Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

August 2019
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Septembrie 2019
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30

Online

Vremea
Varful Ursu
Muntii Capatinii

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Țara de dincolo de munte(5): biserici fortificate pe Valea Hârtibaciului


   Hârtibaciul este un râu ce străbate ținutul deluros dintre Târnava Mare și Olt și care are un curs de la est la vest, aproape paralel cu cele două ape din Transilvania.

   Iar ca să vedem cum stă treba și cu aceste biserici fortificate, am să încerc să conturez cumva contextul istoric de la începutul mileniului trecut, vreme în care coloniști sași au foat aduși în acest colț de sud-est al Transilvaniei.

   Primul rege al Ungariei, Stefan I, se urca pe tron în anul 1000. El provenea dintr-o familie în care tatăl, Geza, era catolic, iar mama, Sarolt, creștină de rit bizantin. Dealtfel, ardeleancă...

   În anii ce au urmat ungurii au foast permanent susținuți de către papalitate ca să-și extindă influența spre est, în Transilvania, mai întâi prin cuvântul bisericii catolice, ca după aceea puterea administrativa să vina ca de la sine.

   Concurența, și chiar confruntarea dintre cele două biserici creștine s-a accentuat și mai mult după Marea Schismă din 1054.

   În acea vreme în Transilvania continua să viețuiască o populație romanică, vorbitoare de limbă latină. Mărturie pentru acest fapt stau odată bisericile cu o arhitectura romanică, dar și toponimele și chiar numele locuitorilor.

   Spre exemplu, în ținutul Hațegului domnea în acea vreme familia vlahă Cândea, familie ce ulterior a fost forțată să se maghiarizeze sub numele de Kendeffy.

   De partea cealaltă, biserica ortodoxă de la Constantinopol avea să încerce o pavăză în fața înaintării catolice prin ridicarea unor biserici și mânăstiri (Vodița, Tismana, Prislop), trimițându-l în acest scop în nordul Olteniei și Țara Hațegului pe parintele Nicodim.

 

   Pentru a-și consolida puterea în Transilvania, un alt rege maghiar din dinastia arpadiană, Andrei al II-lea, permite cavalerilor teutoni în anul 1211 să se stabilească în Țara Bârsei.

   Acest ordin militar și religios se formase la Acra, în Palestina, în timpul unei cruciade, și întorși în Europa cam rămaseseră făra nicio treabă. Ei au ridicat atât Ceatatea Marienburg (Feldioara), cât și alte câteva în hotarul Țării Bârsei.

   După alungarea lor din zonă din anul 1225, regalitatea maghiară se hotărăște să colonizeze granița estică a regatului cu germani. Astfel că în Podișul Târnavelor, pe Valea Hârtibaciului și în Țara Bârsei se stabilesc mai ales țărani și meșteșugari germani, care vor susține cu hrană și arme pe ungurii și secuii mai războinici.

   Doar că jucărica le-a fost stricată tuturor oamenilor din acest colț de lume de către marea invazie tătară din 1241...

   Trebuie menționat că în Transilvania din acel secol 13, dar chiar și după, nu exista o armată regulată a ducatului, armată care să apere și pe proaspeții coloniști sași în fața invadatorilor, așa cum se va întâmpla cu populația din celelalte două principate românești, unde voievodul se îngrijea de liniștea întregului principat.

   Așa că sașii au fost nevoiți să se descurce singuri în fața primejdiilor, și cel mai la îndemână lucru a fost ca să ridice în fiecare sat al lor câte o biserică puternica, masivă, care să aiba, pe lângă menirea religioasă, și rolul de cetatea de apărare.

   Aceste fortificații se vor dovedi eficiente peste timp, pentru că rolul lor se va dovedi a fi acela de a rezista unor asedii relativ ușoare și de scurtă durată, invadatorii fiind cel mai adesea hoarde de călareți nepregătiți cu tot ce trebuie pentru cucerirea unor ziduri înalte.

   Astfel că bisericile fortificate transilvănene uimesc și astăzi prin măreția construcțiilor, dar mai ales prin meticulozitatea tipic germană cu care locuitorii își dotau incintele bisericilor cu tot ce trebuie supraviețuirii. Vom vedea în încăperile anexe din interiorul zidurilor spații pentru depozitarea grânelor, dar mai ales acele ,,turnuri ale slaninelor”, ori ,,turnuri ale prunelor”. Deasemeni în curtea bisericii mai sunt și astăzi fântâni cu apă, acestea fiind în unele cazuri săpate chiar în podeaua interioară a bisericii.

   Pentru vizitatorul de astăzi o urcare, urmata de o degustare, în turnul slaninelor se poate asemăna cu o coborâre în hrubele unei crame de vinuri.

   Nu ca într-o cetate oarecare, unde nu găsești nimic și unde și șoarecii trebuie să vină cu mâncare de acasă...

 

   Am pornit să descoperim bisericile fortificate de pe Valea Hârtibaciului având în spate o oarecare experiență acumulată în alte patru expediții de acest fel în acest colț de jos al Transilvaniei.

   Am stat prin preajmă, în Predeal, și am pândit o fereastră de vreme mai bună în acest sfârșit de primavară ploioasă și asta s-a întâmplat să apară în prognozele meteo chiar în zilele de 26 și 27 mai, chiar în duminica votului pentru europarlamentare.

   Această coincidență s-a dovedit a fi una fericită, pentru ca drumul Predeal-Râșnov-Sibiu a fost aproape pustiu la primele ore ale dimineții și noi am ajuns pe autostrada de centură înainte de ora 9,00.

   Am ieșit repede de pe drumul de mare viteză, pe județeanul 106, care urmează Valea Hârtibaciului înspre amonte.

 




1.      BISERICA FORTIFICATĂ DIN DAIA

 

   Prima oprire o facem în localitatea Daia, care se mai numește și Daia Săsească, sau Duelmen, în limba germană.

   Biserica evanghelică de aici a fost mai întâi o bazilică romanică din sec.13. Tot din sec.13 datează și zidurile fortificației.

 

/Movile1/img_0938-j11.jpg

 

   Relații despre posibilitatea de a vizita biserica le aflăm la o casă din apropiere. Doar că doamna de aici, o săsoaica relativ tânară, ne spune că în clădirile bisericii funcționează acum o casă pentru copii, iar cheile sunt la directoarea fundației, care momentan e plecată la Sibiu.

 

   /Movile1/img_0940-j11.jpg

 

   Se pare că începem periplul nostru cu stângul, dar pe parcurs vom constata că unele biserici fortificate din aceată zonă sunt mai bine păstrate și se pot vizita, altele nu.

   Hotărâm să mergem mai departe la Roșia și să revenim la Daia la întoarcere.

   Măcar lângă intrarea în incinta bisericii găsim un panou cu o hartă a Văii Hârtibaciului.

   Dealtfel și noi avem o hartă a zonei cu bisericile fortificate.

 

/Movile1/img_0942-j11.jpg

 

   Drumul de la Daia la Roșia (de Sibiu) e o frumusețe!

   Aproape o alee îngustă pe care abia dacă încape o mașină, dar agățată frumos pe serpentinele unui deal cu pajiști verzi. Și parcă îți pare rău când ajungi la platoul de sus, pe care începe să se desfășoare localitatea Roșia.

 





2.      BISERICA FORTIFICATĂ DIN ROȘIA.

 

   E poate cea mai veche biserică sasească din Transilvania, ea fiind ridicată înca de la începutul sec.13, în anul 1225.

   Numele german al satului este Rothberg, el fiind atestat documentar în anul 1227.

   Intrarea e undeva peste drum de primărie, iar în curtea bisericii ne întâmpină cladirile masive ale navei principale, dar și a clopotniței de formă patrată.

   Clopotnița nu e pe biserică, zidurile sale de 8m înălțime făcând din ea principalul edificiu defensiv al fortificației.

 

/Movile1/img_0944-fb-j1.jpg

 

   Ieșim din umbra răcoroasă a castanilor și mergem în partea sudică, pentru o imagine mai clară a construcției.

   Chiar de afară se observă că biserica e formată din trei nave, una centrală, mai înaltă, flancată pe laturi de două nave mai scunde și o absidă a altarului.

 

/Movile1/img_0959-fb-j1.jpg

 

   De data aceasta suntem mai norocoși și găsim cheia de la ușa bisericii la familia care locuiește chiar în dependințele din curte.

   La interior remarcăm arcele masive, în stil romanic, dintre coloanele de susținere, dar și stilui mai svelt, gotic, al plafonului navei centrale.

   Altarul baroc pe care îl vedem astăzi a foat adăugat în anul 1782, iar amvonul de pe partea stângă în anul 1734.

 

/Movile1/img_0953-j1.jpg

 

   În spate, absida corului e naltă, cu inscripții în limba latină.

   Orga e ceva mai nouă, din anul 1850.

 

/Movile1/img_0952-j1.jpg

 





 

3.      BISERICA FORTIFICATĂ DIN HOȘMAN

 

   Din DJ106 mergem lateral-dreapta vreo 2km până în localitatea Hoșman.

   Partea frumoasă a unei astfel de ture de descoperire e că turla înaltă a fiecărei dintre bisericile căutate de noi se vede de la depărtare, drumul până la biserica respectivă fiind totdeuna foarte emoționant pe ultima parte , dar și cu mare nerăbdare de a descoperi locuri noi.

   Biserica din Hoșman (Hozman) a foat ridicată în anul 1270, iar dealungul vremii a avut de suferit în urma asediului lui Vlad Țepeș din anul 1479 și în vremea Răscoalei curuților din 1703-1711.

   Mergem pe o alee verde spre porțile de intrare de sub castani.

 

/Movile1/img_0970-j1.jpg

 

   De data aceasta clopotnița face corp comun cu biserica, ea având sub acoperiș și un drum de strajă.

 

/Movile1/img_0986-fb-j1.jpg

 

   Poarta de intrare în incinta fortificației e închisă cu lacăt, dar are un număr de telefon, 0746-131 088, la care ne răspunde doamna Maria și ne asigură că în 10 minute e la noi.

   De la poartă vedem că intrarea în biserică se face prin turnul clopotniței, printr-un portal arcuit, prevăzut cu o hersă ce poate coborî pe ghidajele din zid.

 

/Movile1/img_0979-j1.jpg

 

   Interiorul bisericii e unul în stil romanic, cu coloane masive, de secțiune patrată pe margini, chiar dacă are o singură navă centrală.

   Absida altarului este semicirculară, la fel de rotundă ca și arcele tavanului interior.

 

/Movile1/img_0982-fb-j1.jpg

 

   Biserica vazută dinspre est.

 

/Movile1/img_0989-j1.jpg

 

   La plecare Adriana face o fotografie cu doamna Maria, care e îmbrăcată în port național, ea venind la noi direct de la slujba de la biserica ortodoxă din sat.

 

/Movile1/img_0998-fb-j1.jpg

 





4.      BISERICA FORTIFICATĂ DIN MARPOD.

 

   Satul Marpod e tot pe partea dreapta a drumului, dincolo de cursul firav al Hârtibaciului.

   Localitatea e atestată documentar din anul 1349, cam din aceeași perioadă datând și prima biserică săsească fortificată.

   Doar că aceasta arde și în locul ei e ridicată în anul 1670 actuala biserică. Vedem acum o navă deosebit de înaltă, cu altar poligonal și cu clopotniță sveltă, dar fără elemente de defensivă.

 

/Movile1/img_1008-j11.jpg

 

   Și aici găsim poarta încuiată și aflam că interiorul bisericii nu se prezinta tocmai bine, prin urmare nu se prea vizitează.

 

/Movile1/img_1005-j1.jpg

 

   În zidul fortificației este prinsă și casa pastorului.

   Mai aflăm că ceasul din turlă are o singura limbă, minutarul, care sare din 5 in 5 minute...

 

/Movile1/img_1006-j1.jpg

 





  

5.      BISERICA FORTIFICATĂ DIN NOCRICH

 

   Cu această biserică sasească e mai simplu, pentru că atât satul, dar mai ales biserica fortificată se află chiar lângă drumul principal pe care tot înaintăm spre Sighișoara.

   Turla bisericii e construita în stil baroc și e înaltă de nici nu o putem prinde în fotografie de la o distanță decentă...

 

/Movile1/img_1014-j1.jpg

 

   Satul e atestat documentar din anul 1263 sub numele latin de ,,Terra Nogrech”.

   Biserica veche se pare că a fost una construită în stil romanic, din acea vreme mai păstrându-se doar cele 4 bastioane greoaie ale fortificației.

 

/Movile1/img_1016-j1.jpg

 

  Un al doilea bastion.

 

/Movile1/img_1019-j1.jpg

 

   Într-o curte laterală a bisericii funcționează Centrul Cercetășesc Nocrich-HC Habermann, cu un atelier unde se produc și diferite obiecte de ceramică.

 

/Movile1/img_1022-j1.jpg

 

Pentru a vizita biserica la interior facem cunostință cu un cercetaș venit tocmai din Nantes, Franța: Antoine.

   La început ne-am înțeles cât de cât în engleză, iar când am încercat și în franceză am căzut dintr-odată într-o uitare totală, nu-mi mai venea în minte niciun cuvânt franțuzesc.

   Apoi, încet-încet, mi-am amintit de franceza pe care o exersez urmărind postul TV5-Monde, care e titrat de cele mai multe ori.

 

/Movile1/img_1025-fb-j1.jpg

 

   Cheia pe care o are el nu e de la ușa principală, așa că urcăm pe scările în spirală ale unui coridor îngust și pe dată ne trezim la interior, la nivelul corului.

   Pereții interiori sunt văruiți în alb, iar absida semicirculară a altarului într-un albastru luminos.

  

 

/Movile1/img_1024-fb-j1.jpg

 

   Și o machetă a vechii biserici fortificate, cea romanică, cu donjon central masiv și 6 bastioane pe zidul de incintă.

 

/Movile1/img_1028-fb-j1.jpg

 






6.      BISERICA FORTIFICATĂ DIN ALȚÂNA

 

   Numele satului de sași vine de la denumirea sa în limba germană: ,,All Zhenn”, adică ,,Toți Zece”.

   Legenda spune că primii sași sosiți în aceste locuri erau conduși de 10 ,,greavi” și fiecare dintre ei dorea ca localitatea să preia numele său, asa că, pentru a-i mulțumi pe toți, s-a numit ,,toți zece”...

   Vechea biserică romanică a fost ridicată în sec.13, atestarea satului fiind din anul 1291.

   Noua biserică-hală a fost ridicată în anul 1549.

 

/Movile1/img_1047-fb-j1.jpg

 

   Accesul în curtea interioară se face pe o scară înclinată și acoperită, asemănătoare cu cea din Cetatea Sighișoarei. Aici, scara acoperită e în partea stângă a fotografiei.

 

/Movile1/img_1049-j1.jpg

 

   Atelajele intrau în curte printr-o poartă boltită.

 

/Movile1/img_1053-j1.jpg

 

   Interiorul bisericii e în stil gotic, cu tavanul boltit. Altarul e poliptic, adică cu mai multe icoane, în stil baroc.

 

/Movile1/img_5279-j111222.jpg

 

   Orga e în spate, în corul ce se extinde și pe lateralele navei.

 

/Movile1/img_5285-j1.jpg

 

   Ieșim în hotarul satului Alțâna și suntem încântați de peisajul tipic transilvănean, cu turla acuțita a bisericii ortodoxe și cu cimitirul romantic de pe dealurile înverzite...

 

/Movile1/img_1058-fb-j1.jpg

 

  

   Ajungem în orașul Agnita, al cărui nume mie îmi aminteste de o navă-mineralier de 12 500 tdw, pe care o tot vedeam ca aducea minereu la combinatul din Galați pe vremea când eram elev la liceul de marină...

   Acum mergem mai întâi să ne asigurăm cazarea peste noapte la Pensiunea ,,Ice”, din partea de nord a localității.

   Și cum orele nu sunt prea înaintate și vremea foarte bună, hotărâm să continuăm astăzi cu alte câteva biserici fortificate din apropierea Agnitei.

   Nu știm dacă și mâine vremea va fi la fel de îngăduitoare cu noi...

 

 





7.      BISERICA FORTIFICATĂ DIN MOVILE

 

   Movile e un sătuc pierdut printre colinele din partea stânga a Văii Hârtibaciului, deci mai spre sud.

   Ca să ajungi la el trebuie ca din Netuș să faci dreapta, să treci prin Noiștat și să urmezi cale de vreo 5km un drum pietruit și cam prăfos.

   Numele satului vine de la cele peste 100 de movile din partea de nord a depresiunii în care se află.

   Movilele sunt asemănătoare cu cele de la Șona, de lângă orașul Fagăraș și sunt rezultatul geologic al unor vaste alunecări de teren care au avut loc pe aici cu mult timp în urmă.

   Deltfel, numele săsesc al satului este ,,Hundertbucheln” care înseamnă tocmai asta : ,,100 de Movile”.

   Bazilica romanică a fost ridicată pe la mijlocul sec.13.

 

/Movile1/img_1065-fb-j1.jpg

 

   Un localnic ne îndrumă spre casa cu obloane maronii, de unde fata gazdei ne însoțește cu cheia de la ușa bisericii.

   Nava-hală e lungă și sveltă, construită în stil gotic și a înlocuit de pe la 1500 bazilica romanică.

 

/Movile1/img_1077-fb-j1.jpg

 

   În sec.19 balconul corului a foat prelungit și pe cele două laturi, iar balustrada de lemn a foat împodobită cu picturi florale pe lemn, specifite mobilierului săsesc.

 

/Movile1/img_1080-fb-j1.jpg

 

   Iau cheia de la ușa de acces în donjonul vestic și pornesc să urc pe scările înclinate și foarte vechi.

 

/Movile1/img_1071-j1.jpg

 

   Turnul e foarte înalt și scările de lemn înclinate până aproape de verticală. Acum înțeleg de ce am fost invitat să urc singur în turn...

   La nivelul 5 sau 6, e locul în care sunt dispuse cele două clopote.

 

/Movile1/img_1084-fb-j1.jpg

 

   Turnul are drum de strajă interior și deschideri spre toate direcțiile.

   Aici e vederea din turn spre răsărit.

 

/Movile1/img_1088-j1.jpg

 

   Cu teleobiectivul iau în vizor zona cu movile dinspre nord-est.

 

/Movile1/img_1103-fb-j1.jpg

 

   Alte căteva movile mai dinspre nord.

 

/Movile1/img_1097-j1.jpg

 

   Și o imagine cu partea de nord a satului, cu drumul pe care am venit noi aici și chiar cu turla bisericii din Noiștat, pe fundal...

 

/Movile1/img_1098-j1.jpg

 

   Cobor din turn și ieșim din curtea bisericii pentru a-mi trage putin sufletul mai la umbră, căci, se pare că vine vara, e foarte cald.

   Apoi mergem să votăm la singura secție electorală din sat, din școala generală.

   Ei bine, nu a fost o alegere întâmplătoare să votăm la Movile...

   Asta pentru că pe cărțile noastre de identitate e trecută adresa: Galați, str. Regiment 11 Siret.

   După ce votăm țin să spun celor din comisie că acest Regiment 11 Siret din Galați a purtat în localitatea Movile lupte foarte grele la 15 septembrie 1916...

 

   Marea unitate de infanterie Regimentul 11 Siret a luat naștere la 11 martie 1913 și a avut garnizoana în Galați pe strada care astăzi îi poarta numele. Botezul focului avea să-l aibă în Razboiul balcanic din același an, însă marea jertfă de sânge o va da în Campania din Ardeal din toamna anului 1916. Trupele din garnizoana Galați au pătruns în Transilvania pe Valea Buzăului în noaptea de 14 august 1916. După ce trece fară luptă de vama Sita Buzăului, Regimentul 11 Siret ocupă în zilele următoare satele Teliu, Vama Buzăului și orașul Sfântul Gheorghe. Atacul surpriză avea să diminueze după câteva zile, gălățenii întâmpinând o rezistență germană bine organizată în jurul localității Homorod. După victoriile răsunătoare repurtate împotriva generalului Morgen la Homorod, Rupea și Jilbert, Regimentul 11 Siret nu a reușit să fructifice avantajele din teren deoarece nu s-a putut face joncțiunea cu Regimentul 2 Bratocea ce venea dinspre orașul Făgăraș. În luptele de la Bărcuț și Movile din 15 septembrie 1916 Regimentul de infanterie din Galați va pierde în luptă 1103 morți, 402 dispăruți și mult mai mulți răniți. Zilele acelea de toamnă au adus ploi nesfârșite, iar zona localității Movile este cunoascută și astăzi pentru noaroaiele endemice, cele care au produs în timp alunecările de teren cu formarea de glimee, acele movile de pământ întâlnite și pe malul Oltului, la Șona. Din punct de vedere tactic, armata noastră s-a aflat în locul cel mai nepotrivit pentru o vreme ploioasă.

 

   Se pare ca doamna directoare a școlii știe despre acest episod al luptelor din 1916 și mai precizează că în cimitirul localității e și un sector dedicat eroilor din acele bătălii.

 

   Școala din Movile unde am votat.

 

/Movile1/img_1125-j1.jpg

 

  





8.      BISERICA FORTIFICATĂ DIN NOIȘTAT.

 

   Din Movile ne întoarcem pe drumul pietruit de 5km în Noiștat.

   Localitatea e atestată documentar din anul 1355 sub numele romanic de ,,Nous Villa”, adică Satul Nou, Noiștat în germană.

   Mă gândesc că între turcii din Dobrogea s-ar fi numit Yeni Sale, adică Enisala…

   În sec. 14 se construiește o biserică gotică cu turnul-donjon spre vest.

 

/Movile2/img_1130-j1.jpg

 

   Fortificația era dată în primul rand de turnul de zid masiv, care până în 1860 avea și un nivel cu drum de strajă și orificii pentru tragere.

 

/Movile2/img_1138-j1.jpg

 

   Din zidul de incintă se mai păstreaza doar o porțiune cu o poartă boltită.

   Biserica nu se vizitează.

 

/Movile2/img_1132-j1.jpg

 





  

9.      BISERICA FORTIFICATĂ DIN NETUȘ

 

   Se află chiar pe partea stângă a drumului de pe Valea Hârtibaciului.

   Se consideră că biserica a fost fortificată în anul 1505 prin construcția turnului cu nivel  de apărare și drum de stajă în consolă.

   Biserica nu mai are ziduri de aparare și nici nu se vizitează în prezent.

 

/Movile2/img_1142-fb-j1.jpg

 





 

10.  BISERICA FORTIFICATĂ DIN IACOBENI.

 

   Din Netuș, la întoarcere spre Agnita, am vizitat încă trei biserici fortificate din sate ceva mai depărtate, spre nord, față de Valea Hârtibaciului, la circa 2-4km de drumul principal.

   Biserica săsescă din Iacobeni a foast ridicată în sec.14, pe locul bazilicii romanice distrusă de tătari în 1241.

   Pentru noi a fost singurul loc unde am întâlnit turiști în afară de noi, în fapt doi motocicliști nemți din Stuttgart.

   În fotografie avem școala care a funcționat pe lângă biserica evanghelică.

 

/Movile2/img_1147-j1.jpg

 

   Zidul de incintă are contraforți spre exterior și lăcașuri de aruncare a smoalei topite.

 

/Movile2/img_1150-j1.jpg

 

   Turnul clopotniță are 26m înălțime, fiind cel mai înalt de pe Valea Hârtibaciului.

   Se vede că zidul de aparare mai are un bastion și spre vest.

 

/Movile2/img_1152-j1.jpg

 





  

11.  BISERICA FORTIFICATĂ DIN STEJĂRIȘU

 

   Decum coborâm din mașină, biserica ne întâmpină cu o imagine frumoasă, în primul plan fiind școala germană, care a funcționat păna la Revoluție, cănd satul a cam rămas fară sași.

 

/Movile2/img_1155-j1.jpg

 

   Pornim mai întăi să facem un tur al zidurilor exterioare.

   Observăm ca fortificația are mai multe turnuri de aparare…

 

/Movile2/img_1156-j1.jpg

 

   Da, pe lângă cele două turnuri-donjon cu drumuri de strajă în consolă, se vede treaba că și nava bisericii are la partea de sus un nivel pregătit pentru apărare cu drum de strajă în consolă pe tot perimetrul exterior. Foarte frumos!

 

/Movile2/img_1166-j1.jpg

 

   Pe un panou turistic vedem că în zonă sunt o mulțime de trasee marcate, poteci turistice care străbat dealurile din dreapta Văii Hârtibaciului, legând astfel între ele multe din satele săsești.

 

/Movile2/img_1161-j1.jpg

 

   Vederea fortificației dinspre nord.

 

/Movile2/img_1175-j1.jpg

 

   Găsim și pe domnul sas care ne va deschide biserica.

 

/Movile2/img_1177-j1.jpg

 

   Vedem la interior altarul elegant și amvonul foarte auster de pe partea dreaptă.

 

/Movile2/img_1182-fb-j1.jpg

 

   Remarcăm plafonul orizontal al tavanului, ancadramentul frumos al orgii și corul pe ambele laturi ale bisericii.

 

/Movile2/img_1183-fb-j1.jpg

 

   Și la urmă de tot încheiem vizita cu o degustare în turnul slăninelor…

 

 /Movile2/img_1188-fb-j1.jpg

 





 

12.  BISERICA FIRTIFICAT A DIN RUJA

 

   Ruja e un sătuc mic, retras printre dealuri. Vechea vatră era pe firul Văii Hârtibaciului, dar inundațiile frecvente i-au determinat pe oameni să paraseasca acea zona joasă și să vină aici, mai spre dealuri.

   Asfel că localitatea e atestată documentar din 1349 și avea o biserică romanică, dar actuala biserică e una impunătoare, cu o navă centrală înaltă, cu absida altarului de formă pentagonală și un turn de apărare masiv, cu 7 etaje.

 

/Movile2/img_1202-j1.jpg

 

   Fortoficația constă în faptul că turnul clopotniță are guri de tragere la ultimul nivel, iar acestea se regăsesc și pe un nivel deasupre altarului.

 

/Movile2/img_1207-j1.jpg

 

   Din păcate nu am gasit pe nimeni să ne deschida ușa bisericii…

 

   Seara, la pensiunea din Agnita, am urmărit puțin la tv agitația exitpolurilor de la alegeri, dar noi eram cu treaba pe aici și ne-am odihnit pentru a avea o a doua zi la fel de marcată de ,,febra descoperitorului”.

 





 

13.  BISERICA FORTIFICATĂ DIN BRĂDENI

 

   Dimineața am mers întins vreo 20km pe drumul spre Sighișoara deoarece bisericile de pe aici le vizitasem încă de ieri după-amiază.

   Totuși am oprit de câteva ori să fotografiem peisaje cu un vădit aer transilvănean.

 

/Movile2/img_1216-fb-j1.jpg

 

   Și un tablou aproape pictural cu sălciile înșirate pe lângă cursul tot mai firav al Hârtibaciului.

 

/Movile2/img_1220-fb-j1.jpg

 

   La Brădeni biserica fortificată e chiar lângă drum, dar pe partea cealaltă a pârâului.

   În parcul din jurul bisericii remarcăm trei plopi seculari, de dimensiuni impresionante.

 

/Movile2/img_1222-j1.jpg

 

   Vedem că zidul de incintă are în structura sa și casa pastorului.

 

/Movile2/img_1223-j1.jpg

 

   Localitatea e atestată din anul 1297 sub numele romanic de ,,Terra Heen”.

   Biserica actuală, cât și fortificațiile au fost ridicate pe la anul 1507.

   Nava tip hală e formată din două segmente distincte, prevăzute la partea de sus cu un nivel de apărare, cu guri de tragere.

   E o construcție masivă, din piatră, cu contraforți viguroși.

   Nu are turn clopotniță, dar vom vedea la interior că în partea dinspre vest are două-trei  niveluri amenajate ca loc de depozitare.

 

/Movile2/img_1227-fb-j1.jpg

 

   Cheia de la ușa de pătrundere în curtea interioară o găsim la doamna Balint, ceva cam departe, dar pe același mal al pârâului, la o casă albă, cu canapea la poartă.

 

/Movile2/img_1233-j1.jpg

 

   Accesul în biserică se face pe o ușa de pe partea sudică.

 

/Movile2/img_1238-j1.jpg

 

   La interior se observă că absida altarului e mai îngustă decât nava centrală, dar destul de lung și cu frumoase arcade gotice de suținere a tavanului.

    Altarul e reprezentat de o pictură imensă, realizată în anul 1776.

   Deasemenea, orga, ornamentată cu crengi ca de aur, e așezată aici în față, deasupra altarului.

   Amvonul e în stil baroc.

   Cu toate că nu mai sunt familii de sași în localitate, biserica e bine întreținută prin grija doamnei Balint, care spune că vede de biserica aceasta de mai bine de 35 de ani.

   Dealtfel această biserică frumoasă din Brădeni e un obiectiv turistc căutat mai ales de germanii reveniți în Transilvania natală încărcați de nostalgie…

 

/Movile2/img_1240-fb-j1.jpg

 

   Balconul corului e dispus pe trei laturi, înspre partea de vest a sălii.

   Remarcăm nervurile gotice, sub forma de romburi, ale tavanului înalt.

 

/Movile2/img_1244-fb-j1.jpg

 

   Chiar în mijlocul sălii, printre băncile asistenței, e află gura unei fântâni destinată cu siguranță perioadelor de asediu.

   Fântâna nu e prea adâncă, nivelul apei Hârtibaciului fiind undeva la 3-4m sub nivelul podelei bisericii.

   În acest sens aflăm că localitatea s-a confruntat peste vreme cu numeroase inundații și că nivelul aluviunilor a tot crescut, obligând săteni să-și tot reconstruiască casele…

 

/Movile2/img_1241-j1.jpg

 

   Balustrada de lemn a corului are frumoase ,,metope” pictate cu motive religioase, sau florale.

 

/Movile2/img_1247-fb-j1.jpg

 

   Pentru a urca la nivelurile prevăzute pentru depozitarea proviziilor trebuie să ieșim din biserică și să dăm roată zidurilor.

 

/Movile2/img_1254-j1.jpg

 

   În partea de sus, dispuse pe două niveluri, sunt o sumedenie de lăzi de lemn, niște cufere încăpătoare în care fiecare familie își aducea la vremuri de restrișe atât alimente, dar și oarece bunuri mai de valoare.

   Numărul acestor lăzi vechi diferă după sursa de informare, între 80 și 100 de bucăți.

 

/Movile2/img_1260-j1.jpg

 

   Fortificația exterioară are ziduri de 5-6m înălțime și patru bastioane dispuse la colțuri.

 





 

14.  BISERICA FORTIFICATĂ DIN APOLD.

 

   De la Brădeni drumul începe să urce pe niște dealuri largi, în forma de amfiteatru. Ajungem aici sus la cumpăna de ape dintre bazinele hidrigrafice ale râurilor Hârtibaciu și Șaeș.

   Tot aici trecem din județul Sibiu în județul Mureș.

   Puțin mai jos oprim pentru a fotografia și aici ,,movilele” atât de specifice acestui Podiș al Hârtibaciului. Acestea sunt movilele de la Apold.

 

/Movile2/img_1267-j1.jpg

 

   Localitatea Apold e atestată din 1309 sub numele de Trapold.

   Urme arheologice au arătat că înainte de venirea sașilor în zonă, aici trăiau numeroase fmilii de români, alături de câteva familii de pecenegi.

   Biserica fortificată e ridicată pe o movilă mai înaltă chiar în centru localității.  Această înalțare suplimentară îi conferă și mai multă mareție, ea asemănându-se astfel cu biserica fortificată din Biertan.

 

/Movile2/img_1280-fb-j1.jpg

 

   Biserica a fost ridicată spre sfârșitul sec.13.

   Încă de la început, pătrunderea în curtea interioară se face printr-un portal arcuit sub unul din bastioanele de apărare.

   Probabil ca acest culoar era prevazut și cu o hersă de închidere…

 

/Movile2/img_1287-j1.jpg

 

   Intrarea în biserică se face printr-un alt portic de pe fața sudică.

 

/Movile2/img_1293-j1.jpg

 

   La interior se vede că absida altarului e mai îngustă decât lățimea navei centrale.

   Deasemeni remarcăm forma poligonală a absidei altarului și frumoasele arcade gotice ale tavanului.

   Pe pereți și pe arcade se văd fragmente din pictura clasică originală.

 

/Movile3/img_1298-fb-j1.jpg

 

   Deasemeni mai trebuie remarcate coloanele de susținere masive, cu secțiune hexagonală.

   Băgăm de seamă că sala biserici are două nave, fiind astfel cumva asimetrică.

    În absida corului, pe peretele din spate se vede o pictură murală de mari dimensiuni.

 

/Movile3/img_1303-j1.jpg

 

   Încă din curtea inteioară ne-a întâmpinat un tânăr venit aici din Germania. Spune că după terminarea liceului și-a luat liber pentru un an de zile și vrea să cunoască mai bine cultura vechilor sași din Transilvania.

   E cam răcit și până merge Adriana să-i aducă două buline și un pachețel de servețele, eu sunt invitat să urc singur în turla clopotniței.

   Unele din scările inerioare sunt decent refăcute, iar pe centrul bastionului atârnă niște greutăți de piatră de la mecanismul ceasului de la un etaj superior.

 

/Movile3/img_1305-fb-j1.jpg

 

   Nivelul cel mai de sus al turnului e pavat cu scânduri, dar într-un mod cam precar, ceea ce-mi dă oarecare fiori, dar reușesc să fac un tur de forță pe tot perimetrul pentru a fotografia împrejurimile.

 

/Movile3/img_1315-fb-j1.jpg

 

   O vedere mai strânsă spre acoperișul basionului din sud-vest.

 

/Movile3/img_1323-j1.jpg

 

   Întors în curtea interioară, mergem să vizităm și turnul slăninelor…

 

/Movile3/img_1333-fb-j1.jpg

 

   Clădirea magaziei de pe partea nordică a curții interioare.

 

/Movile3/img_1336-j1.jpg

 

   Fântâna din curtea interioară.

 

/Movile3/img_1344-j1.jpg

 

   Și ieșire pe poarta din primul zid exterior…

 

/Movile3/img_1346-j1.jpg

 





  

15.  BISERICA FORTIFICATĂ DIN ȘAEȘ.

 

   În Mureș drumul nostru județean e cam îngust și neîntreținut…

   Dealtfel nici casele săsești din loclaitatea Șaeș nu arată prea bine.

 

/Movile3/img_1347-fb-j1.jpg

 

   Casele vechi sunt foarte frumoase, dar observ că multe din ele au fost abandonate, preferându-se să se construiască altele noi, cu niciun element specific acestei zone săsești.

 

/Movile3/img_1354-j1.jpg

 

   La fel și cu biserica evanghelică fortificată: și ea e lasată de izbeliște și încuiată.

 

/Movile3/img_1348-j1.jpg

 

   Nu sunt mulțumim nici de fotografia făcută dinspre sud…

 

/Movile3/img_1350-j1.jpg

 

   Totuși din partea nordică se vede că biserica e înaltă și frumoasă, ea având pe această parte și un zid de incintă prevăzut cu bastion de aparare la colț și case pe latura interioară.

 

/Movile3/img_1362-j1.jpg

 

  

   Din Șaeș mai sunt doar vreo 6km până la Sighișoara.

   Trecem prin centru, prin fața cetății, dar nu mai oprim, pentru că am vizitat locurile în alte două rânduri.

   În plus e trecut de ora amiezii și e tot mai acut sentimental că, iată, a venit vara. E cald și moleșitor la soare…

   De la Sighișoara prindem drumul înapoi spre Brașov.

 






 

16.  BISERICA FORTIFICATĂ DIN CLOAȘTERF

 

   Înainte de localitatea Mihai Viteazu de pe drumul european, facem stânga pe un drum îngust și ajungem repede în satul Cloașterf.

   Biserica fortificată e chiar în centru.

   Ne surprinde arhitectura deosebită a bisericii, dar și faptul că ea pare că a fost renovată de curând.

   Aceasta a fost construită pe la 1521-1524, pe locul unei bazilici romanice mai vechi.

   Zidul  de incintă al fortificației are acoperiș ,,în pupitru”, adică orientat doar spre exterior.

 

/Movile3/img_1373-j1.jpg

 

   Dinspre sud vedem că hala bisericii nu face corp comun cu turla clopotniței.

 

/Movile3/img_1369-j1.jpg

 

   Biserica însăși e fortificată ca o redută, cu un nivel de apărare dispus deasupra navei și a corului.

   În vechime satul a fost o posesiune modestă a mânăstirii cisterciene de la Cârța.

 

/Movile3/img_1368-j1.jpg

 





  

17.  BISERICA FORTIFICATĂ DIN CRIȚ.

 

   Numele localității vine de la deumirea săsească ,,Krets”, care înseamnă ,,Cruce”.

   În legătură cu vechea biserică romanică s-au păstrat doar câteva imagini pictate în noua biserică ridicată în 1793.

   Pătrundem într-o curte oarecum exterioară printr-o poartă generoasă.

 

/Movile3/img_1376-j1.jpg

 

   Totul surprinde la biserica fortificată din Criț și asta pentru că ea a fost renovată în 2013 de către Fundația Michael Schmidt.

 

/Movile3/img_1378-j1.jpg

 

   De aceea acareturile din curtea interioara par vechi, dar sunt foarte curate și bine întreținute…

 

/Movile3/img_1383-j1.jpg

 

   Aici totul e deschis și noi bântuim fără ca cineva să ne bage în seamă…

 

/Movile3/img_1384-j1.jpg

 

   Interiorul bisericii e absolut superb, amplu și luminos, amintindu-ne de interiorul bisericii fortificate din Saschiz…

   Nava centrală are două travee, deci asimetrică, iar bolta principală e în stil boemian.

   Absida altarului are o nișă înaltă, unde sunt adăpostite atât altarul, cât și orga din spatele lui.

   După restaurare sala bisericii găzduiește numeroase concerte, la care orga are un rol central.

 

/Movile3/img_1386-fb-j1.jpg

 

   Arhitectura corului e mult mai masivă, dar la fel de spectaculoasă.

 

/Movile3/img_1389-j1.jpg

 

   Vedere din afara zidurilor, în zona porții de intrare în curtea interioară.

 

/Movile3/img_1395-j1.jpg

 

   O curte îngrijită de o mâna de neamț…

 

/Movile3/img_1398-j1.jpg

 

  






18.  BISERICA FORTIFICATĂ DIN MESENDORF.

 

   Din Criț nu mai ieșim la drumul european, ci continuăm spre sud-vest, cale de vreo 6km, pe un drum foarte îngust, dar acoperit cu un asfalt luminos, aproapre de culoare albă.

   Parcă plutim pe meandrele șoaselei ce însoțește fidel un mic pârâiaș. Un peisaj deadreptul încântător! Parcă am vrea să nu ajungem prea repede la Meșendorf, cu toate că febra descoperitorului continuă să ne dea frisoane…

   Ajungem într-un sat aproape părăsit, cu o stradă principală neasfaltată, cu casele aliniate pe marginea unei văi largi, la 25-30m fața de drumul pietruit, fără garduri.

   Geometria asta a satului săsesc parcă am mai întâlnit-o și la mai bine cunoscutul Viscri…

   După frumusețea sclipitor de curată de la Criț, aterizăm brusc în provincialismul de la Meșendorf…

 

/Movile3/img_1404-j1.jpg

 

   Lasăm mașina în fața primăriei și pornim să desoperim singuri biserica fortificată. După noaptea pierdută cu numărarea voturrilor, acum nu e țipenie de om pe aici.

 

/Movile3/img_1406-j1.jpg

 

   Aici jumătate pare renovat, jumătate abandonat…

 

/Movile3/img_1408-j1.jpg

 

   Fortificația e prevăzută cu doua rânduri de ziduri, dar poarta e încuiată și noi nu putem trece nici măcar de primul dintre ele, rămânând astfel cu frustrarea unor invadatori mai putin pregătiți profesional…

 

/Movile3/img_1413-j1.jpg

 

   De la Meșendorf rămânem totuși cu imaginea unui sat transilvănean tipic săsesc, pierdut undeva, printre dealurile împădurite ale ținutului Mureșului…

 

/Movile3/img_1415-fb-j1.jpg

 

 

   Și Transilvania acontinuat să fie surprinzătoare pană la capăt…

   Mergeam pe serpentinele din Pădurea Bogății încet, în spatele unei mașini cu semnul începătorului. După noi se formase o coloană ce șerpuia plictisită, neputând să depășească, dar calmă.

   Deodată, de pe un parapet din parte stângă sare în șosea un urs dolofan și se pune să alerge greoi în fața mașinii cu semnul de începător.

   Îmi închipui ce a fost în sufletul doamnei de la volan…Că la depășire am văzut că era o doamnă suită jumatate pe volan.  E și normal, îți mai sare în față o găină, o pisică, un cățel, dar și un tăntălău de urs?!...

   Transilvania, tată, se lucrează mai încet, dar cu numere mari!...

 

 

 

 

 

  

 

 

 

  

 

  

 

 

 

 

 




Miercuri, 5 iunie 2019 - 15:27 
Afisari: 454 


Postari similare:

Comentariile membrilor (2)

van51
van51

 
1
Eu iti multumesc prntru cele vazute aici dar si pentru celelalte jurnale in care ti-ai luat din timpul tau pentru a arata si altora bogatia culturala a inaintasilor si mai ales truda lor de a lasa urmasilor insemnele vietii lor si jerfa insemnata cu sange.Sant mahnit ca se face prea putin pentru pastrarea istoriei din toate punctele de vedere. Iti doresc sanatate pt. tine si cei dragi. Carari cu soare.


Miercuri, 19 iunie 2019 - 16:53  

edo
edo
Caraba
 
2
Excelent articolul, ca si intreaga serie! Marturii ale unei istorii pe care unii au dorit-o mult prea repede uitata....


Joi, 20 iunie 2019 - 15:29  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,9169 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org