Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

August 2019
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Septembrie 2019
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30

Online

Vremea
Varful Vraju
Muntii Macinului

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii
Atentie! Nu toate descrierile cuprinse în ghid au fost actualizate. Unele dintre acestea pot contine greseli. Înainte de a efectua o drumetie în zona, va rugam sa contactati reprezentantii locali ai Serviciului Salvamont, pentru detalii.

De asemenea, daca la întoarcerea din tura puteti furniza informatii actuale despre trasee, cabane sau refugii (inclusiv fotografii cu preturi, numere de telefon etc.), va rugam sa le transmiteti prin e-mail (carpati AT carpati PUNCT org), în vederea actualizarii informatiilor din Ghid. Astfel, veti reusi sa ajutati alte persoane, iar voi, la rândul vostru, veti putea beneficia de informatiile transmise de catre alti membri.

Ghid montan Muntii Cindrel (Cibin)

Flora

Suprafața relativ mare a masivului, precum și expunerea variată a versanților au făcut ca teritoriul Munților Cindrel să se deosebească o vegetație etajată pe altitudine, cu unele variații determinate de expunere, de gradul de înclinare a pantei și de umiditate. De la poalele Munților Cindrel (600 m) pină la 1000 m înalțime sînt răspindite pădurile de foioase, dominate mai întîi de gorunete (Quercus pefroeo) și apoi de făgete (Fagus silvatica), alături de care apar: scorușul (Sorbus oucuporia), mesteacănul (Betulo pendula), paltinul (Acer pseudoplofanus), frasinul (Fraxinus excelsior), pinul silvestru (Pinus silvestris), alunul, păducelul etc.

Intre 1000 și 1400 m altitudine se desfășoară brîul relativ îngust al pădurilor de amestec al foioaselor cu rășinoosele, respectiv fagul cu molidul (Picea afaies), bradul (Abies alba) și laricele (Larix declaua). În parterul luminos al acestor păduri se dezvoltă o floră ierbacee bogat colorată, constituită din vinariță (Alperula odorala), colțișor (Dentaria bulbtfercf), năprasnic (Geranium robertianum), rușuliță (Hreradum aurantiacum), turtă (Carlina ocoulis), lumînarica pămîntulul (Genfiono asclepiadea) și altele.

Păsunile și fînețele extinse aici, ca urmore a întinsei și secularei activități pastorale, sînt alcătuite mai ales din graminee ca: peiuș roșu (Festicd rufara), păiuș (Agrostis tenuis), fîruța de livezi (Poa protensis), ovăz auriu (Trhetum Havescens) și trifoliehe (Trilolium pratense, T. repens) etc. Ele ocupă mari suprafețe atît în raza comunelor Jina, Poiana Sibiului, Tilișca, Săliște, Gura Rîului, Rășinari, Rîu Sadului, cît și pe hotarele lor din munte.

Flora ierbacee însoțitoare, nevoită să crească la umbra deasă a acestor codri, este săracă, ea fiind dominată de tîrsa mică (Deschampsia llexuosa), horști (Luzula luzuloides),

rotunjioară (Homogyne alpina), măcrișul iepurelui (Oxalis acetosella), ciopoțel (Campanula abietina), degetăruț (Soldonella monfono), brîndușa de rnufite (Crocus heuifelianus) și altele, care prin culorile lor alb-albăstrui aduc o nuanță de veselie pe fondul verde închis și cenușiu al păduri. Către limita superioară se ivesc tufărișuri de afin (Vaccinlum myrtillus), merișor (Vaccinium vitis-idaed) și ienupăr (Juniperus sibirica). Poienile de natură antropică, ivite ca urmare a defrișării recante a molidișurilor, cu o floră bine diversificată, printre care remarcăm violaceul florilor de zburătoare (Chamaenerlon angustifolium), galbenul sunătorii (Hypericum quadrangulatum) sau bulbucilor (Trollius europaeus), tufărișurile de zmeură (Rubus ideus), muri (R. hirtus), fragi (Fragaria vesca), afinișurile si coacăzul (Bruckenthalia spiculilolia). Fructele comestibile ale arbuștilor sînt colectate anual încă de la sfîrșitul luniii iulie, spre a fi utilizate la prepararea dulcețurilor, compoturilor sau a siropurilor. Fînețele bogate în graminee - păiușul roșu, păiușul, țepoșica sau părul porcului (Nardus stricto), tîrsa (Deschampsla caespitosa) - care formează asociații compacte sînt folosite de localnici la pașunalul vitelor.

Suprafețele cuprinse între 1800 și 2000 m înălțime aparțin tufărișurilor și pajiștilor subalpine, cantonate pe soluri podzolice brune, podzoluri, soluri podzolice scheletice și litosoluri. Vegetația arbustivă este compusă din jneapăn (Pinus morfono ssp. murjo), mai ales pe fețele nordice ale muntelui, ienupăr (Jumperus sifairica), bujor de munta (Rhododendron kotsckyi) pe clinele nordice și nord-vestice, azalee (Loiseleuria procumbens) pe locurile expuse vîntului, afinișuri, merișor și coacăz pe versanții sudici mai luminoși și adăpostiți. Flora ierboasă este dominată de graminee ca: părușca (Festuca ovina ssp. sudetica), iarba stîncilor (Agrostis rupesiris), păiușul roșu, tîrsa, tîrsa mică, (Oreochloa disticha), mălaiul cucului (Seslena coerulans), dar și de rugina de stîncă (luncus triiidus) în locurile erodate.

Florile galbene ale sclipeților de munte (Pofenfilo fernato), mărțisorului (Geum monfonum) și vulturicii (Hieracium alpinum) alternează cu cele albe ale sisineilor

de munte (Pulsatilla albo), rozalii ale brioalei (Ligusficum mutellina) sau albastru-viorii ale clopoțeilor (Campanula napuligera), cărbunilor (Phyfeumo nanum), degetăruților (Soldanella montana, S. pusilla) și unghiei păsării (Wolo declinoto). Din pădurile de rășinoase au mai urcat aici florile albe de bumbăcăriță (Eriophorum vaginatum), ce acoperă micile mlaștini de inălțime, aninul verde (Alnus viridis), vizibil mai ales în jurul izvoarelor din circurile glaciare, florile galbene de spălăcioasă (Senecio fuchsii) și cujdă (Doronkum austriacum, a. columnae). Pe locurile de staționare a oilor, în apropierea rariștei de molid, se dezvoltă plante ca: steregoaia (Veratrum album), cu frunze late și inflorescență olbă, omeagul (Aconitum taurlcum, a. calybotrion), cu frunze sectate și inflorescența albastru închis, urzica (Urtica dioico), ștevia stînelor (Rumex alpinus) și hirușorul (Poo annua) ș.a.

Suprafețele cele mai înalte (2000-2244 m) sînt acoperite de pajiștile alpine ale gramineelor: părușca (Fesfuco ovina ssp. sudetica), mai ales pe platouri, țepoșica (Nardus sfricfo) întîlnită de predilecție pe fețele sudice, iarba stîncilor, rogozul (Carex curvula) în amestec cu lichenii (Cetraria islandica, C. nivais, Alectoria ochroleuca, Thamnolia vermicularis). Pe versanții sudici ai culmilor Frumoasa și Cindrel, în locuri adăpostite pînă la 2150 m, mai pot fi întilnite tufărișurile bujorului de munte. Aspectul uniform al acestor pajiști este dirninuat de succedarea în timpul verii a plantelor viu colorate. Astfel, în iunie apar sisineii albi de munte, sclipeții, degetăruții albaștri-viorii si ochiul găinii (Primula minima), de predilecție în locurile mai stîncoase. în iulie o parte din ele dispar și sînt înlocuite de florile albastre ale cărbunilor, pentru ca în august să domine florile galbene de vulturică, cu rare exemplare de ochiul găinii sau de sclipeți. Vegetația acestei regiuni s-a format aproape exclusiv pe podzoluri, precum și pe soluri podzolice scheletice extrem de acide.

Data actualizarii: 10.05.2014




Ghid montan

Trasee

Cazare

Harti

Fotografii / Poze

Stiri

Jurnale

Salvamont
 
0,0373 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org