Riscul geomorfologic

---

Suprafaţa ocupată de bazinul râului Glăjerie se detaşează ca o zonă de mare risc geomorfologic, risc condiţionat în primul rând de morfologie şi climă. Astfel, reţeaua organismelor torenţiale, activată brusc la ploile scurte şi repezi de vară, atât în etajul alpin cât şi în cel forestier, evacuează mari cantităţi de materiale, care pot bloca potecile sau drumurile forestiere. Stratul de zăpadă, a cărui grosime maximă poate depăşi în a doua parte a iernii 2m, generează frecvent avalanşe. Rezultatul acţiunii acestora se poate observa în partea terminală a culoarelor de avalanşă, unde din nefericire au provocat şi victime. Pe traseul Tache Ionescu, la traversarea multor văi şi vâlcele (Vâlceaua Bucşoaia, Valea Rea, Vâlcelul Îndrăcit, Vâlcelul Prepeleacului) se întâlnesc cruci care stau mărturie la astfel de tragedii montane provocate de avalanşe, şi multe au inscripţionate date din lunile de primăvară martie şi aprilie. De fapt marea majoritatea traseelor ce străbat bazinul Glăjerie sunt închise circulaţiei turistice în sezonul cu zăpadă din cauza avalanşelor. Pentru producerea avalanşelor se poate estima că riscul cel mai mare îl prezintă versanţii înclinaţi cu cel puţin două straturi de zăpadă formate în perioade diferite. De menţionat este şi faptul că prima cabană de pe valea Mălăieşti (ale cărei ruine se pot vedea astăzi în prima poiană de pe traseul ce coboară de la ref. Salvamont Mălăieşti) a fost distrusă de o avalanşă care a venit din versantul Bucşoiului.
Oscilaţiile termice din anotimpurile de tranziţie, prin dezgheţul brusc din unele primăveri, provoacă desprinderi şi prăbuşiri de blocuri ale căror dimensiuni variază foarte mult. Frecvenţa lor este mai mare pe muntele Bucşoiu, la nord de Vârful Scara spre valea Ţigăneşti, şi considerabil mai mică pe munţii Padina Crucii sau Ţigăneşti.
Factorul antropic, cu cea mai mare influenţă în etajul alpin, se manifestă prin activitatea pastorală, cu veche tradiţie în acest spaţiu montan. În urma incendierilor practicate în trecut de ciobani au dispărut suprafeţe mari de jnepenişuri, cu rol protector pentru relieful arealelor subalpine. Suprapăşunatul de azi generează frecvent “poteci de vite”, cu rolul lor cunoscut în pregătirea şi declanşarea proceselor torenţiale. Se remarcă şi efectul secundar al suprapăşunatului, şi anume schimbarea compoziţiei vegetale din jurul celor două stâne (din valea Mălăieşti şi din valea Ţigăneşti), unde predomină şteviuţa şi păiuşul cu rol de protecţie mai redus.
Categoriile de risc geomorfologic Dacă luăm în considerare toţi factorii de risc natural, pe o scară a riscului geomorfologic pot fi evidenţiate următoarele arii:
• Arii cu risc mare şi foarte mare; acestea corespund cu abrupturile circurilor glaciare ale celor două văi, şi cu pereţii muntelui Bucşoiul. Tot în această categorie se pot încadra cu precădere părţile inferioare ale culoarelor de avalanşă şi ale văilor alpine şi vâlcelelor care funcţionează iarna ca nişte culoare de avalanşă, ale hornurilor (hornurile Mălăieşti şi hornurile Ţigăneşti), părţile inferioare ale organismelor torenţiale.
• Arii cu risc mediu; sunt specifice fundurilor de circuri glaciare şi văilor glaciare, a versanţilor împăduriţi cu înclinare moderată. Se remarcă circurile văilor Mălăieşti şi Ţigăneşti. Se adaugă versanţii împăduriţi ai culmilor cu înclinare moderată, iar în etajul alpin versanţii protejaţi de pâlcuri de jnepenişuri.
• Arii cu risc scăzut nu prea există în bazinul Glăjerie. Singurele zone par a fi pe platoul din jurul vârfului Scara, unde s-a şi construit un refugiu, în poiana Buhacu, unde iarăşi întâlnim o căbăniţă, şi în sectorul inferior al bazinului. Pe o hartă a riscului geomorfologic, ariile cu risc geomorfologic scăzut sunt atât de mici încât cu greu ar putea fi reprezentate. Locurile din bazinul Glăjerie unde pot fi amplasate cabane (zone cu grad redus de risc) sunt foarte puţine.