Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Iulie 2019
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031

August 2019
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Online

Vremea
Varful Pades
Muntii Poiana Rusca

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

1 Mai pe Galbenele/Coltilor: munte, zapada, vreme buna, ursuleti si trupa vesela (Muntii Bucegi)

­­­­­Acest jurnal cuprinde descrierea unui traseu de alpinism, destinat numai persoanelor care detin si cunosc temeinic utilizarea echipamentului specific.




Valea Galbenele- 1B

Valea Coltilor- 1B 



1 Mai se apropia repede si eu nu ma hotarasem inca ce sa fac. Primisem diverse invitatii, dar eram indecis. Pana la urma, vineri dimineata plec spre serviciu cu rucsacul dupa mine, hotarat sa balauresc un pic prin Crai, prin zona Hornurilor Grindului. Il sun pe Nucu cu gandul sa il chem si pe el, dar avea deja alte planuri- Valea Galbenele cu coborare pe Alba. Hmmm, suna interesant! 


­Ma gandesc toata ziua si schimb planul: merg pe Galbenele! Asa ca ma intorc acasa si schimb echipamentul, urmand sa ma intalnesc cu Nucu in Busteni pe la 9.



Trezirea cu noaptea in cap, pe la 4:30, o cafeluta si repede fuga la microbuz sa prind loc. Am noroc ca autogara e peste drum de mine :)



Pe langa Ploiesti


Carpati.org



Ma las putin asteptat, Nucu ajunsese de vreo 15 minute si parcase masina pe strada Valea Alba. Fac cunostinta cu Ovidiu (omicumba) si Remus si plecam spre Caminul Alpin, unde lasam si masina.



Pornim pe Plaiul Munticelu, pe o portiune comuna cu traseul turistic. Dupa a doua poiana, poteca marcata se abate usor catre dreapta in timp ce o varianta fara marcaj urmareste muchia delimitata spre stanga de panta abrupta dinspre Valea Alba. Dupa aproape o ora de urcus traseul prezinta o prima ramificatie, unde se desprinde spre stanga poteca  spre Valea Alba. Putin mai sus urmeaza a doua ramificatie in dreptul unui izvor, unde se desparte, tot spre stanga, poteca  pe care o urmeaza traseul la Refugiul Costila.



Trecem de poiana Sfatul Uriasilor, ajungem la izvor unde facem un mic popas pentru a ne alimenta cu apa si sa rontaim o bucata de ciocolata.




Primavara in padure

Carpati.org



Putin mai sus de izvor, traseul iese din padure si intra in etajul subalpin cu raristi de limita si tufarisuri, molizi izolati, zade si anini de munte. Deasupra potecii se ridica impresionant Peretele Policandrului.



Carpati.org



Cum poteca nu se vedea foarte bine, fiind ocupati si cu pozatul, la un moment dat am cam balaurit aiurea. Eu am luat-o inainte si m-am luptat cu niste jnepenis, Nucu, Ovidiu si Remus s-au intors sa caute o cale mai accesibila. 



Am iesit din jungla de jnepeni si tufarisuri in firul Vaii Costila, putin sub refugiu. Spre refugiu am vazut ceva miscare, dar cum sunt cam chior la distanta :)) (deh, statul cu ochii in calculator 10 ore pe zi) nu imi dadeam seama ce e: om, vreo caprita...



Mai fac ceva pasi si ma dumiresc ca ceea ce vedeam eu era de fapt un pui de ursache. N-avea nici o grija, se juca, facea tumbe, se lasa sa alunece pe zapada. Parca era un copil! Puiutul era scump foc, dar daca aparea cumva si Doamna Urs nu prea era de bine.



Puiul de urs 

Carpati.org



Am inceput sa fac galagie, sa ii atentionez si pe ceilalti 3 colegi de tura. Faza haioasa e ca la inceput nu m-au auzit, iar apoi au crezut ca ma tin de glume :))



Ursuletul statea si se uita la mine, parca ar f venit sa facem impreuna o tavaleala in zapada :). Intr-un final a fugit, exact pe unde aveam sa urcam noi, spre Galbenele.



Refugiul si Tancul Ascutit 

Carpati.org



Refugiul Costila a fost ridicat intre 12 iunie si 15 august 1938 de catre Clubul Alpin Roman. Aici, la Refugiul Costila, dupa doua stagii de perfectionare in Italia si Austria, Niculae Baticu a organizat prima scoala de catarare de la noi, in 1938.



Carpati.org



La refugiu- pustiu! M-a mirat faptul ca la sfasit de saptamana, pe o vreme superba, sa nu fie nimeni.­ Am facut si aici o pauza, mai mare de data asta. Am mancat, am stat la soare, ne-am incercat talentul fotografic ca doar subiecte aveam destule :)



 Zapada pe duca in Baiului


Carpati.org




 Valea Costila

Carpati.org



­


De la refugiu, hatasul merge in sus  pe o mica portiune din Valea Costilei (pe partea dreapta, cum urcam) trece pe sub un bot stîncos, de unde se abate brusc la dreapta si urca pieptis in saua denumita Coama cu Jnepeni - punte de legatura intre Tancul Ascutit (in dreapta, spre E) si ultimele clinuri ale Crestei Costila-Galbinele (Kargel)




Tancul Ascutit, vazut din Coama cu jnepeni

Carpati.org



De aici iar am luat-o putin aiurea, si am coborat in firul Vaii Galbenele printr-un horn acoperit partial cu zapada. Coborarea, ajutata si de un cablu, era putin mai sus. Odata ajunsi pe firul vaii, dam de urmele prietenului nostru :)



Carpati.org



In vale, ne echipam cu coltari. Dupa un scurt urcus ajungem la confluenta Vaii Galbenelelor (drept in sus) cu Valcelul Secundar al Galbenelelor (in dreapta).



Vreme faina, zapada bunicica, grup vesel, munte...ce sa iti doresti mai mult?  :) Trec primul la sapat urme, schimbat apoi de Ovidiu.



Carpati.org



Carpati.org



Incet, valea se deschide si ne ofera noi perspective


Carpati.org



Marele perete al Galbenelelor, cu ceva trasee "istorice"


Carpati.org



Aici, in 20 octombrie 1935, cap de coarda, Niculae Baticu secondat de Ion Trandafir si Dan Popescu, a realizat traseul Furcile.


Ca sa va dati seama de importanta acestui moment, un citat din "Amintirile unui alpinist" de Niculae Baticu, in care descrie ce echipament au folosit:



 "... chiar de a doua zi am început pregătirile, îmi dădeam seama că nu puteam urca în bocanci cu cuie. Espadrile nu aveam. Am cumpărat niște pantofi de plajă cu talpa de sfoară. Ion a cumpărat de la Obor două frânghii a cîte 25 de metri fiecare, din acelea folosite de căruțași. Habar n-aveam noi, la vremea aceea, de rezistența pe care trebuia să o aibă o frînghie la cădere. Ș-apoi, noi mergem, să urcăm, nu să cădem... În afara materialelor menționate mai sus, frînghii și sandale de plajă, eu mai aveam un ciocan de fier, dintr-o singură bucată, cu gheară extractoare, de cuie, nu și de pitoane. Ion avea, de asemenea, un ciocan de bătut cuie, cele șase pitoane și patru carabiniere pe care le folosisem și în Fisura Umărului. Cam la atît se reducea „arsenalul" nostru cu materiale de cățărătură. Toți trei mai aveam încă ceva: tinerețea, entuziasmul tinereții și, în plus, un foarte bogat și temeinic antrenament; toți fusesem întreaga vară pe munte, efectuînd numeroase trasee pe văi."




La Hotel Galbenele facem o oprire. In timp ce mancam niste dulciuri, scot monografia lui Cristea si mai studiez un pic zona.




Privelistea de la fereastra Hotelului Galbenele

Carpati.org



Si drumul de acces

Carpati.org



Obarsia Vaii Galbenelelor este inchisa de contraforturile Umarului Galbenele in stanga, iar in dreapta, peste despicatura adanca a Strungii Galbenelelor, de blocurile masive ale Coltului Strungii. 



Nu mai avem mult pana in Strunga Galbenele

­

Carpati.org



Carpati.org



Nu mult dupa ce trecem de Coltul Galbenele deviem spre dreapta, pe o brana, si lasam bagajele intre niste jnepeni, ca sa urcam mai cu spor spre Strunga. Cum era destul de tarziu, hotarasem sa coboram pe Valea Coltilor sau Valea Hornului.



Deoarece nu mai mersesem pe nici una dintre ele, am ales varianta "Suna un prieten", asa ca ii dau in telefon lui Cristi (boreal2007) pentru ceva lamuriri :)

Plec in recunoastere pana in Strunga Coltilor, vad ca se poate merge, si ma intorc la grup.



Coltul Galbenele (care ne rezerva o surpriza, vedeti mai incolo :D )

Carpati.org



Ii dam bataie mai departe pe scurta bucata care ne desparte de Strunga Galbenele. Inainte de iesirea in strunga a fost o bucata mai delicata, cu gheata acoperita de zapada, dar cu atentie am trecut. 



Carpati.org



Ei...si ajunsi in strunga, la baza Coltului Strungii, peisaje de vis in toate directiile. Nici nu stiam ce sa pozam mai intai: indepartatul  Postavaru, Coltul Galbenele, valea pe care tocmai urcasem, varful Omu, Creasta Morarului, Creasta Malinului...si cate si mai cate.



La baza Coltului Strungii

Carpati.org




Postavaru

Carpati.org



 Coltul Galbenele

Carpati.org



De partea cealalta a Strungii, Valea Scorusilor si drumul spre Braul Mare al Costilei care nu arata imbietor deloc. La iesirea in platou se vedeau si ceva cornise.




Carpati.org



Din nou Coltul Galbenele, in stanga, si valea urcata de noi


Carpati.org




Zoom la maxim spre Varful Omu


Carpati.org



Cornisele de la iesirea in platou


Carpati.org



Am facut cativa pasi si spre Scorusi pentru cateva cadre, dar nu prea mult pentru ca zapada era moale si instabila.



Ovidiu si Nucu in strunga

Carpati.org



 Creasta Malinului in prim plan si Morarul in fundal

Carpati.org



Dupa ce am stat cam o ora, ne punem pe coborat spre rucsaci. Am coborat putin in Galbenele,  apoi s-a auzit un zgomot puternic, ca un tunet. Hmm, avalansa? Fuga inapoi in strunga, impreuna cu Ovidiu, si vedem o scurgere de zapada. Se rupsese o bucata de cornisa, cel mai probabil. Ce am mai prins noi era scurgerea de zapada de dupa, se formase ca un rau de zapada.



Carpati.org



Ajungem la bagaje si ne pregatim de coborare, cand Nucu ne atrage atentia ca se misca ceva in jnepenii de pe Coltul Galbenele.

Ma chiorasc eu-nu vad nimic.

"E un urs!" zice Nucu.

"Mai sa fie, urs pe coltul Galbenele? Ce sa caute tocmai acolo?"

In sfarsit il vad si eu. De fapt numai capul, un cap imens.



 Locul unde era ursul

Carpati.org




Si Domnul Urs, care ne studia si el


Carpati.org



Carpati.org



 Ne minunam noi de locul si de inaltimea la care se afla ursul, si imi aduc aminte de anul trecut, pe Valea Seaca a Costilei, cand am vazut urme de urs tot pe la 2000m, pe o panta inghetata bocna.



http://www.carpati.org/jurnal/valea_seaca_a_costilei_-_valea_malinului_15_04_2009/1394/



Dupa cateva poze am zis sa nu "intindem coarda" totusi, ca poate ii vin idei de prietenie ursului, si am inceput coborarea pe Valea Coltilor. Zapada era si mai buna decat pe Galbenele, si erau si mai multe urme facute.



 Valea Coltilor vazuta de sus


Carpati.org



La coborare pe Coltilor am avut parte si de un mic incident, terminat cu bine. Ovidiu a alunecat dar a reusit sa se opreasca in cativa metri, cu ajutorul pioletului. Asta desi era la primul lui traseu de genul asta. Oricum, i s-a facut instructajul inainte de intrarea pe traseu :)



Carpati.org



Foarte repede ajungem jos. De aici mai avem urcarea pe Hornul Pamantos, coborarea  pe Valcelul Poienitei pana in Poiana Costilei si pe Munticelu pana la masina.



 In stanga Valea Coltilor, in dreapta Valea Malinului. Saritoarea mare de la intrarea pe Malin era descoperita

Carpati.org



Deasupra Hornului Pamantos, asteptandu-i pe ceilalti

Carpati.org

­



 Din Poiana Costilei am mai facut cam o ora si ceva pana la masina, ne-am dezechipat, am facut un popas scurt pentru o bere apoi Nucu m-a transportat pana la Tohanul Nou.



Cam asta a fost. Ma bucur ca am schimbat planul initial, de a merge in Crai. A fost o tura faina, vremea a fost buna si trupa glumeata :)



 Echipa: Remus, eu, Ovidiu, Nucu

Carpati.org



Schita traseului 

Carpati.org


­


­­



Marți, 18 mai 2010 - 16:41 
Afisari: 2,293 


Postari similare:





Comentariile membrilor (12)

omicuba
omicuba
Rucsac
 
1
felicitari pentru jurnal...pentru mine a fost una din cele mai placute ture pe care le-am facut, alaturi de niste oameni minunati de la care am avut multe de invatat (ex: folosirea piletului si a coltarilor). Desi Nucu m-a provocat tot drumul (a avut noroc ca il cunosc de ceva timp...Carpati.org ) pot spune ca a fost o tura de-a dreptul minunata.


Marți, 18 mai 2010 - 17:34  

octave
octave

 
2
Incredibil ... ursi pe Coltul Galbenele ... !!?!!

Foarte frumoasa tura , si plina de neprevazut !


Marți, 18 mai 2010 - 17:35  

miparv
miparv
Rucsac
 
3
Chiar e o problema cu ursii, nici nu mai stii pe unde sa urci spre platou.


Marți, 18 mai 2010 - 18:06  

ad078
ad078
(admin)

 
4
Cu telecabina? Carpati.org


Marți, 18 mai 2010 - 18:17  

alex_sandrin
alex_sandrin..
Busola
 
5
Foarte frumos!
Apropo, ursul vroia sa coboare cumva in rapel? Era asigurat? Carpati.org


Marți, 18 mai 2010 - 21:41  

andrei.st
andrei.st
(admin)

 
6
Frumos jurnal si o tura pe masura. Bine ca a fost ok cu ursuletul Carpati.org


Miercuri, 19 mai 2010 - 00:09  

jerry
jerry
Busola
 
7
Salut,

Faina tura, bravos!
In februarie, in perioada stagiului de iarna cu Marian, am facut acelasi traseu ca si voi, dar in sens invers (vezi pozele incepand cu http://picasaweb.google.com/liviuandreistanciu/StagiuAlpinismHive
rnalFeb2010Bucegi#5444320776367749234
). Si noi am avut placerea de a ne intalni cu un urs, pe Valea Coltilor, cand urcam; nu l-am surprins in poza, pentru ca alerga: http://picasaweb.google.com/liviuandreistanciu/StagiuAlpinismHive
rnalFeb2010Bucegi#5444321025058768098
.
E bine de stiut ca pe Scorusi nu ai ce cauta deocamdata, la cum se prezinta zapada...

Salutari!


Miercuri, 19 mai 2010 - 09:19  

felicia
felicia
Coarda
 
8
Faine poze...

Bravo si vad ca Ovidiu o ia in serios cu vaile!
Felicitari si ture faine in continuare!


Miercuri, 19 mai 2010 - 09:23  

claudiuiasi
claudiuiasi
Coarda
 
9
Frumoasa tare calatoria si Winiie the Pooh e tare simpatic dar asa de la distanta. Carpati.org


Miercuri, 19 mai 2010 - 14:49  

jurnaldecalator
jurnaldecala..

 
10
V-ati intalnit cu 2 ursi in aceeasi zi. Sunteti norocosi. Vreau si eu sa vad un urs dar tot asa la distanta. De cand merg pe munte am vazut vulpe, vipere, soim, lup , dar urs nu am vazut


Miercuri, 19 mai 2010 - 23:28  

hiker8848
hiker8848

 
11
faina zona, mult mai lejer iarna cu saritorile acoperite iar vremea a tinut cu calatorul. Chiar pe la refugiu am vazut destule urme de urs(de gheara) pe copaci. E bine de stiut ca zona nu e safe, atentie pt cei care sint surprinsi de noapte.
Eu cred ca facea si ursu un traseu sau batea vreo premiera Carpati.org


Joi, 20 mai 2010 - 17:13  

goaga
goaga

 
12
Frumoase locuri si felicitari ca l-ai amintit aici si pe marele BATICU care a fost indragostit de valea Galbinelelor si de peretele ei.Frumoasa tura si neasteptat sa intilnesti ursul la o asa inaltime da ,deh ursul Mitica ce bantuia pe la Refugiu o avea demni urmasi scoliti in lumea alpinaLa cat mai multe ture si vreme si vremuri frumoase!


Duminică, 6 iunie 2010 - 20:59  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0707 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org