Ghid montan Muntii Cheile Dobrogei

Alpinism
Cvasi-necunoscute la nivel naţional până recent, cheile Dobrogei în sine reprezintă o curiozitate a naturii, deoarece absolut nimic din ceea ce se vede de pe drumul spre Constanţa, în zona podişului Casimcea, nu anunţă existenţa acestor chei. Pereţii din cheile Dobrogei sunt, de fapt, rămăşiţele recifurilor coralifere existente în marea Thetis – de unde şi forma lor rotunjită.

În afară de elementele geologice şi geomorfologice, această zonă mai adăposteşte şi o interesantă floră (circa 565 de specii), cu elemente pontice sau pontic-mediteraneene, ceea ce a determinat declararea zonei ca rezervaţie naturala. În imediata apropiere, precum şi la Gura Dobrogei, se găsesc numeroase peşteri cu importanţă speologică şi paleontologică, unele dintre ele fiind declarate rezervaţii: Peştera Liliecilor, Peştera La Adam.

Cheile Dobrogei au o lungime totală de 2 km si se află în Dobrogea Centrală, pe versantul drept al văii Casimcea, de-a lungul unui firicel de apă numit Cheia, la aproximativ 1 km de satul Cheia (situat în nord) şi la aproximativ 45 km NV de Constanţa.

Cea mai apropiată haltă CFR este în comuna Târguşor (la 8 km în sud), pe linia Medgidia - Tulcea. Cheile sunt parcurse pe toată lungimea lor de o variantă a drumului Constanţa - Tulcea.

Pereţii de calcar sunt în imediata apropiere a şoselei şi au înălţimi cuprinse între 5-40 m, cei mai mulţi pereţi având în jur de 20 m. În partea de nord a cheilor, în imediata vecinătate a satului se găseşte un izvor cu apă potabilă, de unde se aprovizionează cu apă şi localnicii.

Primele linii de căţărare au apărut la începutul anilor '80, fiind deschise de către doi tineri căţărători din Constanţa. Zona a fost dezvoltată de către căţărătorii din Galaţi, începând cu mijlocul anilor '90.

Căţărarea în această zonă se desfăşoară ţinând cont de Codul Etic de Căţărare (CEC), document adoptat de căţărătorii din zonă, în anul 2002.

Din păcate, nerespectarea în totalitate a acestui cod de către cei care au venit la căţărare aici (dar şi localnici), a dus la găurirea stâncii în mod inutil, prin montarea de ancore manufacturate şi în vecinătatea unor fisuri excelente pentru asigurări mobile.

Peretele Izvorului
1. Speo Galaţi (A1 5+), 40m, pitoane
2. Cerber (4+), 15m, ancore*

Peretele Peşterii
1. Diana (8-), 10m, ancore*
2. Ares (6+),10m, ancore*
3. Hades (7), 15m, ancore*
4. Cronos (4+), 15m, mobile
5. Hera (5+), 15m, mobile
6. Io (6-), 15m, ancore
7. Scremuta (7-), 15m ancore*
8. Hornul Pols (4-), 15m ancore*

Turnul Taberei
1. Alveolelor (4+), 30m, mobile

Peretele cu Hornuri
1. Non Panta Rhei (A2+5-), 40m, mobile
2. Hornul Mare, (neamenajat)
3. Tzatziki (6+), 40m, mobile
4. Fisura cu Păr (7-), 40m
5. Hornul Galben (4), 40m, mobile

Acul Nebun
1. Acul Nebun - varianta cu tunel (4-), mobile
2. Acul Nebun (5+), mobile

Peretele "Baliga de piatra"
Iasomiei (4+)

*Multe linii de trasee sunt în lucru, în acest moment, nefiind echipate cu ancore pentru parcurgerea cap de coardă

Autor:
* Marian Anghel