Ghid montan Muntii Fagarasului

Flora

Vegetatia se diferentiaza pe altitudine, formand zone si etaje distincte. La poalele masivului se afla etajul padurilor de gorun (Quercus petraea), in care pe locuri umede se instaleaza stejarul (Quercus robur).

Intre 600 si 1350 m altitudine, de jur-imprejurul muntilor se desfasoara etajul padurilor de fag (Fagus silvatica). Prin raristile lor se intalnesc brebenei de munte (Corydalis cava), tufele de naprasnic (Geranium robertianum) cu flori roz:liliachii, galbinele de munte (Ranunculus carpaticus). Pajistile acestui etaj sunt dominate de iarba vantului (Agrostis tenuis), paiusul rosu (Festuca rubra), campanelele, mai ales Campanula persicifolia, cu flori albastre:violacee si Campanula patula, violet:albastrue, s.a. Precipitatiile, printre cele mai bogate din tara, ajung pana la 1400 mm in zona alpina. La altitudini de peste 1900 m, ele cad in mare parte sub forma de zapada. In cursul unui an, la peste 2400 m altitudine, cantitatea de zapada acumulata ar putea ajunge la un strat gros de 7-8 m. In acest masiv se produc cele mai frecvente avalanse de la noi din tara. Sunt rare zilele cand deasupra masivului Fagaras cerul este complet senin, vremea schimbandu-se in cursul unei zile de mai multe ori.

Mai sus de 1300 m, pana la 1700 m altitudine, pe versantul nordic, si 1.800 m pe cel sudic intalnim etajul molidului (Picea excelsa). Molidisurile sunt paduri impunatoare, dar monotone datorita conditiilor dificile de viata la acesta altitudine, care limiteaza dezvoltarea altor specii. Prin molidisuri se intalnesc tufe de afin (Vaccinium myrtillus), macrisul iepurelui (Oxalis acetosella), paraluta de munte (Pirola uniflora), orhidee (Listera ovata), vulturica (Hieracium transsilvanicum) si altele. In pajistile acestui etaj apar paiusul rosu, teposica (Nardus stricta), lucaeafarul (Scorzonera rosaea), rusulita (Hieracium aurantiacum). Pe vai umede si umbroase creste laptucul oii (Telekia speciosa), care ajunge la 2 m inaltime si avand frunze late, de pana la 30 cm diametru.
Urmeaza etajul alpin inferior, ce se continua de la limita de sus a padurilor pana la 2200 m altitudine, zona unde se deosebesc tufisurile de jnepeni (Pinus montana). Ele sunt insotite de afin, merisor (Vaccinium vitis : idaea), ienuparul pitic (Juniperus nana), aninul de munte (Alnus Viridis), care este un indicator sigur de locuri neprimitoare ce trebuie evitate. Prin pajisti domina parusca rosie, iarba stancilor (Agostis rupestris).
In fine, in conditiile cele mai aspre ale etajului alpin superior (dincolo de 2200 m), domina pajistile de coarna (Carex curvula). Dintre rudele apropiate ale afinului intalnim pomisoara (Vaccinium uliginosum), cu frunze mici rotunde, ceroase si fructe negre si azalea (Loiseleuria procumbens). Florile acestui etaj sunt din cele mai delicate: cupe de ghintura (Gentiana acaulis), vulturica de stanci (Hieracium alpinum), ochiul gainii (Primula minima), campanulele alpine (Campanula alpina), gentianele (Gentiana nivalis).