Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Octombrie 2018
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031

Noiembrie 2018
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930

Online

Vremea
Varful Gropsoarele
Muntii Ciucas

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Țara de dincolo de munte (4): biserici fortificate în Țara Bârsei. Junii brașoveni.


   Acțiunile noastre sunt îndreptate spre împlinirea unor nevoi, ori a unor dorințe.

   Desigur, dorințele se află pe un plan superior, iar una dintre acestea e dorința de cunoaștere.

   În lumea de dincoace de munți a copilariei mele lucrurile păreau limpezi, dacă nu chiar simple și fără mari provocări pentru cunoaștere. Sătenii erau cu toții români, bisericile de același rit, iar evenimentele culturale ca și inexistente...

   O stare de lucruri care lăsa loc la uimire și dorință de cunoaștere fața de tot ce venea de dincolo de munți...

   Cum ar fi istoria Transilvaniei, spre exemplu...

 

   În anul 1211, când regele maghiar Andrei al II-lea a adus cavalerii teutoni în colțul cel mai de jos al Transilvaniei, aceștia au găsit aici vechi așezări ale vlahilor, dar și unele mai noi, ridicate de agricultorii slavi, ori de crescătorii de animale cumani.

   Se vede treaba că după ce fusese învins în una din cruciadele creștine, ordinul militar catolic al teutonilor rămasese fără ,,obiectul muncii” și de aceea receptiv să intre în slujba regatului ungar.

   Acesta îl însărcinase să apere fruntariile de răsărit, dar și să convertească la catolicism populația locală, majoritar ortodoxă.

   Pe lângă ,,diploma de donație”, regele maghiar mai aducea în ajutorul acestor cavaleri militari și numeroși țărani și meșteșugari de origine germană din zona Saxoniei, așa numiții sași, coloniști care să asigure hrana și armele militarilor.

   Cu sigurață că teutonii au apreciat acest ținut manos, aparat jur-împrejur de munți, ținut pe care ei l-au numit ,,Burzenland”, Țara Bârsei, după numele unui râu de munte.

   Împreună cu sașii, dar sprijiniți și de populația locală, teutonii aveau să ridice în ,,Țara Bârsei” cetăți și așezări, și asta în cei doar 14 ani cât au zăbovit aici.

 

   E de înțeles că cetățile teutonilor, ori așezările sașilor nu s-au făcut pe loc viran, ci pe locul unora mai vechi, venite peste secole de la daci, ori de la ceilalți coloniști, latinii.

   Astfel Râșnovul, vechiul ,,Rosenau” (Valea Trandafirilor) al sașilor, a fost ridicat pe locul unui castru roman ,,Cumidava”, și el continuând locuirea vechii cetăți dacice ,,Comidava”.

   Astfel că e plăcut să constatăm că în Transilvania mai toate bisericile fortificate au fost ridicate pe locul unor bazilici romanice, stilul romanic de construcție a bisericilor păstrându-se până la începutul sec.16, cănd evoluția matematicii, fizicii și arhitecturii renascentiste au condus la realizarea edificiilor mult mai mărețe și mai grandioase, construite tot din piatră grea, dar în revoluționarul stil gotic...

   Râșnovul a fost dintotdeauna un burg prosper, iar când locuitorii săi au trecut prin sabia tătarilor la anul 1241, ei au ridicat cetate de apărare pe una din înălțimile de deasupra orașului.

   Această particularitate, aceea că cetatea de apărare era în afara orașului, a condus la specificul că biserica săsească să nu fie și loc de refugiu pentru populație și deci fară ziduri de apărare.

 

   Turnul clopotniței Bisericii evanghelice și Cetatea țărănească de deasupra orașului Râșnov.

 

/Cristian/img_4891-bf.jpg

 

   Biserica are un corp cu trei nave, cu înălțimi descrescătoare de la clopotniță spre altar.

   Ea păstrează caracteristicile arhitecturale ale stilului romanic, turnul clopotniței, dar și  partea inferioară a zidurilor sunt masive, cu forme geometrice greoaie, în vreme ce stilul gotic se evidențiază prin contraforții ce scad treptat în înălțime, prin ferestrele în arc frânt, dar și prin tavanul cu nervuri de piatră.

   Odată cu trecerea la luteranism, la începutul sec.16, frescele romanice de pe pereți au fost înlocuite cu reprezentări sculptate ale Stântului Matias, protectorul și sfântul de hram al lăcașului.

 

/Cristian/img_4892-bf.jpg

 

   Piața Unirii din Râșnov.

 

/Cristian/img_4893-bf.jpg




 

   BISERICA FORTIFICATĂ DIN CRISTIAN.

 

   De la Râșnov drumul ține direcția de curgele a râului Ghimbășel, iar Biserica săsească fortificată din Cristian o găsim chiar pe malul acestui râu cu curgere leneșă...

   Un călător avizat poate constata că așezarea e formată din două părți, una a comunității românești, adunată în jurul bisericii ortodoxe ,,Adormirea Maicii Domnului”, iar cealaltă, a comunității săsești, în jurul bisericii evanghelice ,,Sfântul Nicolae”.

   Cele două vetre ale localității sunt despărțite de Strada Lungă, iar când Împaratul Austriei, Iosif al II-lea a trecut pe aici în anul 1773 a exclamat plin de încântare: ,,Cristianul este un sat foarte frumos!”

 

   Biserica evanghelică a fost inițial o bazilică romanică ridicată între anii 1250-1270.

   Ea aparține astfel fazei cisterciene, prin monumentalitatea sa, prin portalul dechis pe fața vestică, dar mai ales prin ,,rozasa” de deasupra portalului, element de arhitectură a goticului timpuriu.

 

/Cristian/img_4895-bf.jpg

 

   Suntem conduși în interiorul bisericii, dar și pe parcursul istoriei sale de o doamnă săsoaică, custodele edificiului, care și locuiește în una din clădirile din incinta acestuia.

 

   Altarul în stil baroc și amvonul au fost realizate de meșterul  Lapicida, povestea spunând că au fost discuții ale acestuia cu notabilitățile locale, datorate pretențiilor financiare exagerate ale artistului, dar care se meritau pe deplin...

 

/Cristian/img_4897-bf.jpg

 

   Orga bisericii și arcadele romanice, sprijinite pe coloane masive.

 

/Cristian/img_4900-bf.jpg

 

   Un medalion cu efigia lui Johannes Honterus, unul din corifeii transilvăneni ai Reformei în biserica evanghelică.

 

/Cristian/img_4896-bf.jpg

 

   Steagul comunității săsești din Cristian, cu ramura cu frunze de stejar și ghinde.

 

/Cristian/img_4901-bf.jpg

 

   Într-o absidă a bisericii e adăpostit și un mic muzeu al portului și mesteșugurilor săsești din Cristian.

 

/Cristian/img_4905-bf.jpg

 

   Portul sașilor din Cristian.

 

/Cristian/img_4903-bf.jpg

 

   Exteriorul bisericii.

 

/Cristian/img_4907-jurnal.jpg

 

   Fortificația e realizată din ziduri de 4-5 m înălțime, de formă în plan ovală, prevăzute și cu cinci turnuri de apărare, turnuri cărora li se atribuiau și roluri civile, de depozitare și de locuire.

   În curtea interioară se pătrunde printr-un tunel boltit.

 

/Cristian/img_4910-jurnal.jpg

 

   Iar până în fața bisericii se mai trece și printr-o deschidere în ziduri realizată prin arce frânte.

 

/Cristian/img_4912-bf.jpg




 

  

 

   BISERICA FORTIFICATĂ DIN GHIMBAV.

 

   Pentru a ajunge la Biserica evanghelică din Ghimbav suntem nevoiți să ieșim cu mașina în sensul giratoriu de pe E68 și, după ce îl parcurgem aproape în totalitate, să prindem Strada Pieții, de intrare în oraș.

   Pătrundem în incinta bisericii printr-o poartă de lemn prevăzută în zidul de fortificație.

 

/Cristian/img_4914-bf.jpg

 

   Biserica a fost ridicată la începutul sec.13, în prezent ea prezentând numeroase aspecte ale stilului gotic timpuriu.

 

/Cristian/img_4920-bf.jpg

 

   Suntem însoțiti la interior de custodele sas, foarte amabil și gata să ne spună tot ce știe despre istoricul lăcașului.

 

/Cristian/img_4931-bf.jpg

 

   Goticul omniprezent la interior...

 

/Cristian/img_4924-bf.jpg

 

   Absida laterală, cu scara de urcare în amvon.

 

/Cristian/img_4926-bf.jpg

 

   Steagul comunității săsești din Ghimbav, cu trei trandafiri roșii, cu rădăcinile înt-o inimă...

 

/Cristian/img_4930-bf.jpg

 

   Orga și corul sprijinite pe arcade romanice.

 

/Cristian/img_4932-bf.jpg

 

   Portretul lui Martin Luther.

 

/Cristian/img_4934-bf.jpg

 

   Absida cu evidente elemente ale stilului gotic...

 

/Cristian/img_4940-jurnal.jpg

 

   Placheta închinată eroilor sași din primul război mondial.

 

/Cristian/img_4942-bf.jpg

 

   Fortificația avea initial șapte turnuri de apărare, din care astăzi nu se mai pot vedea decât cinci.

   Deasemenea în sec.15 fortificația a fost prevăzută la exterior și cu un șant cu apă alimentat de râul Ghimbășel din apropiere.

   Biserica fortificată din Ghimbav nu a fost niciodată cucerită, în schimb ea a fost predată în anul 1611 principelui Gabriel Bathory, pentru ca armata acestuia să nu jefuiasca localitatea.

   Nu același lucru s-a intâmplat și în anul 1658, când deja predată de bunăvoie tătarilor, aceștia au incendiat totuși satul și au luat și ostatici...

  

   Stăm la umbră în curtea interioară a bisericii și ascultăm poveștile ghidului nostru, pentru că niciunul din noi nu avem vreo grabă...

 

/Cristian/img_4949-bf.jpg


   Pentru că aici, în străvechiul Weidenbach, vedem cum timpul are destulă răbdare cu oamenii, fiind chiar un aliat al lor...

 

   Vechi și nou în centrul orașului Ghimbav.

 

/Cristian/img_4917-bf.jpg

 

 




 

  JUNII BRAȘOVENI

 

   La vizitarea bisericii fortificate din localitatea mureșeană Daneș am citit în istoricul satului că în urma invaziei tătare din anul 1661 nu au mai rămas în zonă decât 3 familii de sași. Și doar în această situație disperată s-a permis instalarea în localitatea pustiită a câtorva români...

   Motiv pentru care am zis să vin aici și cu o exprimare mai puternică a românismului din Ardeal: Junii Brașoveni.

 

   Sărbătoarea ,,junilor” se ține în fiecare an la Brașov în prima duminică de după Paștele ortodox, duminică trecută în calendarul nostru ca ,,Duminica Tomii”.

   Doar că anul trecut (2017) data evenimentului s-a amânat cu o saptămâna datorită vremii urâte și ninsorii din Duminica Tomii.

   Așa că iată-ne în duminica junilor ajunși într-un Brașov în sărbătoare, dar complet blocat din cauza circulației.

   Ne pierdusem speranța să mai găsim un loc de parcare, când am fost preluați de un agent de la circulație și conduși cu mașina noastra mare cât casa într-o fundătură de sub Tâmpa, chiar în rampa de aprovizionare a unui supermarket: ,,Azi nu poate ajunge nimeni cu marfa aici...” ne-a asigurat polițistul cu amabilitate, probabil văzând disperarea noastră, dar și numarul de Galați al mașinii...

 

   Ne grăbim să ajungem într-un loc de pe traseul de defilare al cetelor de juni brașoveni, deoarece deja se aude peste oraș marșurile fanfarei militare.

   Ajungem la milimetru în Piața din fața Prefecturii, la intersecția Bulevardului Eroilor cu Strada Republicii, asta pentru că deja fanfara trecea prin acest punct, unde traseul se frânge în unghi strâns catre dreapta.


   Prefectura din Brasov.

 

/Junii/img_4575-bf.jpg

 

   Retragerea fanfarei spre Piata Sfatului.


/Junii/img_4579-jun.jpg



   Obiceiul cetelor de juni, ,,Ziua de călari”, sau ,,Coborârea în cetate” este un ritual de inițiere al tinerilor feciori neînsurați din Șcheii Brașovului.

   Se pare că sărbătoarea își are rădăcinile în mai vechiul ,,cult al Soarelui” din tradițiile precreștine ale dacilor...

 

   Există 7 grupuri de Juni organizați după o schemă de vechi militari, cu ,,vătaf”, ,,armașul mare”, ,,armasul mic” și ,,stegar” pentru fiecare ceată.

   Fiecare ceată coboară încă de dimineață în cetate, trece mai întâi pe la ,,armașul mare” (vătaf) și ,,armașii mici” (serjii) fiecarei cete, după care se adună împreună cu celelalte cete de juni în Piața Prundului (Unirii), în fața Bisericii Sfântul Nicolae.

   Aici preoții celei mai vechi biserici ortodoxe din Ardeal sfințesc steagurile cetelor, iar junii călari înconjoară Statuia Eroului Necunoscut.

   După aceasta ceremonie cetele se încolonează într-o ordine prestabilită, de fiecare dată aceeași și se îndreaptă spre hotarul dinspre pădure al Șcheilor, Pe Tocile, spre Capul Satului, apoi pe Podul Crețului până la Pietrele lui Solomon.

   În amfiteatrul natural de sub pereții de calcar au loc jocuri voinicești și obiceiuri străbune: ,,aruncarea buzduganului”, ,,îngroparea vatafului”, ,,scoaterea la horă a fetelor” etc.

 

   Noi vom vedea acum doar ,,coborârea junilor în cetate” și defilarea cetelor prin fața locuitorilor Brașovului și, iată, al oaspeților veniți de pretutindeni...

 

 

   Prima ceată călari este cea a Junilor Tineri.

   Este formată, așa cum spune și numele, din tineri necăsătoriți.

   Ca ținuta specifică, după care pot fi identificați ușor, îmbrăcămintea lor e formată din laibăr și spențer de culoare închisă, cioareci albi, cizme de piele, dar în mod special, pălărie neagră cu panglică tricoloră.

   Aici am surprins capul cetei tinerilor, cu vataful cu cocardă diagonală roșie, armașul mare cu galbenă și armașul mic cu albastră.

 

/Junii/img_4589-jun.jpg

 

   De remarcat panglica tricoloră de la pălărie specifica Junilor Tineri...

 

/Junii/img_4590-jun.jpg

 

   Cai negri, masivi...

 

/Junii/img_4608-jun.jpg

 

   A început să plouă mocănește, dar asta nu afectează ținuta princiară a junelui și nici a superbului său armasar...

 

/Junii/img_4616-bf.jpg

 

 

  

   Junii Batrâni.

   Bineînțeles că e o nepotrivire în această onomastică a cetei, totuși numele de ,,bătrâni” dorind să precizeze că din ceată fac parte bărbați căsătoriti din Șchei.

   Ținuta Bătrânilor este asemănătoare cu cea a Tinerilor, doar că lipsește tricolorul de la pălărie.

   Cele două cete amintite până acum s-au format în zona românească a Brașovului, în jurul anului 1877, când administrația austriacă nu a permis românilor din Transilvania să participe la Războiul de Independență purtat de românii din Regat.

 

   Vătaful Bărânilor.

 

/Junii/img_4618-jun.jpg

 

   Căpeteniile cetei de Bătrâni intrând pe aleea pietonală spre Piața Sfatului.

 

/Junii/img_4621-jun.jpg

 

   Tropotul potcoavelor pe caldarâmul de piatră se împletește cu ropotele de aplauze ale spectatorilor...

 

/Junii/img_4622-jun.jpg

 

   Ce cai masivi!...

 

/Junii/img_4626-jun.jpg

 

 

  

   Junii Curcani.

   Compania Curcanilor s-a format în anul 1879 din bărbații români care locuiau ,,Pe Coastă”.

   Caracteristice acestor juni sunt căciulile din blană neagră, împodobite cu pene de curcan și prinse sub bărbie cu o curea fină.

 

/Junii/img_4627-jun.jpg

 

   Steagul Curcanilor are figura voievodului Mihai Viteazul pe una din fețe și imaginea unui june curcan pe cealaltă parte.

 

/Junii/img_4631-jun.jpg

 

   Fiecare dintre cetele de juni au în îngrijire una sau mai mute dintre cele peste 60 de troițe risipite pe dealurile dinspre Șchei. Curcanii au în stăpânire Troița lui Băilă și Troița din Grui.


   Juni curcani.

 

/Junii/img_4634-bf-jun.jpg

 

   Frumusețe, și mai ales eleganță...

 

/Junii/img_4635-jun.jpg

 

 

  

Junii Dorobanți.

   Ceata lor s-a format prin desprinderea în anul 1923 din ceata Curcanilor.

  

/Junii/img_4640-jun.jpg

 

   Ținuta Dorobanților este asemanătoare cu cea a Curcanilor, cu deosebirea că la căciula neagră este prinsă și stema Țării Românești, așa cum a fost ea odată, cu efigia a doi lei pe ea.

 

/Junii/img_4641-jun.jpg

 

   Junii Dorobanți, cu căciulile pe-o parte...

 

/Junii/img_4645-jun.jpg

 

   Dorobanții organizează sărbătoarea lor la Sfântă Maria, 15 august, la ,,Fâtânița Dreptății”, în capatul străzii Fântâniței, (unde locuiește și vărul meu din Brașov).

 

/Junii/img_4646-jun.jpg

 

 

 

   Junii Brașovechi.

   Din această ceată fac parte bărbați români din Șchei, dar care s-au stabilit în zona mai largă a Brașovului Vechi.

   Când vătaful acesta al Brașovechilor a rostit tare: ,,Hristos a înviat!”... am înlemnit cu toții și am răspuns mecanic, cu un fel de supușenie: ,,Adevărat a înviat!”

   Ce vorbești, frate, pe lângă ,,Junii Brașovului” ,,Carnavalul de la Veneția” nu e decât o palidă sărbătoare mondenă... Frivolă și desuetă...


   Vătaful Brașovechilor.

 

/Junii/img_4648-bf.jpg

 

   Brașovechii poartă căciulă țurcană cu țugui.

 

/Junii/img_4649-jun.jpg

 

   Armăsarul negru, frumos împodobit, abia poate fi strunit de armașul mare...

 

/Junii/img_4650-jun.jpg

 

   Deci, am stat lângă sucursala ,,Bancii Transilvania”...

 

/Junii/img_4652-jun.jpg

 

   Tunică neagră, cu nasturi sub formă de buzdugan...

 

/Junii/img_4655-jun.jpg

 

   Steagul Brașovechilor îl reprezintă pe una din fețe pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza.

 

/Junii/img_4660-jun.jpg

 

   Vătaful Brașovechilor.

 

/Junii/img_4662-bf.jpg

 

   Sărbatorile acestei cete se țin la Troița de la Foișor, în Brașovul Vechi, pe strada Cloșca.

 

/Junii/img_4680-jun.jpg

 

   Brașovul în zi de sărbătoare...

 

/Junii/img_4682-bf.jpg

 

 

  

   Junii Roșiori.

   Ceata s-a format în anul 1909, din bărbații ce locuiesc în zona Cacova a Șcheilor.

 

   Vătaful Roșiorilor.

 

/Junii/img_4683-jun.jpg

 

   Roșiorii au costumul cel mai pitoresc, cu cămașa lungă, cusută cu sute de paiete aurii.

 

/Junii/img_4685-jun.jpg

 

   Armașul mic al Roșiorilor.

 

/Junii/img_4686-jun.jpg

 

   Căciula cu stemă și pampon roșu a Roșiorilor.

 

/Junii/img_4694-jun.jpg

 

   Roșiorii poartă lăibărica pe umarul stâng.

   Iar un asemenea cal nu am mai văzut decât în tablourile pictorilor medievali...

 

/Junii/img_4697-bf-jun.jpg

 

   Roșiorii își țin sărbătorile la Troița de la Pietriș, numită și Crucea lui Furnică.

 

   Ținută demnă...

 

/Junii/img_4698-jun.jpg

 

   Un armăsar absolut superb, având pe șa stema Brașovului, ,,Orașul Coroanei”...

 

/Junii/img_4700-jun.jpg

 

   De unde au răsărit toți caii ăștia, frate!...

 

/Junii/img_4704-jun.jpg

 

 

 

   Junii Albiori

   Ceata Albiorilor s-a constituit încă din anul 1860, când s-a înființat în Transilvania Societatea Culturala Română ASTRA.

   Semnul distinctiv al ținutei Albiorilor este căciula din blană albă, cu pană albă de curcan.

 

   Stegarul Albiorilor.

 

/Junii/img_4711-bf.jpg

 

   Paietele de pe cămașa lungă sunt de culoare argintie...

 

/Junii/img_4714-jun.jpg

 

   Cel mai tânar Albior și caluțul pe măsura sa...

 

/Junii/img_4715-jun.jpg

 

   Ținutele pline de culoarea ale sutelor și sutelor de juni care nu contenesc să tot vină în Cetate...

 

/Junii/img_4716-jun.jpg

 

   Coama impresionantă a calului unui Albior...

 

/Junii/img_4720-jun.jpg

 

   Cu siguranță că vom mai vedea parada Junilor și peste ani...

 

/Junii/img_4721-bf.jpg

 

 

 

   Deocamdată ni se lungesc ochii după ultimii Albiori,  ,,ariegarda” cetelor de juni...


/Junii/img_4717-jun.jpg





   A fost ca un vis frumos, ca o poveste cu voinici veniți călare de peste veacuri...

  

   Au trecut ceva clipe pănă ce ne-am trezit la realitate și am simțit din nou ploaia măruntă și rece...

  

   Dar poate că anul acesta vremea va fi mai bună și, și din aceasta cauză, defilarea Junilor Brașoveni și mai frumoasă...

 

   Deci pe 15 aprilie 2018, de Duminica Tomii, în capătul străzii Republicii, în Brașov, pentru o mare lecție de românism!

 

  

 

  

  

 

  

 

  

 

  

 

  

  

  




Miercuri, 28 februarie 2018 - 13:29 
Afisari: 884 


Postari similare:





Comentariile membrilor (1)

zentai
zentai
Coarda
 
1
Fain! Nu mă așteptam să văd atâția cai în plin Brașov! Carpati.org
Deatfel, pe suprafața Râșnov-Bran- Zărnești-Brașov, mi-am presărat o parte din suflet dar am primit înapoi infinit mai mult!

Felicitări, coane!
Stai în ploaie dar cai că face! Carpati.org


Miercuri, 28 martie 2018 - 13:50  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0670 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2018) www.carpati.org