Ghid montan Muntii Cernei

Din punct de vedere al altitudinilor, Munții Cernei se încadrează în grupa munților înalți, cu altitudini ale vârfurilor de până la 1900-2000m.

Munții Cernei sunt o continuare a Masivului Godeanu, granița dintre cele două unități de relief fiind Valea Olanului, afluent al Râului Cerna.

Aspectul general al reliefului e acela al unor spinări de munte rotunjite și continue, cu altitudini ce scad treptat de la nord la sud. Astfel, pe creasta principală a Munților Cernei întâlnim următoarele vârfuri și culmi: Vârful Olanu (1990m), Dobri (1928m), Vlascu Mare (1608m), Vlascu Mic (1733m), Zglivar (1708m), Arjana (1511m), Cicilovete (1105m), apoi Culmea Mare și Culmea Mohornicului (900-600m) și Culmea Seseminului (500-300m).

Din culmea principală se desprind picioare de munte lungi, numite în zonă cracuri. Acestea cunosc o mai mare întindere cu cât înaintăm spre nord și ajung de la 7 până la 12km lungime. În toate cazurile direcția lor este perpendiculară pe Râul Cerna și se termină de cele mai multe ori cu mari rupturi de pantă.

Fiind alcătuiți în mare parte din roci dure, Munții Cernei au forme de relief rotunjite, cu aspect greoi și valori reduse ale energiilor de relief.

Calcarele au o răspândire mai redusă în acești munți, dar acolo unde ele apar la lumina zilei stratele sunt puternic tectonizate, ele formând falii abrupte, paralele cu direcția de curgere a Cernei. Aceste 3-4 pânze de calcar sunt străbătute de afluenții Cernei și formează chei și cascade spectaculoase.
Formațiunile endocarstice sunt reprezentate prin numeroase peșteri, majoritatea de mici dimensiuni, dezvoltate pe fracturi.


Bibliografie:
* Negrea St., Negrea Alexandrina - Ad Aquas Herculi Sacras. O carte despre Baile Herculane si bazinul Cernei insotita de 35 itinerare, Editura Timpul, Resita, 2002