Faþã de soare

---

Radiaţia solară reprezintă sursa primară a tuturor proceselor de la nivel terestru. Orientarea suprafeţelor înclinate în raport cu durata insolaţiei condiţionează repartiţia regimului caloric, al precipitaţilor atmosferice, al umidităţii aerului şi solului, influenţând în mod diferit procesele morfodinamice, repartiţia solurilor şi vegetaţiei. Expoziţia versanţilor, alături de succesiunea anotimpurilor, este un factor important în determinarea gradului de insolaţie. Factorul care crează inconsecevenţe în mersul parametrilor meteorologici este în primul rând altitudinea (energia de relief este de 1660m în bazinul Glăjerie), altitudine care intervine printr-o accentuare a diferenţelor termice şi de umiditate pe expoziţiile opuse. Totodată, radiaţia solară directă, responsabilă pentru contrastele impuse prin orientare, creşte cu înălţimea ca urmare a purificării atmosferei, iar cea difuză scade.
Rolul cel mai important în determinarea cantităţii de radiaţie solară primită de suprafaţa topografică, iar implicit a gradului de insolaţie îl deţine stadiul de evoluţie a reţelei hidrografice prin tipurile cărora ea le dă naştere. Văile înguste şi adânci ale acestui perimetru montan prezintă în ansamblul lor însuşirile versantului nordic, deci umbrit. Aici aceeaşi cantitate de radiaţie solară trebuie să încălzească un areal mai vast, din cauza gradului accentuat de fragmentare. “Expunerea a jucat de asemenea un rol important în dezvoltarea fenomenelor morfoclimatice, specifice periglaciarului, care au frecvenţa cea mai mare pe panta nordică şi nord-estică a masivului.” (Valeria Velcea – Masivul Bucegi – Studiu geomorfologic)