Ghid montan Muntii Harghita

Prezentare

Muntii Harghita reprezinta partea sudica a lantului neoeruptiv din Carpatii Orientali, respectiv latura vestica a grupei centrale ce domina spre est depresiunea Ciucului, iar spre vest Subcarpatii Transilvaniei.
In nord, Pasul Sicas, aflat

la obarsia paraului Carierei si a paraului Sicasau, ii desparte de muntii Gurghiului.In lungul vailor Sicasau si Tarnava Mare se inscrie apoi limita vestica, prelungita spre sud de-a lungul unei linii imaginare ce ar uni localitatile Feliceni, Valeni, Martinis si Meresti. De aici incepe limita sud-vestica a muntilor Harghita, limita ce-I desparte de muntii Persani: linia ce traverseaza interfluviul dintre Homorodul Mic si paraul Varghis in amonte de Cheile Varghisului, apoi interfluviul dintre Varghis si Hidegaso si se continua in lungul paraului Covacius si apoi Cormos, pana in depresiunea Baraolt. Catre sud se invecineaza cu depresiunea Baraolt si muntii Baraolt, fata de care linia de demarcatie trece prin localitatile Filia si Herculian, apoi in lungul vaii Ozurca si peste pasul Hatod pana in valea Oltului. Dincolo de aceasta, muntii Harghita se invecineaza cu cei ai Bodocului, de care sunt separati prin valea Rosie si pasul Jimbor. In est, limita trece pe la baza conului vulcanic Puciosu, iar spre depresiunile Ciuc si Gheorghieni la contactul dintre versantii mai abrupti ai Harghitei si glacisul piemontan, aproximativ pe la 750-900 m altitudine.
Muntii Harghita alcatuiesc un lant muntos orientat NNV-SSE, lung de peste 70 km, a carui latime nu depaseste 25 km. Atat dimensiunile, cat, mai ales, pozitia lor geografica, la marginea estica a depresiunii Transilvaniei, au o importanta deosebita in ceea ce priveste calitatea unor componente ale peisajului natural, respectiv potentialul lor turistic.