Protecþia mediului înconjurãtor

---

În urma cercetărilor efectuate de către specialiştii din cadrul Institutului de Biologie din Bucureşti, masivul Bucegi este considerat ca fiind muntele cel mai afectat, din cadrul Carpaţilor de activităţile antropice, de subliniat fiind faptul că modificarea mediului a început să fie resimţită de la începutul secolului al XIX-lea.
În bazinul Glăjerie se extinde una din cele opt unităţi protejate din Bucegi, şi anume unitatea A1– Abruptul Bucşoiu, Mălăieşti, Gaura, unitate extinsă în totalitate în judeţul Braşov, cu o suprafaţă de 1643 ha, declarată rezervaţie complexă. Această zonă, distinctă pe lista Academiei, este inclusă în majoritatea lucrărilor bibliografice alături de abruptul Prahovean într-o singură rezervaţie, şi anume Rezervaţia Principală. Trebuie subliniat că autorii respectivi cuprind în această titulatură şi o parte din versantul Brănean, până în Şaua Strunga în bibliografie fiind menţionat şi HCM 518/1954.
Rezervaţia se extinde în perimetrul bazinului Glăjerie între 1000 – 1100 şi 2500m altitudine, şi urmăreşte protejarea în această zonă a mai multor elemente ale cadrului natural. În primul rând relieful complex dezvoltat pe conglomerate dar insular şi pe calcare,(circuri, văi glaciare, diferite forme carstic, brâne). Peştera 1 din Bucşoiu, cu o lungime de 373m, este peştera cu galerii active situate la cea mai mare altitudine din ţară; este considerată cea mai rece peşteră fără gheaţă din ţară (00 în iulie, 1986).
Fauna variată, de la nevertebrate la vertebrate dintre acestea cele mai importante fiind: Alopia livada şi Alopia cyclostoma – gasteropode endemice în Bucegi; Orenaia alpeotralis – lepidopter relict glaciar în Bucegi; rarităţi cum sunt Rupicapra rupicapra, Gyps fulvus, Corvus corax. Flora şi vegetaţia constituie cele ami importante elemente din punct de vedere ştiinţific pentru acest areal. Principaşlele caracteristici pentru fiecare areal sunt: etajul muntan superior delimitat la est de Creasta Balaurului, care include făgete cu brad şi exemplare de tisă, precum şi unele endemisme carpatice: clopoţel (Campanula Carpatica) şi micsandra de munte (Erisymum transsilvanicum). Etajul subalpin cuprinde arborete de larice şi larice cu zâmbru la care se adaugă o vegetaţie cu caracter mixt (elemente silvestre montane şi specii existente în etajul alpin inferior.) Caracteristicile etajului alpin inferior sunt: tufărişurile de jnepeni (Pinus Mugo) de brânele Bucşoiului, depe Padina Crucii sau Ţigăneşti, exemplare de Pinus Cembra, asociaţii de tufărişuri pitice (“Rhodoretum”). În etajul alpin superior asociaţile tipice sunt: Caricetum curvulae, Seslerietum coerulantis (mici pajişti pe brîne şi zona superioară a cumpenelor de ape), Salicetum reticulatae (asociaţie de sălcii pitice).
Importanţa acestei zone este determinată de prezenţa unui număr relativ ridicat de endemisme locale carpatice şi rarităţi floristice cum sunt clopoţelul (Campanula Alpina varianta bucegiense), ciocul berzei (Gerranium coerulatum varianta Caroli Principis), Bromus Barcensis varianta bucegiensis – endemism Bucegi, păiuşul (Festuca porcii), Thesium kernerianum – endemism Bucegi şi Piatra Craiului, Graba haynaldi, Saxifraga demissa, Bupleurum ranunculoides varianta Burserianum şi Cobresia caricina (la noi numai în Bucegi), sângele voinicului (Nigritella nigra şi Nigritella rubra), smirdar (Rhododendron kotschyi), tisa (Taxus baccata) şi zâmbru (Pinus Cembra).
Bazinul Glăjerie, cu toate că se suprapune unei zone puţin umanizată, simte influenţa în primul rând negativă a omului. De aceea, valorificarea potenţialului natural (inclusiv al celui turistic) trebuie să ţină cont de păstrarea echilibrului ecologic, care dacă este depăşit, provoacă disfuncţionalităţi geomorfologice greu de prevăzut, dar şi mai greu de înlăturat. În primul rând considerăm că păşunatul trebuie limitat pentru evitarea supraîncărcării cu animale, care, de regulă duce la declanşarea eroziunii torenţiale. De asemenea, tăierea jneapănului este o crimă ecologică, comisă conştient de ciobanii văilor Mălăieşti şi Ţigăneşti, acest arbust fixând solul într-o zonă în care nu are ce altă plantă să-l fixeze. Tăierea raţională a arborilor, reâmpădurirea imediată a suprafeţelor defrişate reprezintă premise esenţiale în păstrarea echilibrului ecosistemului de pădure.
Este de dorit ca turismul să fie practicat astfel încât să nu afecteze peisajul natural prin poluare. Atragem atenţia în acest sens asupra mormanului de gunoi de lângă fosta cabană Mălăieşti, mascat ochilor turiştilor de către vegetaţie. Chiar dacă transpotrul deşeurilor este dificil (chiar alimentele şi alte bunuri se cară la ref. Salvamont cu spinarea sau cu măgarii) trebuiesc găsite soluţii pentru distrugerea măcar a deşeurilor care pot fi arse.
Principalii factori care au influenţat negativ conservarea biodiversităţii în bazinul Glăjerie sunt: păşunatul, exploatarea forestieră şi turismul. Efectele fluxului turistic crescut a dus la perturbări asupra mediului, manifestate prin modificări comportamentale ale animalelor. Turismul s-a răsfrânt în mare măsură asupra faunei prin perturbarea şi iritarea faunei datorită poluării sonore. Deşeurile au dus la degradarea peisajului şi la apariţia unor riscuri privind sănătatea faunei. Containerul cu gunoi de lângă cabana Diham sau mormanul de gunoi de lângă fosta cabană Mălăieşti constituie riscuri atât pentru urşii care se rănesc frecvent în cutii de conserve sau cioburi căutând mâncare, cât şi pentru turiştii care campează lângă aceste cabane, şi riscă să fie “vizitaţi” de animalele care constituie o prezenţă obişnuită în preajma cabanelor din cauza gunoaielor
Tot turismul este respnsabil de vandalismele manifestate prin distrugerea amenajărilor existente pentru hrana animalelor. Culegerea unor flori care sunt monumente ale naturii (Floarea de Colţ) ca amintiri, sau mai grav – comerţul cu aceste specii, reprezintă de fapt distrugerea unor curiozităţi naturale extrem de valorose.