Ierarhizarea reţelei hidrografice

---

În forma ei actuală reţeaua de văi tributare râului Glăjerie, precum şi râul în sine sunt de vârstă recentă, cuaternară, dar procesul de instalare şi ierarhizare al ei s-a realizat de-a lungul unei lungi perioade de timp.
Râul Glăjerie izvorăşte de sub înşeuarea de la Pichetul Roşu şi devine în scurt timp de ordinul doi, după confluenţa cu un mic afluent de dreapta. După un scurt parcurs de doar 500m (toate distanţele reprezintă proiecţii în plan orizontal), primeşte pe stânga primul mare afluent – Valea Bucşoiului, lungă de 2,42km, vale care-şi are obârşia mult mai sus, la aproape 2500m. Această vale fiind tot de ordinul 2 îi schimbă râului Glăjerie ordinul, acesta devenind astfel de ordinul 3. După această importantă confluenţă râul Glăjerie urmează să primească tot din abruptul Bucegilor nişte afluenţi mult mai mici – Valea Rea -1,58km, Vâlcelul Îndrăcit (0,71), Vâlcelul Bucşoiului (1,33), iar pe partea dreaptă Valea Armăsarul (1,16km), Vâlcelul Dihamului (1,52km), Vâlcelul lui Ţimen (0,76km), şi Valea Nisipu (0,95km).
După un parcurs de 4,5km, deci cu 1km înainte de vărsarea în rîul Ghimbav, râul Glăjerie primeşte un mare afluent, care îi măreşte considerabil debitul – Valea Mălăieşti, la o altitudine de 880m, vale de ordinul doi, care nu îi schimbă ordinul. După aproximativ 160m, valea primeşte cel mai imporant afluent de pe tot parcursul, şi anume valea Ţigăneşti. Importanţa constă în primul rând în faptul că valea Ţigăneşti are acelaşi ordin cu valea Glăjerie, ordinul 3, deci îi schimbă acesteia ordinul în 4. Aval de această confluenţă cu mai puţin de 800m râul Glăjerie se varsă în râul Ghimbav (numit şi Ghimbăşel).
Cei mai importanţi afluenţi ai Glăjeriei sunt aşadar cei care coboară de pe abruptul nordic al Bucegilor, deci de pe partea stângă a râului colector. Dintre acestea văile cele mai importante sunt văile Bucşoiu, Mălăieşti şi Ţigăneşti.
Valea Bucşoiului îşi are obârşia sub Şaua Bucşoiului, având ca principal afluent Vâlceaua Bucşoaia, între ele ridicându-se Muchia de sub Vârf. Alţi afluenţi ai acesteia sunt Vâlcelul Portiţelor, Vâlcelul Grohotişului, Vâlcelul Furcilor, Vâlcelul de sub Vârf, dar toate nu o “trec” de ordinul 2. Este valea cu cel mai pronunţat caracter alpin din bazinul Glăjerie, având o suprafaţă bazinală de 4,77 km2 .
Valea Mălăieşti îşi are obârşia la altitudinea de 2360m în Şaua Hornurilor, iar după un parcurs de 6,36km se varsă în râul Glăjerie, nereuşind să-i schimbe ordinul, fiind inferioară acesteia, şi anume de ordinul 2. Valea Mălăieşti primeşte cei mai mari afluenţi pe dreapta, cei mai cunoscuţi fiind valea Pietrele şi Valea Caprelor. Are o suprafaţă bazinală de 5,09 km2 .
Valea Ţigăneşti îşi are obârşia la nord de vârful Scara, la altitudinea de  2400m, şi primeşte la altitudinea de 1033m un important afluent – valea Velicanu. Are o suprafaţă bazinală de 6,80 km2 , fiind cea mai mare şi importantă vale tributară Glăjeriei.