Ghid montan Muntii Aninei

Prezentare

Munţii Aninei fac parte din marea unitate a munţilor Banatului, fiind situaţi în partea de vest a lor. În decursul timpului aceşti munţi au avut denumiri diferite, o parte din ei fiind ataşaţi munţilor Semenic. În prezent, această unitate muntoasă este cunoscută sub numele de Munţii Aninei, după oraşul cu acelaşi nume care se află în centrul lor.

Munţii Aninei,, cu înălţimea cea mai mare în vârful Leordiş (1160 m), au o suprafaţă de 770 kmp şi o formă alungită pe direcţia NNE - SSV. În cadrul lor, cea mai mare suprafaţă, 600 kmp, o ocupă calcarele care se întind şi în Munţii Locvei, până la Dunare, fiind cea mai mare şi cea mai compactă suprafaţă calcaroasă din ţara noastră, 807 kmp. Deşi au o înălţime mică, ei cuprind numeroase obiective turistice, care sunt căutate de turiştii români şi străini. În partea de nord sunt despărţiţi de culmile piemontane prelungi şi joase (300 – 400 m) de la bordura Semenicului şi de depresiunea Ezeriş de râul Bârzava.
Limita de est este formată din două sectoare distincte: în primul sector Bârzava, prin cursul superior, şi Poneasca, până la confluenţa cu Minişul îi desparte de munţii Semenic, care domină împrejurimile cu relieful său înalt; în al doilea sector, limita urmează linia sinuoasă a contactului dintre calcare şi rocile care nu carstifică, şisturi cristaline şi granite, din care sunt alcătuite dealurile Bozoviciului. Pe seama calcarelor s-a format un abrupt puternic care domină dealurile amintite cu 150 - 200 m, începând din valea Minişului până în valea Nerei.
În partea de sud - vest, cheile adânci ale Nerei, cuprinse între confluenţa pâraielor Bresnic, la est, şi Beu, la vest, cu Nera, formează limita dintre munţii Aninei şi munţii Locvei.
Contactul cu dealurile Oraviţei şi depresiunea Lupac, respectiv limita de vest, este marcată de abruptul calcaros al munţilor Aninei care le domină cu 200 – 250 m, de la Nera până la nord de localitatea Gârlişte, ce se desfăşoară în lungul unei mari dislocaţii tectonice marcată de roci eruptive. La nord de Gârlişte, limita vestică este pusă în evidenţă de ruptura de pantă dintre munte şi depresiunea Lupacului, după care urmează văile Lupacul Mic şi Bârzaviţa, până la confluenţa acesteia cu Bârzava.