Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Octombrie 2018
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031

Noiembrie 2018
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930

Online

Vremea
Varful Bulboace
Muntii Vrancei-Penteleu

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii
Atentie! Nu toate descrierile cuprinse în ghid au fost actualizate. Unele dintre acestea pot contine greseli. Înainte de a efectua o drumetie în zona, va rugam sa contactati reprezentantii locali ai Serviciului Salvamont, pentru detalii.

De asemenea, daca la întoarcerea din tura puteti furniza informatii actuale despre trasee, cabane sau refugii (inclusiv fotografii cu preturi, numere de telefon etc.), va rugam sa le transmiteti prin e-mail (carpati AT carpati PUNCT org), în vederea actualizarii informatiilor din Ghid. Astfel, veti reusi sa ajutati alte persoane, iar voi, la rândul vostru, veti putea beneficia de informatiile transmise de catre alti membri.

Ghid montan Muntii Bucegi

Flora

Vegetația este alcătuită din păduri dispuse pe mai multe etaje - etajul fagului care urcă până la 1200 m și chiar mai sus, dar în amestec, și etajul coniferelor. Mai sus de păduri se dezvoltă o vegetație alpină, numita și stepa rece, cu pajiști, tufișuri de ienupăr și jneapăn și arbuști pitici (afin, merișor).
Bucegii sunt locul unde

s-au făcut și foarte multe studii și cercetări monografice asupra grupelor de plante inferioare (talofite) si superioare (cormofite). Între anii 1955 și 1959 Eugenia Eliade a identificat 365 specii din 41 de familii parazite, pe plante saprofite.
Dintre acestea 26 sunt noi pentru România; de asemenea s-au găsit 29 plante-gazda noi pentru 27 de specii de macromicete rare în flora țării noastre. Flora lichenologică a fost studiată de P. Cretzoiu, Constanța Moruzi, Elena Petria, între 1930-1963 și au evidențiat 39 de taxoni, dintre care 4 sunt grupe noi pentru flora lichenologică a țării - Cladonia sylvatica f.sorediata, Cladonia digitata f.denticulata, Cladonia coniocrea f.odontata,
Usnea articulata f.lettauana. Zona deosebit de bogată a atras numeroși specialiști, din ramuri diferite ale biologiei, ceea ce a condus la descoperirea a numeroase specii, multe dintre ele rare în Carpați. J.G.G. Baumgarden, M. Fuss, K.Loitlesberger, Simion St.Radian, M.Peterfi, F.Matouschek, A.Degen, I.Podpera, Traian Stefuleac și mulți alții au descoperit specii de briofite-Bucegia romantica Radian - specie nouă descoperită în anul 1899 de Simion Radian pe Valea Cerbului, Moerkia flotowiana, Anastrepta orcadensis, Lophozia hatcheri, Stegonia latifolia, Grimmia alpicola var. latifolia, Tayloria tenuis, T.acuminata, T.serrata, Tetraplodon angustatum, Catoscopium nigritum, Buxbaumia aphylla, Polytrichum norvegicum.

Flora plantelor vasculare, studiată de D. Grecescu (1910), numără 760 taxoni, iar Alexandru Beldie marele îndrăgostit de Bucegi, indică în lucrarea sa - monografia "Flora și vegetația munților Bucegi" - 1967, un număr de 1185 taxoni, dintre care 31 taxoni sunt noi pentru știință (subspecii, varietăți, forme). Studiul florei este completat de cel al vegetației, în care sunt descrise 20 de asociații vegetale noi și sunt prezentate date asupra ecologiei plantelor alpine și sucesiunea în spațiu a asociațiilor în funcție de condițiile staționale.

Alți factori de climă (precipitațiile și vântul) au reușit ca la Sinaia să modeleze relieful, apărând forme bizare - babe, tigăi, diferite fețe. Multe dintre ele au stat la baza botezării formelor sau locurilor cele mai circulate. Construcțiile atipice de forma Babelor, Sfinxului, Ciupercilor au fost chiar la baza pe care s-au brodat diferite legende ale locului și locuri de pelerinaj în diferite epoci.

Apa, înghețul, vântul și procesele de deflație și eroziune au dat contur diferitelor forme ciudate, întâlnite la tot pasul prin Bucegi - Țigănești, Guțanul, Bucșoiul, Caraiman, Coștila, Furnica.
Etajarea reliefului, solul și diversitatea condițiilor climatice permit dezvoltarea unei vegetații bogate și de mare diversitate în cuprinsul masivului. În partea cea mai joasă, la limita cu Subcarpații, sunt frecvente pădurile de fag și carpen. Treptat, pe măsură ce altitudinea crește apar pădurile de brad și molid, care urcă până la 1200 - 1500 m. În partea superioară a etajului forestier, cam până la 1750 m, se întâlnesc păduri de molid. Dealtfel, în Bucegi molidul este cel mai răspândit conifer - molidișuri tipice întâlnindu-se pe versanții nordici și vestici ai masivului, în valea superioară a Ialomiței, la Piatra Arsă și pe versanții nordici ai Jepilor Mici.
Larg răspândite sunt și tufărișurile de jneapăn și ienupăr, cele din urmă fiind mai puțin reprezentate apărând pe versanții vestici ai munților Tătarului, Deleanu și Lucăcilă, de pe partea dreapta a Ialomiței, fiind asociate cu afinul și merișorul.

Crestele și vârfurile din etajul alpin superior au o vegetație adaptată la temperaturi scăzute (sub 0 grade Celsius), cu vânturi puternice, care produc uscăciune. Covorul vegetal este discontinuu, plantele sunt foarte scunde și formează pe sol pernițe sau sunt cu frunzele lipite de sol, cum se observă pe Vârful Omu, pe crestele Colților Obârșiei, Morarului, culmea Scara și Vârful Bucșoiu.
Teritoriul marii rezervații din Bucegi include, trei etaje de vegetatie.


Etajul montan superior - reprezentat pe versantul prahovean al masivului numai în porțiunea dintre Sinaia și valea Morarului. Asociația dominantă aici este făgetul cu brad specific Carpaților Orientali și Meridionali (până la valea Oltului), cu întreaga sa compoziție floristică.
Pătura ierbacee cuprinde elemente carpatice, cum sunt: colțisorul, vulturica, odoleanul, tătăneasa, mierea ursului, piciorul cocoșului,floarea paștilor. Cu totul remarcabil este arboretul secular de brad de la Sinaia (lângă castelul Peleș), care mai cuprinde încă arbori monumentali până la 50 m înăltime și diametre considerabile. De asemenea, unul dintre cele mai frumoase arborete pure de brad din Bucegi, deși mai tânăr, se găsește deasupra localității Poiana Țapului, în drumul spre cascada Urlătoarea.

Între speciile cu răspândire sporadică în Carpați și caracteristice acestui etaj de vegetație menționăm în primul rând tisa, care se află în exemplare izolate sau în pâlcuri în câteva stațiuni șpi anume - la stâncile Sfânta Ana (2 exemplare); valea Peleșului; sub stâncile de sub Poiana Stânii, la 1050 m și deasupra carierei de piatră Piatra Arsă; pe Valea Jepilor; pe Valea Comorilor, la circa 1250 m; pe Caraiman, în vâlcelul Spălat de sub colțul Picătura, la 1280 m altitudine (circa 10 exemplare).

O altă raritate în cuprinsul masivului este salba moale, care se află numai în cuprinsul acestei rezervații, în apropiere de stâncile Sfânta Ana, în pădurea Jepii Mari și pe valea Urlătoarea Mică din Jepii Mici. Datorită poziției lor adăpostite și calcarelor titonice, stâncile Sfânta Ana de deasupra Sinaiei au favorizat menținerea unor elemente rare ca liliacul, iedera alba și prezența la o altitudine excepțională a unor specii lemnoase proprii regiunilor inferioare - prunul, lemnul, alunul, frasinul.

În lumea pâraielor și în cheile acestora se află o vegetație foarte bogată. Dintre numeroasele specii, majoritatea de statură înaltă menționăm - lăptucul oii, lopăteana, solandul, magul, piciorul cocoșului, iarba ciutei,

ciulinul. Vegetația saxicolă din etajul montan superior este foarte variată în raport cu lumina, poziția și gradul de umiditate pe lângă cele mai răspandite specii, cum ar fi: ochii șoaricelui, odoleanul, păiușul, feriga de piatră, trăsnicul - există unele endimisme carpatice- clopoței și micsandra de munte, ca și unele specii rare.
Etajul alpin. Dintre arboretele remarcabile din acest etaj menționăm arboretul de pe brâul Furnicii care cuprinde o serie de exemplare monumentale unice pe tot cuprinsul masivului; arboretul de larice cu cimbru de pe brâna mare a Jepilor, valea Jepilor și Claia Mare, la 1750 m altitudine; arboretele de larice de pe versanții nordici ai Jepilor Mici, precum și rarități de larice, delimitate, de pe flancurile însorite ale văilor Seaca Jepilor și Seaca Caraimanului. Vegetația pajistilor de o deosebită bogăție, prezintă un caracter mixt, cuprinzând atât elementele silvicole montane cât și specii pe care le găsim și în etajul alpin inferior. Dintre speciile mai deosebite amintim - crinul de pădure, coada cocoșului, măcrișul, iarba moale, milițiana, omgul, nopticoasa, colțunul doamnei, tulichina, ștevia - endimism carpatic, ciuboțica cucului, genteana - endimism Carpato - Balcanic, iarba ciutei, margareta, cruciulița.

Etajul alpin inferior. Tufărișurile de jnepeni, caracteristice pentru acest etaj, sunt foarte răspândite mai ales pe versanții nordici ai abrupturilor dinspre valea Prahovei și dinspre Bran. De asemenea, rezervația cuprinde și o bună parte din jnepenișurile de pe platoul munților Piatra Arsă, Jepii Mari și Jepii Mici. Jnepenișurile ascund uneori una dintre rarele specii de arbuști de la noi si anume Lonicera coerulea. Aceasta a fost găsită pe versantul nordic al Jepilor Mici, pe Brâna Mare a Coștilei, lângă firul văii Albe, pe valea Gaura și muntele Grohotișu, toate aceste stațiuni fiind cuprinse în cadrul rezervației. Dar cel mai de seamă reprezentant al florei lemnoase din acest etaj este cimbrul (Pinus cembra), singura specie arborescentă care se ridică în zona alpină și care reprezintă un relict glaciar cu răspândire limitată la noi. În cadrul rezervației principale, Pinus cembra se află în două stațiuni importante și anume - primul pe versantul nordic al Jepilor Mici, sub Brâna Mare a Jepilor,

la 1750 m, în punctul Creasta cu Zîmbri, și al doilea în valea Gaura, printre tufărișurile de jnepeni, la 1800 - 1900 m altitudine, și pe muntele Guțanu, între valea Gaura și hornul Țapului. În afară de acestea, se mai găsesc câteva exemplare pe creasta nordică a muntelui Bucșoiu, deasupra văii Mălăiești, la circa 1700 m altitudine.

Dintre asociațiile de tufărișuri pitice amintim: firuța, vițelarul, salcia pitică, cornutul, garofița, afinul, merișorul. Asociația se întâlnește mai ales pe versanții nordici sau vestici, unde zăpada se așterne tot timpul iernii, dar se topește relativ repede primăvara, pe soluri de tip podzol alpin. La altitudini mai mici sau pe versanți mai luminați, mai întâlnim păiușul, rotunjioara. În etajul alpin propriu - zis se întâlnesc cele mai interesante asociații din tot cuprinsul Bucegilor. Aici sunt întrunite majoritatea elementelor specifice masivului, precum și cele mai multe endemisme și rarități floristice. Remarcabilă din acest punct de vedere este vegetația ce acoperă brânele, câmpurile înierbate ce înlănțuie abrupturile stâncoase. Crestele ierboase și brânele de pe versanții abrupți și însoriți sunt aproape în întregime acoperite de asociații de graminee, caracteristice pe soluri scheletice. Aceste specii sunt faciesul, păiușul și feruța. Dintre speciile însoțitoare amintim - limba, ura, lâna caprelor, garofița - endemisme a Carpaților Meridionali. Cinci degete, sparceta - endemism Carpatic, unghia păsării, gențiana, ghințura, cimbrișorul - endemisme cazatic, vârtejul pământului, campanula, ochiul boului. Se găsesc și orhidee. Dintre speciile mai rare amintim festuca porcii - endemism Carpatic raritate endemica pentru Bucegi - endemism Carpatic - endemism pentru Bucegi si Piatra Craiului - numai in Bucegi.



Data actualizării: 07.05.2014



Ghid montan

Trasee

Cazare

Harti

Fotografii / Poze

Stiri

Jurnale

Salvamont
 
0,0400 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2018) www.carpati.org