Evoluþia reþelei hidrografice

---

Nu putem vorbi de evoluţia reţelei hidrografice din bazinul Glăjerie fără a încadra această evoluţie într-o evoluţie de mai mare amploare, şi anume aceea legată de interferenţa a două mari bazine hidrografice – cel al Oltului şi cel al Prahovei.
Vâlsan, referindu-se la captările care au condiţionat forma actuală a bazinului Prahovei, spunea despre bazinul Prahovei c㠓a pierdut un larg sector între Buceci (forma veche a cuvântului n.a.), răpit de mănunchiul de afluenţi ai Ghimbavului, afluent al Oltului”. Tot în acelaşi context mai afirma: ”atât Ghimbavul cât şi Timişul cât şi Gârnicul – care atacă de la est de Piatra Mare – prin văile lor adânci şi ramificaţiile lor torenţiale numeroase,ameninţă şi acum bazinul Prahovei”.
De fapt Vâlsan considera c㠓o ofensivă dinspre Câmpia Română actualmente pierde teren pe creasta Carpaţilor”,şi mai mult, considera această înaintare spre sud a cumpenei de apă carpatice drept un fenomen general pentru Carpaţii Meridionali. Depresiunea Braşov oferă un nivel de bază foarte apropiat şi coborât, nivelul de bază chiar dacă mai coborât al Câmpiei Române fiind mult mai depărtat pentru a i se simţi influenţa până la culmea Carpaţilor. Aşadar, Prahova a fost “decapitată”,izvoarele ei fiind mult mai la nord de Predeal, cumpăna a fost mult împinsă spre sud, actualmente menţinându-se această tendinţă de înaintare a bazinului Oltului în detrimentul bazinului Prahovei.
În concluzie, dacă aplicăm raţionamentul pentru bazinul Glăjerie, care se încadrează în cel al Oltului, rezultă faptul că tendinţa este de mărire a spaţiului bazinal în detrimentul bazinului Prahovei, cu care se învecinează.
În privinţa evoluţiei văilor obsecvente din Bucegi, doamna Valeria Velcea, ajunge la urmăroarele concluzii:
“Dacă pentru interiorul masivului întâlnim indicii de fragmentare veche (n.n. şei, vechi linii de drenaj), în scimb pentru bordura acestuia trebuie să admitem existenţa unei reţele hidrografice ale cărei trasee sunt moştenite de reţeaua actuală. Faptul de mai sus se explică prin panta mare pe care o formează capetele de strat ale flancurilor sinclinalului (n.a. abruptul nordic nu este un flanc de sinclinal, dar raţionamentul este valabil şi aici), astfel încât reţeaua stabilită nu a putut oscila ca în cazul flancurilor sinclinalului (n.n suprafeţelor structurale), remanierile fiind astfel excluse. În drenajul apelor se înscrie o nouă serie de văi, legată de însăşi evoluţia generală a masivului şi suprapusă pe contactul conglomeratelor cu stratele de Sinaia sau cu cristalinul de tip Leaota” (Valeria Velcea – Masivul Bucegi – Studiu geomorfologic).
Problema cea mai interesantă care se ridică pentru bazinul Glăjerie este aceea a unei noi generaţii de văi care apare la periferia abruptului nordic. Acest fapt este pus în evidenţă în primul rând prin faptul că văile, în sectorul inferior al bazinului, după ce ies din abruptul Bucegilor îşi micşorează panta în profil longitudinal şi se lărgesc. Acest fapt nu este întâmplător, el este rezultatul unei evoluţii, şi anume: din cretacicul superior regiunea dintre Postăvaru şi Bucegi, în care se găseşte şi sectorul inferior al bazinului Glăjerie, a funcţionat ca un golf al depresiunii Bârsei (G. Murgeanu şi D. Patrulius), aşadar noile tipuri de văi care conlucrau la colmatarea regiunii şi-au pus amprenta în cadrul văilor şi interfluviilor, prin prezenţa unor caractere morfologice noi (văi largi şi interfluvii rotunjite) care corespund nivelului Predealului.
Analiza morfografică precum şi prezenţa unor coturi de 900 în mersul unor văi demonstrează existenţa unor remanieri a reţelei hidrografice. Văile Mălăieşti şi Ţigăneşti, cu puţin înainte de a ieşi din abruptul Bucegilor fac un cot spre NE, deci spre dreapta, cum privim de la izvoare. Prezenţa unor şei în stânga fiecărui cot ne fac să bănuim pentru ambele văi existenţa unor vechi cursuri peste aceste şei (în concavitatea coturilor existând în cazul ambelor văi mari surpări), cursuri care au fost captate de nişte afluenţi ai Glăjeriei care curgeau pe o direcţie SV-NE. De asemenea Valea Nisipu este posibil să fi curs peste şaua “La Ştrempeni”, înspre valea Ghimbavului. Un cot de aproape 900 şi existenţa şeii chiar în continuarea cursului de dinainte de cot ne fac să credem acest lucru.
Aşadar, bazinul Glăjerie se prezintă ca un bazin tânăr, şi extrem de viguros în ceea ce priveşte evoluţia sa viitoare, putând reprezenta un model evolutiv pentru ceea ce Vâlsan considera a fi o ofensivă dinspre bazinele hidrografice ardelene căte cele muntene.