Procese crio-nivale

---

Studiul morfologiei zonei înalte a bazinului Glăjerie, pune în evidenţă prezenţa unui microrelief caracteristic, format prin acţiunea proceselor crio-nivale actuale. Acestea se desfăşoară în sezonul de iarnă, dar mai ales în anotimpurile de tranziţie (primăvara şi toamna). În timpul verii acţiunea proceselor crio-nivale încetează şi este înlocuită cu aceea a proceselor de eroziune liniară (torenţială) şi în suprafaţă. Acţiunea morfogenetică a zăpezii se manifestă atât sub formă mecanică (presiuni, avalanşe), cât şi sub formă chimică, prin influenţa apei rezultate din topirea zăpezii, dând naştere unui microrelief caracteristic. Prin presiunea exercitată asupra materialului afânat, zăpada accentuează micile depresiuni ale solului, iar la obârşia văilor şi torenţilor acţionează uneori direct asupra rocii, dând naştere la nişe nivale.
Procesele criogene acţionează în prezent în special asupra crestelor şi culmilor înalte, din zona înaltă a cumpenelo de apă (Munţii Bucşoiu, Padina Crucii, Ţigăneşti, Velicanu şi zona vârfului Scara). În pleistocen însă, ele aveau un domeniu mai extins de acţiune, afectând custurile şi versanţii abrupţi, lipsiţi de zăpadă, dar în special părţile mai joase ale munţilor, care intrau în plină zonă periglaciară. Ele au dat naştere unui microrelief caracteristic, dar separarea celui pleistocen de cel actual se face cu greu deoarece în perioadele de tranziţie dintre diferitele faze ale glaciaţiei, procesele criogene s-au deplasat treptat în altitudine, lăsând unele urme pe toată suprafaţa munţilor. Se poate totuşi aprecia că urme ale reliefului pleistocen se găsesc astăzi în cea mai mare parte în zona subalpină şi forestieră, parţial distruse prin eroziune sau acoperite de depozite actuale. Separarea netă a formelor reziduale holocene de cele pleistocene este destul de dificilă, deoarece pe de o parte procesele criogene au continuat cu intensităţi diferite din pleistocen până astăzi, iar pe de altă parte datorită faptului că rocile pe care s-au format vechile forme periglaciare pleistocene (conglomeratele de Bucegi) sunt puţin rezistente la eroziune. Astfel, vechile forme au fost desfigurate şi şterse aproape complet de modelarea actuală.
Procesele criogene care acţionează şi astăzi, în mod intermitent, la o scară mai redusă, au continuat modelarea de amănunt a vechiului relief rezidual. Procesele actuale de gelivaţie duc de asemenea la crăparea şi dezagregarea stâncilor, pe alocuri versanţi întregi fiind afectaţi de dezagregări intense.