Raporturi stratigrafice ºi tectonice

---

Relaţia de continuitate dintre depozitele conglomeratice şi depozitele grezoase de la baza lor nu este suficient demonstrată, ca în cazul altor regiuni carpatice (versantul estic al Bucegilor, Ceahlău, Stânişoara). Întreg intervalul vraconianului şi cenomanianului este invadat de gresii, asociate local cu conglomerate.Aceste depozite grezoase şi conglomeratice se deosebesc net de conglomeratele de Bucegi şi evidenţele litologice sunt mult mai evidente aici, întrucât imediat la sud se înalţă versantul abrupt al Bucegilor, format din conglomerate poligene, mai dure, mai compacte, conţinând numeroase elemente de calcare jurasice.
Depozitele vracono-cenomanianului stau direct pe marnele şi gresiile calcaroase cu urme de plante ale barrenianului şi apţianului, şi pe conglomeratele calcaroase intercalate în aceste gresii, sau formând un termen superior gresiilor, cum este cazul în muntele Dihamul. Este de remarcat poziţia joasă a Cretacicului superior cu masa acestor conglomerate care constituie, în imediata vecinătate, abruptul nordic al Bucegilor. Deşi E. Jekelius considera Cenomanianul ca stând discordant pe baza conglomeratelor de Bucegi, raporturile directe ale Cretacicului superior cu masa conglomeratelor sunt mai puţin clare. În profilul văii Ţigăneşti se observă căderi ale Cretacicului superior spre baza conglomeratelor,iar marnele cenuşii şi roşii care stau pe gresiile cenomaniene, par să ia direct contact de-a lungul unei falii cu gresiile apţiene situate imediat sub masa conglomeratelor de Bucegi. Depozitele vraconianului şi cenomanianului stau, aşadar discordant peste terenurile Cretacicului inferior, la picioarele unei faleze care are în bază gresiile apţiene, urmate în continuitate de masa conglomeratelor de Bucegi.
Toate elementele concordă de altfel pentru a demonstra că între Bucegi şi Postăvaru a existat un golf creat printr-o puternică eroziune prevraconiană şi în care marea a pătruns în Cenomanian şi s-a menţinut până în eocen.
Un profil interesant în ceea ce priveşte raporturile de discontinuitate dintre flişul cu conglomeratele asociate şi molasa albiană este cel din şaua Pichetul Roşu. Această şa corespunde părţii axiale a unui anticlinal constituit din depozite marno-grezoase de tipul Piscul cu Brazi. Pe flancul extern (la est) se dezvoltă o stivă groasă de brecii-conglomerate de tip Dihamu, ale căror elemente sunt în majoritate blocuri, uneori foarte mari, de şisturi cristaline cloritoase. Aceste brecii-conglomerate constituie Căpăţâna Porcului. Pe flancul intern, la vest, la numai 200m faţă de Căpăţâna Porcului se înalţă abruptul versantului nord-estic, alcătuit din conglomerate de un tip cu totul diferit sub raportul granulometriei şi al compoziţiei, şi anume din conglomeratele de Bucegi medii cu galeţi de calcare în proporţie de 50-70%. Între aceste conglomerate polimictice şi depozitele marno-grezoase din partea axială a anticlinalului se interpune numai o bandă îngustă de brecii-conglomerate de tip Dihamu, cu grosime cu totul disproporţionată faţă de cea pe care o prezintă aceleaşi roci pe flancul estic. Mai la nord, în văile Mălăieştilor şi Ţigăneştilor şi în valea Velicanului, conglomeratele de Bucegi se aşează direct pe depozitele grezoase ale flişului.
Lărgimea cutelor din perimetrul bazinului Glăjerie este de ordinul sutelor de metri până la un kilometru. În majoritate este vorba de cute normale drepte sau aplecate, distingându-se un anticlinal şi două sinclinale, şi anume:
- anticlinalul Pichetul Roşu, cu nucleu de fliş şi conglomerate apţiene
- sinclinalul Ţigăneşti-Căpăţâna Porcului
- sinclinalul bifurcat al Dihamului
Sinclinalul Ţigăneşti-Căpăţâna Porcului este separat de sinclinalul Dihamului printr-o mare falie longitudinală: falia Glăjeria-Velicanul Mic, care se urmăreşte începând din Valea Coştilei, în direcţia Velicanul Mic.
Primul dintre sinclinalele menţionate este, la rândul lui, afectat de o falie axială: falia Ţigăneşti, evidentă în văile Ţigăneştilor şi Mălăieştilor, unde marnele roşii senoniene din partea axială a sinclinalului, cu cădere spre sud-vest, vin în contact abrupt cu gresiile vraconian-cenomaniene din flancul intern, care prezintă căderi până la 600 spre nord-est. Falia Ţigăneşti şi falia Velicanu Mic se întâlnesc în valea Mălăieşti. În legătură cu aceste raporturi tectonice este de reamintit că E. Jekelius(1938) a considerat marnele turoniene şi senoniene din Valea Mălăieştilor ca apărând în fereastra de sub gresiile cenomaniene.
M. Săndulescu admite de asemenea existenţa unor puternice raporturi de încălecare în valea Glăjeria, dar într-o interpretare diferită: atât marnele turonian-senoniene cât şi gresiile vracono-cenomaniene ar apărea într-o semifereastră, încadrată la nord-est şi sud-est de depozite apţiene. Ramura internă a sinclinalului Dihamului se prelungeşte în direcţia nord-vest prin culmea Baiului, iar apoi în lungul văii Glăjeria. Ramura sa externă este trunchiată de o falie – falia Dihamului.
În sectorul superior al bazinului Glăjerie există o mare falie longitudinală, falia Velicanul Mare, care se urmăreşte începând de la obârşia văii Velicanului, peste creasta Ţigăneştilor, până în abruptul din muntele Scara, unde se recunosc mai multe alte falii paralele, fiecare corespunzând unui horn (Hornurile Mălăieştilor).