Procese geomorfologice actuale

---

“În toate anotimpurile, efectele cele mai mari se resimt la bordura masivului, unde procesele sunt acţionate şi de gravitaţie. Activitatea destructivă a agenţilor externi face din diferite colţuri locuri de nerecunoscut de la un an la altul.” (Valeria Velcea – Masivul Bucegi – Studiu geomorfologic)
Aspectul morfologic al bazinului hidrografic Glăjerie este condiţionat de două categorii de agenţi: cei care au acţionat cândva, nu mai acţionează în prezent, dar ale căror forme se mai recunosc astăzi, şi acei agenţi care au acţionat şi continuă să acţioneze, determinând modelarea actuală şi dezvoltându-şi formele peste cele vechi, (mărturii ale unei evoluţii trecute) şi în detrimentul acestora din urmă, pe care le şterg. ”Paleoagenţii” modelatori au fost reprezentaţi de gheaţă (care în pleistocen a dat naştere celui mai tipic complex glaciar din Bucegi – Complexul Mălăieşti-Ţigăneşti) şi de apa mării pliocene, de care se leagă geneza Platformei Predeal. În prezent acţionează apa de ploaie, apele curgătoare, zăpada şi gheaţa, vântul, organismele şi omul. Doar acestea fac obiectul capitolului de faţă.
Modelarea actuală a reliefului din bazinul văii Glăjerie este condiţionată de doi mari factori: aşezarea bazinului pe versantul nordic al Bucegilor, ceea ce determină un o slabă insolaţie, cu tot ce decurge din acest aspect (persistenţa umezelii şi a zăpezii până primăvara târziu, temperaturile scăzute etc.), şi fragmentarea accentuată a reliefului care se răsfrânge în incapacitatea energiei solare de a încălzi o zonă care deşi nu este întinsă, este foarte dezvoltată pe verticală. Etajarea climatică impusă de relief imprimă diferenţierea ritmicităţii sezoniere, anuale şi multianuale a proceselor de modelare actuală a reliefului. Precipitaţiile au o torenţialitate pronunţată determinată de înclinarea versanţilor şi expoziţia pantelor faţă de masele de aer umede. De asemenea ploile de lungă durată contribuie la supraumectarea materialelor şi la creşterea presiunii hidrostatice din porii rocilor. Alternanţa temperaturilor în jur de 00C produce dezagregarea rocilor cu intensitate mai mare în etajul crionival, la altitudini ce depăşesc 1800m. Ţinând seama de complexitatea fizico-geografică, modelarea actuală se desfăşoară prin îmbinarea unei game largi de procese specifice condiţiilor morfoclimatice temperat-continentale diversificate de alcătuirea şi etajarea reliefului. Modelarea actuală reprezintă un element reper în interpretarea procesului evolutiv general.