Ghid montan Muntii Baiului

Prezentare

Munţii Baiului fac parte din Carpaţii de Curbură, fiind situaţi în partea vestică a acestora. Ei ocupă o suprafaţă de circa 300 kmp, în cea mai mare măsură cuprinsă în bazinele superioare ale văilor Prahova şi Doftana.

Cea mai mare parte a lor aparţine judeţului Prahova; în extremitatea nordică, câteva culmi fac parte din judeţul Braşov.
În vest, limita este dată de valea Prahovei; ea poate fi uşor urmărită privind spre est din Bucegi, de pe culmea Caraiman, de pe marginile platourilor structurale ale Jepilor sau de pe vârful Furnica. Acesta separă munţii Baiului de munţii Bucegi între localităţile Sinaia şi Buşteni.
Limita nordică a acestor munţi are un traseu sinuos. Într-o primă secţiune este dată de valea Azugii de la confluenţa cu Prahova şi până aproape de obârşie. Ea îi separă de culmile Clăbucetelor Predealului. Pe tot parcursul, Azuga are o vale largă, adâncită cu 350 - 400 m faţă de Clăbucete şi 400 - 700 m în raport cu principalele vârfuri şi culmi ale Unghiei Mari, Rusului, Neamţului, Cazacului din munţii Baiului.
În est, valea Doftanei între pasul Predeluş şi localitatea Trăisteni desparte munţii Baiului de munţii Grohotiş. La început, valea îngustă a Doftăniţei separă culmile împădurite şi orientate vest-est ce vin din vârfurile Paltinu, Neamţu şi Rusu de cele ce coboară din pasul Predeluş şi vârful Priscu. La confluenţa Doftanei cu Muşiţa şi valea Neagră se deschide un frumos bazinet de eroziune diferenţială, cu lunci şi terase largi.
La sud, limita munţilor Baiului poate fi trasată pe culoarul creat de adâncirea celor două văi ale Florei, afluenţi ai Prahovei şi Doftanei. La nord de aceste văi se desfăşoară ultimele culmi ale Baiului, cu înălţimi de 1400 - 1600 m, iar la sud un ansamblu de vârfuri şi culmi netezite la 1000 - 1100 m. Contactul dintre ele se realizează prin versanţi cu pantă mare şi o diferenţă de nivel de 350 - 500 m.