Procese eoliene

---

“Un rol de seamă revine şi vântului care, prin deflaţie, spulberă zăpada din zona de creastă, lăsând-o direct sub influenţa gelivaţiei. Prin calculele care s-au făcut, după materialele transportate de vânt de pe suprafaţa structurală a Coştilei, s-a considerat că viteza lui depăşeşte 30 m/s.” (Valeria Velcea – Masivul Bucegi – Studiu geomorfologic).
Acţiunea vântului este evidentă în bazinul Glăjerie, formele ciudate din muntele Ţigăneşti atât de des citate atât la relieful petrografic cât şi periglaciar stând mărturie faptului că modelarea eoliană contribuie la morfogeneza zonei înalte a masivului. Ea se exercită mai ales asupra solului, stâncilor proeminente (mai ales asupra olistolitelor calcaroase), a pantelor expuse dominanţei lui. Eroziunea exercitată de vânt asupra solului este împiedicată de ţesătura rădăcinilor de graminee sau de gramineele în sine. Vântul exploatează mai ales spaţiile goale dintre smocurile de ierburi, însă acţionează şi pe arealele din sectorul inferior al bazinului, nu numai pe culmi, când furtuni violente răstoarnă pâlcuri întregi de brazi. Mai vizibile şi întâlnite la tot pasul sunt efectele vântului în covorul vegetal. Vegetaţia în pernuţe, cu suprafeţe sferice, arbori “drapel”, arbori cu tulpina îndoită în sensul pantelor se întâlnesc peste tot.
Acţiunea morfogenetică a vântului se înregistrează pe vârfurile şi versanţii expuşi curenţilor de aer aflaţi la peste 1500m, iarna când spulberă zăpada şi o troieneşte, dar şi în martie, septembrie, octombrie cînd spulberă materialele fine dezagregate, roade şi şlefuieşte stâncăria. Vara, ca urmare a vitezelor mai mici ale vânturilor, intensitatea proceselor eoliene este redusă. Astfel, vântul încărcat cu particule de gheaţă, picături de ploaie, nisip din “hamada Bucegilor” dă naştere unor forme de genul: babe, ciuperci, ace, turnuri (denumite sugestiv de alpinişti “santinele”) întâlnite în special pe muntele Ţigăneşti, dintre care cităm: Turnul Mălăieşti şi Turnurile Ţigăneşti, Căciula lui Ţepeş, Colţii Ţigăneşti şi colţii La Scară. Formele de tip Babe nu sunt atât de bine reprezentate, dar se întâlnesc în partea superioară a bazinului şi pe muntele Padina Crucii. Viteza maximă a vântului a fost înregistrată în zona înaltă a Bucegilor, depăşind viteza de 30m/s. De asemenea, vânturile cele mai puternice se manifestă iarna, scăzând treptat până la un calm absolut în timpul verii. Înregistrările staţiei meteo Omu arată că iarna vânturile puternice reprezintă în medie o proporţie de 56%, vânturile moderate 24%, adierile slabe 17%, iar timpul calm 3%. Frecvenţa cea mai mare revine vântului din nord, nord-vest, iar pe versanţii expuşi se manifestă deflaţia, coraziunea şi dezagregarea. Pe ceilalţi are loc acumularea. Acţiunea cea mai mare se manifestă în zona cumpenei de apă din partea superioară a bazinului. Acţiunea de deflaţie mai trebuie privită şi sub aspectul îngrămădirii zăpezilor în locurile adăpostite, constituind în majoritatea cazurilor zona de desprindere a avalanşelor. Ca şi la ceilalţi agenţi externi, şi în cazul de faţă se poate vorbi de o eroziune diferenţială, generată de duritatea substratului asupra căruia se exercită.