Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Octombrie 2019
LMMJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031

Noiembrie 2019
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930

Online

Vremea
Varful Scara
Muntii Bucegi

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii
Atentie! Nu toate descrierile cuprinse în ghid au fost actualizate. Unele dintre acestea pot contine greseli. Înainte de a efectua o drumetie în zona, va rugam sa contactati reprezentantii locali ai Serviciului Salvamont, pentru detalii.

De asemenea, daca la întoarcerea din tura puteti furniza informatii actuale despre trasee, cabane sau refugii (inclusiv fotografii cu preturi, numere de telefon etc.), va rugam sa le transmiteti prin e-mail (carpati AT carpati PUNCT org), în vederea actualizarii informatiilor din Ghid. Astfel, veti reusi sa ajutati alte persoane, iar voi, la rândul vostru, veti putea beneficia de informatiile transmise de catre alti membri.

Ghid montan Muntii Lotrului

Geologie

Munții Lotrului sunt alcătuiți dintr-o mare varietate de șisturi cristaline care formează pânza getică, individualizată ca unitate structurată în timpul diastrofismului laramic. Sișturile cristaline au rezultat printr-un proces de metamorfozare regională, adică o transformare a unor roci sedimentare și magmatice în condiții de presiuni și temperaturi înalte, dar și de circulație a soluțiilor chimice active. De asemeni, au avut loc și procese de diferențiere ce au condus

la individualizarea unor corpuri concordante sau discordante de formă lenticulară cunoscut uneori sub denumirea de „filoane de tip alpin". Tot aici se cunosc și numeroase filoane de pegmatite.

Diversitatea de roci metamorfice a fost grupată pentru Munții Lotrului în patru complexe cu următoarea succesiune: în partea inferioară, la contactul cu autohtonul danubian sunt gnaise cu cordierit și sillimanit; acestora le urmează amfibolite asociate cu gnaise, observabile mai ales în lungul Lotrului, peste care se dispun gnaise cuarțo-feldspatice, apoi micașisturi cu granați, disten și staurolit.
În vestul văii Oltului sunt șisturi cristaline epimetamorfice (Proterozoic superior) dispuse discordant peste șisturile cristaiine mezometamorfice ale seriei de Lotru și încălecate dinspre est de rocile metamorfice ale seriei de Cumpăna, reprezentate prin gnaise cu feldspat potasic, paragnaise și micașisturi, șisturi verzi și micașisturi filitoase.

Formațiunile sedimentare ocupă arii restrânse în cadrul acestor munți. Ele se întâlnesc în partea sud-estică și pe cursul superior ai Lotrului. În partea de SE (Brezoi), de sub depozite mai noi apar petece din cuvertura sedimentară mezozoică, alcătuite din gresii grosiere și microconglomerate îa bază și dintr-o alternantă de gresii și marne cu aspect filișoid la partea superioară (Senonian).

În urma scufundării care a avut loc în Eocen, peste depozitele cretacice și peste fundamentul cristalin s-au depus sedimente paleogene formate din breccii, conglomerate, marne. Pe cursul superior ai Lotrului, în Depresiunea Vidra se află depozite badeniene de argilă cu intercalații de cărbuni.

Formarea Munților Lotrului a avut loc în contextul general de constituire a Carpaților Meridionali ca efect ai unor mișcări orogenetice și epirogenetice.

Se consideră că orogeneza aipină, mai ales mișcările din fazele austrică și laramică (Cretacic) au generat suprapunerile tectonice (migrarea pânzei getice peste autohtonul danubian) și conturarea structurală a unei cordiliere care se va transforma într-o catenă muntoasă. O ridicare generală a complexului metamorfic s-a produs în Neozoic. În Eocen are loc o scufundare în partea sudică a cristalinului Făgăraș care afectează și colțul sud-estic ai Munților Șteflești și care generează depresiunea intramontană Loviștea (umplută cu sedimente paleogene și miocene). Afundările din Miocen au dus la formarea depresiunii intramontane Vidra, unde se mai păstrează sedimente badeniene (și probabil a Depresiunii Oașa, unde aceste formațiuni au fost erodate). În Neogen, Munții Șteflești apăreau insular în cadrul arhipelagului format de Carpații Meridionali. Spre sfârșitul sarmațianului apele se retrag, astfel că întregul edificiu muntos intră sub acțiunea denudației.

O privire de ansamblu asupra zonei muntoase Lotrului ne arata la sud culmi inalte de l 800 m pina la peste 2 000 m largi, netede, deasupra carora se afla gtlme rotunjite ce depasesc 2 000 m. Curmaturi sau sei, unele destul de adanci, fragmenteaza plaiurile inalte, imprimindu-le un profil ondulat.
Relieful actual este sinteza unui. complex de factori modelatori care au acționat inițial sub un climat cald și uscat, urmat de unul umed, apoi de cel glaciar și periglaciar, succedat la rândul său de climatul actual. Rocile metamorfice dure au conservat destul de bine formele vechi ale reliefului major, dar nu și pe cele ale reliefului minor (derivat).

Munții Lotrului sunt formați dintr-o cuhne principală orientată V-E, cu o lungime de circa 60 km între curmătura Sălanelor și valea Oltului la Râu Vadului.

Pe aceasta culme, cu aspect ondulat în profil longitudinal, se întâlnesc mai multe vârfuri cu rol de noduri orografice
Culmile secundare, generate de adâncirea rețelei hidrografice se desfășoară sub forma unor trepte uriașe, cu aspect de contraforturi. Ele au o orientare meridiană în partea vestică și în evantai în partea estică a masivului. La partea superioară sunt rotunjite sau nivelate; mai rar apar sub forma unor creste ascuțite prin intersectarea versanților. La rândul lor, aceste culmi sunt fragmentate de văi scurte sau organisme torențiale evoluate.

Constituie o unitate morfologică bine conturată și individuaiizată, în cadrul căreia se pot distinge trei subdiviziuni:
- Masivul Negovanu - Șteflești - Tâmpele, între cele mai adânci curmături de pe cuhnea- principală: Poiana Țiganului (1 573 m) și Sălanele (1 615 m), caracterizat prin culmi secundare orientate N-S și prin dezvoltarea exclusivă a suprafețelor de eroziune medii și superioare. Parțial, această subunitate este cuprinsă între două depresiuni intramontane: Oașa (N) și Vidra (S);

- Masivul Sterpu, situat între Poiana Țiganului (V), valea Oltului (E), valea Lotrioarei (N) și a Lotrului (S), prezintă cele mai lungi culmi desfășurate radiar spre văile Olt și Lotru. Aici se surprind toate cele trei suprafețe de eroziune precum și forme structurale pe depozite sedimentare senoniene și eocene (în partea sud-estică);

- Masivul Prejba, situat între valea Lotrioarei (S), valea Sadului (N), și valea Oltului (V), formează cea mai scundă subunitate, cu înălțimi sub l 800 m (Vf. Prejba, l 744 cu întinse pajiști secundare pe locul pădurilor de conifere și foioase), utilizate ca pășuni și fânețe. În cadrul acestei subunități se evidențiază numai suprafețele Râu Șes și Gornovița.

Data actualizarii: 14.05.2014




Ghid montan

Trasee

Cazare

Harti

Fotografii / Poze

Stiri

Jurnale

Salvamont
 
0,0372 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org