Originalitatea complexului glaciar Mãlãieºti – Þigãneºti.

---

Singura lucrare de geomorfologie în care se fac descrieri detaliate ale formelor glaciare din complexul glaciar Mălăieşti-Ţigăneşti este cartea doamnei Valeria Velcea – Masivul Bucegi – Studiu geomorfologic. Această lucrare a constituit punctul de plecare în realizarea acestui capitol. Având în vedere intervenţia factorului structural, care complică foarte mult interpretările, şi care a pus în dilemă geomorfologi de mare valoare, ne-am limitat la bibliografie. Observaţiile de pe teren nu au făcut decât să ateste acurateţea descrierilor din lucrarea citată, aportul nostru reducându-se la menţionarea unor microforme şi la punerea mai bine în evidenţă a umerilor glaciari prin efectuarea unor profile de mare acurateţe.
Originalitatea complexului glaciar Mălăieşti-Ţigăneşti constă în existenţa unor dovezi care vin în sprijinul ideii că în Carpaţii Româneşti au existat două faze glaciare. Morfologia de suprafaţă nu ne dă indicii în acest sens în nici un alt complex glaciar, prima fază nefiind pusă în evidenţă în nici o altă parte a masivului.
Pe clina mordică a Bucegilor gheţari au existat numai în bazinul Glăjerie formele specifice fiind instalate în două mari văi glaciare care alcătuiesc cel mai original şi complex sistem glaciar din Bucegi, şi anume văile Mălăieşti şi Ţigăneşti, văi a căror evoluţie s-a manifestat asemănător în pleistocen. Într-o primă fază ambele văi au funcţionat ca un tot, ceea ce corespundea cu o fază de extensiune maximă a gheţii (pesemne Riss), demonstrată prin racordarea umerilor de pe văile Mălăieşti şi Ţigăneşti. De fapt complexul Mălăieşti-Ţigăneşti dă cele mai sigure date privind depistarea fazelor glaciare prin existenţa acestor umeri. Gheţarul, chiar dacă se întindea peste ambele văi, la un moment dat se despărţea în două limbi, separate între ele prin custura Padina Crucii. Într-o fază ulterioară Padina Crucii s-a individualizat şi mai mult prin adâncirea ambelor văi pe tot parcursul lor, consecinţa morfologică imediată a oricărei glaciaţiuni fiind reducerea spaţiilor interfluviale. Locul până unde funcţionau în comun cele două văi într-o primă fază (probabil Riss) este pus în evidenţă de prezenţa unei şei în cadrul custurii Padina Crucii. Umerii de care aminteam anterior se racordează în avale cu nivelul din acestă custură. Doamna Valeria Velcea remarca încă din 1961 că depistarea fazelor glaciare în Bucegi este extrem de greu de realizat datorită faptului că intervine elementul structural care complică mult lucrurile, mai precis corelarea umerilor este dificilă, deoarece aceştia sunt puternic fragmentaţi şi adaptaţi la structură. De aici rezultă importanţa complexului glaciar Mălăieşti-Ţigăneşti în care umerii sunt mult mai clari.
Existenţa unui complex glaciar reprezentat de cele două văi “gemene” iese în evidenţă şi prin executarea de profile transversale, care relevă problema dezvoltării comune a glaciaţiunii pentru ambele văi. Astfel, pe versantul drept al văii Mălăieşti şi pe cel stâng al văii Ţigăneşti apare bine individualizat un nivel de umeri continuat şi mai jos pe vale. Altitudinea umerilor de 2200m depăşeşte cu 100m altitudinea custurii Padina Crucii, fapt care dovedeşte existenţa unui gheţar comun pentru ambele văi în prima fază. În faza ulterioară (care s-a dezvoltat pe baza primei), gheaţa nu a mai avut o extindere atât de mare, astfel încât a funcţionat separat în văile Mălăieşti şi în valea Ţigăneşti, noua încrustare ducând la separarea celor două văi şi la modelarea Padinei Crucii. Aşadar, complexul Mălăieşti-Ţigăneşti oferă date concrete cu privire la existenţa a două faze glaciare. Cercetările efectuate de doamna Valeria Velcea nu au permis corelarea elementelor sculpturale cu cele acumulative (morene), şi nici precizarea fazei glaciare căreia aparţin.
Ambele văi prezintă evidente urme ale modelării glaciare. Instalate contrar căderii stratelor (datorită basculării sinclinalului către sud, repet afirmaţia făcută la capitolul despre relieful structural, şi anume abruptul nordic nu este, spre deosebire de cel vestic şi estic, un flanc de sinclinal, valea Mălăieşti aflându-se chair în zona axială a sinclinalului), acestea au avut o dezvoltare glaciară accentuată, putând întâlni aici cele mai tipice forme glaciare. Valea ``obsecventă sinclinală Mălăieşti`` cum o denumea doamna Valeria Velcea prezenta în perioada de dinainte de glaciaţiune numeroase rupturi de pantă şi un bazin de recepţie torenţial bine conturat. Ghiaţa acumulată în acest bazin i-a dat aspectul unei căldări imense. Este cazul şi pentru Valea Ţigăneşti. În cadrul circului şi al văii Mălăieşti au existat probabil o serie de lacuri care au fost scurse ulterior, datorită permeabilităţii conglomeratelor şi a slabei lor rezistenţe la viguroasa eroziune regresivă postglaciară care a dus la scurgerea lacurilor. Chiar astăzi, pe unele trepte se mai formează mici lacuri cu caracter temporar, caracter datorat permeabilităţii rocilor. În valea Ţigăneşti, în ciuda caracterului permeabil al rocilor se află un mic lac, un rest din ceea ce nu de mult a fost un lac glaciar cantonat în primul circ de la nord de vârful Scara.