Fundamentul

---

Deşi relieful bazinului Glăjerie mulează în întregime roci sedimentare nu putem să nu amintim suportul acestora, şi anume fundamentul cristalin al seriei de Leaota, care deşi nu determină morfologia bazinului, constituie principalul criteriu pentru încadrarea Bucegilor în zona cristalino-mezozoică a Carpaţilor Orientali. Fundamentul cristalin este format din roci cunoscute sub numele de “seria cristalină a Leaotei” care alcătuiesc în întregime masivul vecin Leaota. În aceasă zonă cristalinul este tipic de epizonă, predominând şisturile cloritoase şi clorito-sericitoase. În şisturile cloritoase se găsesc, în mod obişnuit ca elemente caracteristice pentru cristalinul de Leaota porfiroblaste de albit. În cristalinul Leaotei se găsesc mai rar şi intercalaţii de amfibolite şi şisturi amfibolice. În masa cristalinului apar şi intruziuni slabe de granit, caracterizat prin prezenţa biotitului. Acest granit a fost descris sub numele de granitul de Albeşti, după numele unei localităţi situate la circa 10km spre NV de Câmpulung-Muscel, unde apare la zi un mic petic de astfel de granit. Cercetătorii N. Gherasi, V. Manilici, R. Dimitrescu şi D. Patrulius, analizând în detaliu formaţiunile cristaline din masivele Leaota şi Iezer-Păpuşa, au ajuns la concluzia că aceste şisturi constituie două serii: seria de Cumpăna, mai veche, şi seria de Leaota, la rândul ei divizibilă în două subserii.
Seria de Cumpăna, al cărei metamorfism mai pronunţat corespunde faciesului amfibolitelor cu almandin, este constituită în principal din paragnaise şi din gnaise. Paragnaisele şi micaşisturile conţin uneori granaţi şi prezintă unele varietăţi cuarţitice. În asociaţie se întâlnesc pe alocurfi şi cuarţite albe, puţin dezvoltate. Gnaisele sunt de mai multe tipuri: cu noduli de feldspat (albit) şi granaţi, oculare cu microclin, cu metablaste de feldspat şi şi benzi leucocrate.
Seria de Leaota, cu metamorfism mai puţin intens, corespunzător faciesului de şisturi verzi are două subdiviziuni. Subdiviziunea ei inferioară (subseria de Lereşti-Tămaş), cu metamorfism corespunzător subfaciesului cu albit, epidot şi almandin, cuprinde în bază un orizont reper de amfibolite cu plagioclaz albitic şi hornblendă, local cu granaţi, reprezentând metatufite bazice. În rest aceată subserie este constituită în principal din şisturi muscovito-cloritice cu plagioclazi de albit, şisturi clorito-albitice cu sericit şi cu epidot, precum şi şisturi clorito-sericito-albitice. Subseria superioară (de Căluş-Tămăşel), cu metamorfism corespuntător subfaciesului cu muscovit şi clorit are o dezvoltare mai mică în fundamentul bazinului Glăjerie, de fapt în tot masivul Bucegi, această subserie fiind caracteristică mai mult pentru masivul Iezer-Păpuşa. Ea se compune din şisturi cuarţitice sericito-cloritoase cu albit şi şisturi filitoase cuarţito-sericitice.
Raporturile dintre fundament şi seriile sedimentare. O abordare cât de sumară a fundamentului este cu atât mai necesară cu cât acesta a reprezentat o sursă principală a materialului din ruditele cretacice. Formaţiunile cristaline menţionate au furnizat materiale detritice atât ariei de sedimentare a cretacicului din Culoarul Dâmbovicioara cât şi mai ales ariei de acumulare a depozitelor de fliş, situată la exteriorul masivului Leaota. Şisturi cristaline provenite din seria de Leaota sunt frecvente în ruditele tuturor formaţiunilor flişului şi molasei eocretacice, dar în special în partea superioară a flişului neocomian (Stratele de Sinaia superioare), în anumite conglomarate ale flişului apţian (Muntele Dihamu) şi în conglomeratele albianului. La partea superioară a conglomeratelor albiene (conglomerate de Bucegi superioare) se remarcă abundenţa elementelor de roci gnaisice, provenite din părţile mai profunde ale fundamentului cristalin (sedimentaţie inversă).