Ghid montan Muntii Bucegi

Flora

Vegetatia este alcatuita din paduri dispuse pe mai multe etaje - etajul fagului care urca pana la 1200 m si chiar mai sus, dar in amestec si etajul coniferelor. Mai sus de paduri se dezvolta o vegetatie alpina, numita si stepa rece, cu pajisti, tufisuri de ienupar si jneapan si arbusti pitici (afin, merisor).
Bucegii sunt locul unde

s-au facut si foarte multe studii si cercetari monografice asupra grupelor de plante inferioare ( talofite ) si superioare ( cormofite ). Intre anii 1955 si 1959 Eugenia Eliade a identificat 365 specii din 41 de familii parazite, pe plante saprofite.
Dintre acestea 26 sunt noi pentru Romania; de asemenea s-au gasit 29 plante-gazda noi pentru 27 de specii de macromicete rare in flora tarii noastre. Flora lichenologica a fost studiata de P. Cretzoiu, Constanta Moruzi, Elena Petria, intre 1930-1963 si au evidentiat 39 de taxoni, dintre care 4 sunt grupe noi pentru flora lichenologica a tarii - Cladonia sylvatica f.sorediata, Cladonia digitata f.denticulata, Cladonia coniocrea f.odontata, Usnea articulata f.lettauana. Zona deosebit de bogata a atras numerosi specialisti, din ramuri diferite ale biologiei, ceea ce a condus la descoperirea a numeroase specii, multe dintre ele rare in Carpati. J.G.G. Baumgarden, M. Fuss, K.Loitlesberger, Simion St.Radian, M.Peterfi, F.Matouschek, A.Degen, I.Podpera, Traian Stefuleac si multi altii au descoperit specii de briofite- Bucegia romantica Radian - specie noua descoperita in anul 1899 de Simion Radian pe Valea Cerbului, Moerkia flotowiana, Anastrepta orcadensis, Lophozia hatcheri, Stegonia latifolia, Grimmia alpicola var. latifolia, Tayloria tenuis, T.acuminata, T.serrata, Tetraplodon angustatum, Catoscopium nigritum,Buxbaumia aphylla, Polytrichum norvegicum.
Flora plantelor vasculare, studiata de D. Grecescu (1910), numara 760 taxoni, iar Alexandru Beldie marele indragostit de Bucegi, indica in lucrarea sa - monografia "Flora si vegetatia muntilor Bucegi" - 1967, un numar de 1185 taxoni, dintre care 31 taxoni sunt noi pentru stiinta (subspecii, varietati, forme) studiul florei este completat de cel al vegetatiei, in care sunt descrise 20 de asociatii vegetale noi si sunt prezentate date asupra ecologiei plantelor alpine si sucesiunea in spatiu a asociatiilor in functie de condiitile stationale.
Alti factori de clima (precipitatiile si vantul) au reusit ca la Sinaia sa modeleze relieful, aparand forme bizare - babe, tigai, diferite fete. Multe dintre ele au stat la baza botezarii formelor sau locurilor cele mai circulate. Constructiile atipice de forma Babelor, Sfinxului, Ciupercilor au fost chiar la baza pe care s-au brodat diferite legende ale locului si locuri de pelerinaj in diferite epoci. Apa, inghetul, vantul si procesele de deflatie si eroziune au dat contur diferitelor forme ciudate, intalnite la tot pasul prin Bucegi - Tiganesti, Gutanul, Bucsoiul, Caraiman, Costila, Furnica.
Etajarea reliefului, solul si diversitatea conditiilor climatice permit dezvoltarea unei vegetatii bogate si de mare diversitate in cuprinsul masivului. In partea cea mai joasa, la limita cu Subcarpatii, sunt frecvente padurile de fag si carpen. Treptat, pe masura ce altitudinea creste apar padurile de brad si molid, care urca pana la 1200- 1500 m. In partea superioara a etajului forestier, cam pana la 1750 m, se intalnesc paduri de molid. Dealtfel, in Bucegi molidul este cel mai raspandit conifer- molidisuri tipice intalnindu-se pe versantii nordici si vestici ai masivului, in valea superioara a Ialomitei, la Piatra Arsa si pe versantii nordici ai Jepilor Mici.
Larg raspandite sunt si tufarisurile de jneapan si ienupar, cele din urma fiind mai putin reprezentate aparand pe versantii vestici ai muntilor Tatarului, Deleanu si Lucacila, de pe partea dreapta a Ialomitei, fiind asociate cu afinul si merisorul.
Crestele si varfurile din etajul alpin superior au o vegetatie adaptata la temperaturi scazute (sub 0 grade Celsius), cu vanturi puternice, care produc uscaciune. Covorul vegetal este discontinuu, plantele sunt foarte scunde si formeaza pe sol pernite sau sunt cu frunzele lipite de sol, cum se observa pe Varful Omu, pe crestele Coltilor Obarsiei, Morarului, culmea Scara si Varful Bucsoiu.
Teritoriul marii rezervatii din Bucegi include, trei etaje de vegetatie.
Etajul montan superior - reprezentat pe versantul prahovean al masivului numai in portiunea dintre Sinaia si valea Morarului. Asociatia dominanta aici este fagetul cu brad specific Carpatilor Orientali si Meridionali (pana la valea Oltului), cu intreaga sa compozitie floristica.
Patura ierbacee cuprinde elemente carpatice, cum sunt: coltisorul, vulturica, odoleanul, tataneasa, mierea ursului, piciorul cocosului,floarea pastilor. Cu totul remarcabil este arboretul secular de brad de la Sinaia (langa castelul Peles), care mai cuprinde inca arbori monumentali pana la 50 m inaltime si diametre considerabile. De asemenea, unul dintre cele mai frumoase arborete pure de brad din Bucegi, desi mai tanar, se gaseste deasupra localitatii Poiana Tapului, in drumul spre cascada Urlatoare.
Intre speciile cu raspandire sporadica in Carpati si caracteristice acestui etaj de vegetatie mentionam in primul rand tisa, care se afla in exemplare izolate sau in palcuri in cateva statiuni, si anume - la stancile Sf. Ana (2 exemplare); valea Pelesului; sub stancile de sub Poiana Stanii, la 1050 m, si deasupra carierei de piatra Piatra Arsa; pe Valea Jepilor; pe Valea Comorilor, la circa 1250 m; pe Caraiman, in valcelul Spalat de sub coltul Picatura, la 1280 m altitudine (circa 10 exemplare).
O alta raritate in cuprinsul masivului este salba moale, care se afla numai in cuprinsul acestei rezervatii, in apropiere de stancile Sf. Ana, in padurea Jepii Mari si pe valea Urlatoarea Mica din Jepii Mici. Datorita pozitiei lor adapostite si calcarelor titonice, stancile Sf. Ana de deasupra Sinaiei au favorizat mentinerea unor elemente rare ca liliacul, iedera alba si prezentata la o altitudine exceptionala a unor specii lemnoase proprii regiunilor inferioare - prunul, lemnul, alunul, frasinul.
In lumea paraielor si in cheile acestora se afla o vegetatie foarte bogata. Dintre numeroasele specii, majoritatea de statura inalta mentionam- laptucul oii, lopateana, solandul, magul, piciorul cocosului, iarba ciutei, ciulinul. Vegetatia saxicola din etajul montan superior este foarte variata in raport cu lumina, pozitia si gradul de umiditate pe langa cele mai raspandite specii, cum ar fi: ochii soaricelui, odoleanul, paiusul, feriga de piatra, trasnicul exista unele endimisme carpatice- clopotei si micsandra de munte, ca si unele specii rare.
Etajul alpin. Dintre arboretele remarcabile din acest etaj mentionam arboretul de pe braul furnicii care cuprinde o serie de exemplare monumentale unice pe tot cuprinsul masivului; arboretul de larice cu cimbru de pe brana mare a Jepilor, valea Jepilor si Claia Mare, la 1750 m altitudine arboretele de larice de pe versantii nordici ai Jepilor Mici, precum si raritati de larice, delimita, de pe flancuri insorite ale vailor Seaca Jepilor si Seaca Caraimanului. Vegetatia pajistilor de o deosebita bogatie, prezinta un caracter mixt, cuprinzand atat elementele silvicole montane cat si specii pe care le gasim si in etajul alpin inferior. Dintre specii mai deosebite amintim- crinul de padure, coada cocosului, macrisul, iarba moale, militiana, omgul, nopticoasa, coltunul doamnei, tulichina, stevia - endimism carpatic, ciubotica cucului, genteana - endimism Carpato - Balcanic, iarba ciutei, margareta, cruciulita.
Etajul alpin inferior. Tufarisurile de jnepeni, caracteristice pentru acest etaj, sunt foarte raspandite mai ales pe versantii nordici ai abrupturilor dinspre valea Prahovei si dinspre Bran. De asemenea, rezervatia cuprinde si o buna parte din jnepenisurile de pe platoul muntilor Piatra Arsa, Jepii Mari si Jepii Mici. Jnepenisurile ascund uneori una dintre rarele specii de arbusti de la noi, si anume Lonicera coerulea. Aceasta a fost gasita pe versantul nordic al Jepilor Mici, pe Brana Mare a Costilei, langa firul vaii Albe, pe valea Gaura si muntele Grohotisu, toate aceste statiuni fiind cuprinse in cadrul rezervatiei. Dar cel mai de seama reprezentant al florei lemnoase din acest etaj este cimbrul (Pinus cembra), singura specie arborescenta care se ridica in zona alpina si care reprezinta un relict glaciar cu raspandire limitata la noi. In cadrul rezervatiei principale, Pinus cembra se afla in doua statiuni importante si anume- primul pe versantul nordic al Jepilor Mici, sub Brana Mare a Jepilor, la 1750 m, in punctul Creasta cu Zimbri, si al doilea in valea Gaura, printre tufarisurile de jnepeni, la 1800 - 1900 m altitudine, si pe muntele Gutanu, intre valea Gaura si hornul Tapului, in afara de acestea, se mai gasesc cateva exemplare pe creasta nordica a muntelui Bucsoiu, deasupra vaii Malaesti, la circa 1700 m altitudine.
Dintre asociatiile de tufarisuri pitice amintim: firuta, vitelarul, salcia pitica, cornutul, garofita, afinul, merisorul. Asociatia se intalneste mai ales pe versantii nordici sau vestici, unde zapada se asterne tot timpul iernii, dar se topeste relativ repede primavara, pe soluri de tip podzol alpin. La altitudini mai mici sau pe versanti mai luminati, mai intilnim paiusul, rotunjioara. In etajul alpin propriu - zis se intilnesc cele mai interesante asociaii din tot cuprinsul Bucegilor. Aici sunt intrunite majoritatea elementelor specifice masivului, precum si cele mai multe endemisme si raritatii floristice. Remarcabila din acest punct de vedere este vegetatia ce acopera branele, campurile inierbate ce inlantuie abrupturile stancoase. Crestele ierboase si branele de pe versantii abrupti si insoriti sunt aproape in intregime acoperite de asociatii de graminee, caracteristice pe soluri scheletice. Aceste specii sunt faciesul, paiusul si feruta. Dintre speciile insotitoarte amintim- limba, ura, lana caprelor, garofita - endemisme a Carpatilor Meridionali. Cinci degete, sparceta - endemism Carpatic, unghia pasarii, gentiana, ghintura, cimbrisorul - endemisme cazatic, vartejul pamantului, campanula, ochiul boului. Se gasesc si orhideele. Dintre speciile mai rare amintim fastuca porcii - endemism Carpatic raritate endemica pentru Bucegi - endemism Carpatic - endemism pentru Bucegi si Piatra Craiului - numai in Bucegi.