Relieful fluviatil

---

Pentru latitudinile la care este situată România, sistemul de eroziune fluviatil este cel mai activ (Valeria Velcea). Acţiunea fluviatilă împreună cu cea fluvio-torenţială, conlucrând în pleistocen cu cea glaciară, au generat sistemul actual de văi şi interfluvii din bazinul morfohidrografic Glăjerie. La acestea se adaugă factorii legaţi de evoluţia platformei Predeal, pentru că intrând în nivelul Predealului apare o nouă generaţie de văi cu caractere morfografice diferite. Cu mici excepţii, nu putem vorbi de relief fluviatil decât în sectorul inferior al bazinului, acolo apele au caracter permanent.
În forma ei actuală reţeaua de văi tributare râului Glăjerie, precum şi râul în sine sunt de vârstă recentă, cuaternară, dar procesul de instalare şi ierarhizare al ei s-a realizat de-a lungul unei lungi perioade de timp. Sistemul fluviatil este reprezentat printr-o reţea hidrografică temporară şi una permanentă. Cea permanentă apare în general la limita litologică dintre conglomeratele de Bucegi şi stratele de Sinaia. Alimentarea râurilor este pluvio-nivală. În funcţie de structura geologică, văile (Mălăieşti, Ţigăneşti, Bucşoiul, Velicanul) sunt obsecvente datorită basculării sinclinalului Bucegilor către sud, şi nu pentru că s-ar dezvolta pe un flanc de sinclinal. Abruptul nordic nu reprezintă ca cel vestic sau estic un imens flanc de sinclinal, văile aflându-se chiar în apropierea axului sinclinalului Bucegilor. Doamna Valeria Velcea chiar a numit valea Mălăieşti “valea obsecventă sinclinală Mălăieşti”.