Subunitãþi geomorfologice

---

Necesitatea cunoaşterii particularităţilor geomorfologice regionale pentru diferite sectoare ale bazinului Glăjerie s-a manifestat încă din perioada stabilirii limitelor regiunii şi a încadrării ei în raport cu zonele limitrofe. Regionarea geomorfologică se bazează în general pe o serie de criterii, alese în urma analizării unui teritoriu, operaţie care constă în identificarea şi delimitarea unor subunităţi spaţiale, numite regiuni, care au trăsături geomorfologiec specifice. Având în vedere extinderea mică a bazinului Glăjerie, o ierarhizare a regiunilor de la cele mai mari şi complexe la cele mai mici şi simple se poate realiza doar după anumite criterii, şi în special după cele morfosculpturale, criterii care nu stau în picioare pentru regionarea unor mai mari unităţi teritoriale, aici criteriile după care se fac o regionare fiind cele morfotectonice şi morfostructurale.
Aşadar, în cazul bazinului Glăjerie criteriul morfosculptural primează, diferenţiind în cadrul bazinului o mare unitate morfologică ce va fi considerată subunitate de ordinul II, şi anume nivelul Clăbucetelor (corespunzător suprafeţei carpatice de bordură), o unitate înainte de toate morfosculpturală. În raport cu aceasta diferenţiem o a doua subunitate, de data aceasta morfostructurală care o domină pe prima din punct de vedere al intensităţii proceselor modelatoare şi al peisajului, şi anume abruptul nordic al Bucegilor. Aşadar, finalizarea operaţiei de regionare geomorfologică s-a identificat cu punerea în evidenţă a unor regiuni geomorfologice corespunzătoare unor etape genetice şi de evoluţie de primă importanţă pe care le-a parcurs bazinul Glăjerie de la constituirea lui până în etapa actuală.
Regionarea reliefului bazinului Glăjerie implică două direcţii: încadrarea bazinului în contextul regional şi individualizarea de subunităţi, de “raioane” geomorfologice în cadrul bazinului. Oricât am încerca să tratăm bazinul Glăjerie ca pe un spaţiu unitar fără a-l mai trunchia în abruptul Bucegilor şi Clăbucetele Predealului, în ceea ce priveşte anumite aspecte, cum ar fi o regionare geomorfologică nu putem face abstracţie de această determinare.
Concluzionând, delimitarea de unităţi spaţiale cu trăsături geomorfologice specifice presupune împărţirea bazinului Glăjerie (care reprezintă unitatea, ordinul I) în regiunea cuestelor tectono-erozive, care alcătuiesc în acest bazin povârnişul din stânga văii râului Glăjerie corespunzător Bucegilor şi regiunea clăbucetelor, la nord de limita abruptului dintre care regiunea cuestelor tectono-erozive este alcătuită la rândul ei din două sectoare: subregiunea complexului glaciar Mălăieşti-Ţigăneşti, corespunzătoare celor două văi menţionate şi subregiunea muntelui Bucşoiu care se remarcă prin procese periglaciare şi de pantă. Reliefurile glaciar şi periglaciar ale celor două subregiuni, chiar dacă sunt evidente în peisaj, sunt de fapt subordonate factorului structural, lucru nevalabil pentru regiunea clăbucetelor.
Prima subregiune, cea a complexului glaciar Mălăieşti-Ţigăneşti se caracterizează prin predominarea reliefului glaciar asupra celorlalte tipuri genetice de relief. În văile Mălăieşti şi Ţigăneşti este clară dominarea peisajului de către formele glaciare, aici existând bineînţeles şi întinse trene de grohotişuri, care au rezultat în urma modelării în regim periglaciar, şi forme nivale (circul din valea Mălăieşti, de pe versantul vestic la Bucşoiului abia se mai poate recunoaşte, fiind distrus în primul rând de avalanşe). Cea de-a doua subregiune, a muntelui Bucşoiu, se caracterizează prin mulţimea văilor cu caracter alpin, a culoarelor de avalanşe, a crestelor ascuţite rezultate în urma dezvoltării torenţilor opuşi pe culmile secundare, a martorilor conglomeratici rezultaţi în urma fluvio-torenţialităţii (de tip Ceahlău sau Ciucaş de pe tot muntele Bucşoiu). În ceea ce priveşte regiunea de ordinul I, regiunea clăbucetelor, aceasta se caracterizează prin procese de pantă şi de versant, ravenări, dar de amploare mult mai mică decât pe abruptul Bucegilor, datorită pădurii compacte de aici şi solurilor profunde care atenuează mult eroziunea. Această regiune nu a fost subdivizată în subregiuni datorită unităţii şi omogenităţii tipurilor de forme şi a peisajului.