sperie de la o vreme, de cand am reusit niste ture extraordinare chiar si insotiti de ploaie.

Asa ca sambata seara am adormit ascultand ploaia care venea sa mai revigoreze si batranul nostru oras vlaguit dupa o prima saptamana de canicula veritabila. E caldura sau emotia care ma fac sa adorm greu ?...Ca inainte de lupta, pregatesc armele: imi dau bataturile din Calimani cu crema, sa le pregatesc pentru a le adauga bataturi de Bucegi

Ne trezim duminica dimineata iar dupa aceeasi schema: la 5.20, eu plina de entuziasm, punand de cafea, Corina vreo 5 minute dupa umbla tot dormind, parca, prin casa.

As fi vrut sa fi avut inspiratia si sa repetam intocmai schema de acum 2 saptamani, adica sa luam rapidul de 6.30 dar noi nu, batman-batman, ne dam cu personalul de 6.16 azi. Luam cafeaua la termos si in scurta vreme suntem iesite pe usa. Cand m-am urcat in tren si am vazut la cat ajunge in Ploiesti sa imi vina rau: 7.45 ! Asta e, the damage is done, nu mai facem. Caci, ce rost are sa te trezesti asa devreme daca ajungi la 9 in Busteni ! Ce-i drept am ajuns la 9, dar, cireasa de pe tort, si trenul lui Cip se taraste de la Brasov in reluare, ca atare intarzie si el vreo 20-25 minute. Pfui, mor de nerbdare sa intru pe traseu, doar stiu ca nu e lucru simplu astazi ce ne-am propus.

Iata-ne din nou la intrarea pe Valea Cerbului, diferenta fata de acum doua saptamani este ca s-au inmultit considerabil corturile fripturistilor. Cei mai tari sunt unii asezati chiar la marginea padurii , unde incepe marcajul pe vale, care au, agatat intr-un bat, un glob din bucatele de oglinda,ca acela din discotecile anilor ’80 ! E momentul cand raman fara cuvinte si sa ma inclin in fata ineditului intalnit intr-un asemenea peisaj…Nu pot decat sa-mi inchipui ca or fi spart vreo oglinda si, intr-un avant creativ, au lipit cioburile pe o minge…sau poate ca eu merg prea departe cu imaginatia incercand sa gasesc o logica si o explicatie.

Demarez cu Corina in forta – avem rucsaci foarte usori si o porneala…Cip si tata raman constant in urma, prinsi in discutii despre Carpati – site si munti…

Avem ocazia sa si vedem ce doar am banuit sau abia deslusit pe portiunea asta acum doua saptamani cand am fost pe Valea Priponului.

S-a oprit sa se odihneasca pe o floare in Poiana Costilei:

Intram pe valea Cerbului:

Intrarea in Valea Caprelor, care isi pastreza inca trena de zapada:

Frumoasa intrare in Valea Priponului:

E lume multa pe vale, majoritatea coborand de la Omu. Mai toti dau binete, tata il incurajeaza pe Cip cu ocazia asta, emitand teoria ca probabil toata lumea a citit articolul sau referitor la acest subiect. Ne mai intreaba lumea daca mergem la Omu, eu le spun ca avem ceva ganduri mai rele

Frumoasa vedere catre abrutul Morarului:

Intram pe Braul Mare al Morarului:

Ne tot succedem intaietatea cu un grup mai in etate care se pare are traseu comun cu noi.

Castigam treptat inaltime si avem astfel o perspectiva din ce in ce mai aeriala asupra Vaii Cerbului. Intr-un avant teribil ajungem sus, intr-o sa, unde intindem masa, bateriile se cam terminasera. Si stau cu Valea Caldarilor si Valea Priponului la picioare:

Si ma “infrupt” din munte iara, imi incant privirea cu privelistea din fata ochilor mei.

Brasovenii la o vorba de taina:

…E cald si bine, s-a domolit si vantul, ceea ce e bine, caci altfel ne gandeam cum o sa stam pe Creasta Ascutita…Ei, de-acu’ i-acu’, s-a terminat cu gluma: incepe urcusul. Mainile parca gasesc singure prizele, picioarele le urmeaza si simt ca zbor. Impulsionez pe toata lumea, insa tovarasii mei de drum nu ma lasa sa le stric ritmul si isi vad linistiti de treaba.

La un moment dat ma ajunge Corina, traversam o lama de pe Creasta Ascutita, care arata cam asa:

Ne oprim sa stam si sa ne minunam de ceea ce ni se dezvaluie :

vai abisale ca Valea Poienii:

si pereti verticali maiestuosi si impunatori,la iesirea din Rapa Mare:

Corina inainte de Acul Mare:

Dupa Acul Mare, urmeaza adunarea, tata ne insiruie pe coarda si inaintam incet.

Da, Hammy din mine nu are liniste (cine a vazut filmul Over the Hedge poate recunoaste personajul din desene animate – era un animalut hiper-energetic), si nici nu pastreaza coarda intinsa…Culeg asigurarile de pe traseu si zbor, tot foarte curioasa si tot asteptand sa vad ce mai urmeaza, ce se mai iteste dupa urmatoarea portiune.

Este uimitor, dupa cum zicea si Mike, cum gasesti posibilitati de inaintare la fata locului, vazute de departe locurile par inaccesibile.

Dupa portiunea aceasta expusa ne regrupam, ne mai pozam:

Iar apoi tata monteaza un rapel, de la pitonul de jos, folosim coarda mica.

E, ce distractie…sunt asa concentrata la picioare incat constat cu o anumita intarziere ca imi cam frigea mana de la coarda…

Ciprian in Actiune:

Corina

Bunicu' la randul lui, ne ofera o demostratie de virtuozitate, aici schimband tactica lui traditionala, cu coarda infasurata dupa el, pe una la fel de traditionala

Suntem toti safe, mai facem cateva poze:

Mimand o sosire de pe Rapa Mare:

Si, cum este destul de tarziu, hotaram cu totii ca este indicat sa ne retragem, in jos pe Sistoaca Rosie, lasand restul traseului pentru o data viitoare.

Mi dad, strangand jucaria :

Doar ce coboram putin si observam cum se putea ocoli frumos, pe o brana, Acul rosu:

Trecem si de Braul de Mijloc

Mai facem o ultima pauza si apoi coboram pana in Braul Mare si din nou in Valea Cerbului.

Ciprian, ochi de vultur. ii zareste venind de sus pe Gabi Varverica, Ovidiu si Drobeta, cu care parcurcem impreuna restul vaii !

Epilog:

...Daca viata e asemeni unor bucate alese, preparate dupa o reteta complicata, in care trebuie mai ales sa pui suflet, muntele este in viata mea acel ingredient secret care-i confera toata savoarea, prospetimea, si ii desavarseste gustul...

Multumesc, tata, pentru rabdare si grija, multumesc tovarasilor mei care m-au sustinut tacit in incapatanarea mea de a continua

Marţi, 1 iulie 2008 - 22:33 
Afisari: 545 


cristina.m..