Primele menþiuni. Premergãtorii

---

Primele referiri la zona nordică a Bucegilor se întâlnesc în documente din jurul anului 1550 în care este menţionată arendarea păşunilor din Bucegi (Buceci după vechea toponimie) râşnovenilor, iar în 1592 Valea Cerbului (hidrografic vecin) este cumpărată de aceştia care se obligau să plătească domnitorului ţării şi o arendă în folosul mănăstirilor. Marile văi ale abruptului nordic al Bucegilor tributare Glăjeriei, (Mălăieşti şi Ţigăneşti) au găzduit primele stâne ale râşnovenilor, care s-au răspândit mai apoi în tot masivul.
O enumerare a premergătorilor din ``epoca eroică a turismului`` şi a mărturiilor scrise lăsate de aceştia nu îşi are locul în această lucrare de geomorfologie. Totuşi, etapa de pionierat în ale cunoaşterii Bucegilor chiar dacă nu s-a caracterizat prin observaţii de strictă specialitate cu privire la diversele probleme de geologie sau de geomorfologie pe care le ridică această zonă, musteşte de note de călătorie şi descrieri ale diverselor forme şi fenomene, descrieri care fac azi deliciul geomorfologului modern. De exemplu: ``La stânga, pereţii cu mii de forme ale Bucşoiului, la dreapta Muntele Ţigăneşti, tot atât de fioros. În vale foarte mult bolovăniş fărâmiţat de care ne izbim bocăncile. Suim trei terase, până să ajungem, după vreo trei ore, la circul de sub Omul. Din coama amfiteatrului se desfac scocuri înzăpezite, dar nu albe, ci înnegrite de zoburile pământoase şi pietroase izvorâte din măcinarea gorgoanelor şi straturilor de pietre dezghiocate din gingiile mărginaşe``. (Nestor Urechia 1926 redând o excursie în Valea Mălăieşti – afluentă de stânga a Glăjeriei).