dezvoltat pe conglomerate

---

Acestui tip de rocă îi revine în bazinul Glăjerie cea mai mare extindere. Morfologia reflectă două elemente de natură strict litologică: natura cimentului şi a natura galeţilor. În general cimentul este calcaros, ceea ce face ca unele caractere morfologice să amintească de zonele calcaroase (vezi paragrafele de mai jos referitoare la peşteri). Când în masa cimentului sunt înglobate blocuri de calcar caracterul este şi mai pregnant. Totuşi, formele rezultate pe conglomerate sunt de mai mici dimensiuni, şi nu au personalitatea celor dezvoltate pe calcare, aşadar nu putem vorbi decât de un relief pseudocarstic. Ca rezultat al intercalaţiilor de gresii se dezvoltă nivele litologice locale. Datorită coerenţei, conglomeratele dezvoltă abrupturi până la verticală, extrem de pitoreşti, mai ales pe muntele Bucşoiu. Dovada evoluţiei înaintate a reliefului dezvoltat pe conglomerate de Bucegi o constituie nisipurile provenite din descompunerea avansată a rocii. Eroziunea eoliană a determinat apariţia unor forme de relief rezidual sub formă de stânci ciudate, chiar babe. Bisericuţa din Ţigăneşti, Colţii Ţigăneşti, Căciula lui Ţepeş, Turnurile Ţigăneşti, colţii La Scară sunt exemple sugestive pentru acest tip de relief conglomeratic. Formele citate mai sus sunt specifice etajului periglaciar şi poartă atât amprenta coraziunii, cât şi a gelivaţiei. Dovada evoluţiei înaintate a reliefului dezvoltat pe conglomerate o reprezintă nisipurile, rezultate în urma descompunerii avansate. Ele se întâlnesc pe cumpăna superioară a bazinului Glăjerie. Doamna Valeria Velcea remarca încă din 1961 că zona înaltă a masivului se află sub protecţia unui înveliş de nisip (“hamada Bucegilor”) rezultat în urma dezagregării chimice a rocilor sub influenţa învelişului de zăpadă şi a celorlalte categorii de precipitaţii care cad în timpul anului. Prezenţa lui poate fi însă pusă şi pe seama degradării gresiei de Babele prin coraziune. Datorită fluvio-torenţialităţii de pe versanţii văii Bucşoiului apar martori conglomeratici de tipul celor din Ceahlău sau Ciucaş, care au rezultat în mare parte în urma îngustării spaţiilor interfluviale, şi în urma dezvoltării torenţilor opuşi de pe unele creste secundare. În cadrul conglomeratelor se remarcă o eroziune diferenţială datorită tipului de conglomerat (conglomeratele pot fi calcaroase, cu elemente cristaline, gresii, etc.) sau datorită tipului de agent (vânt, ape curgătore, zăpadă). Adesea, la contactul dintre două pachete conglomeratice se dezvoltă grote, uneori pe adevărate aliniamente care urmăresc aceste contacte litologice.
O foarte frumoasă arcadă se găseşte lângă vârful Scara, formată prin eroziune diferenţială la limita dintre conglomerate şi calcarele unui olistolit.
Peşteri. În căldarea Ţigăneşti, Clubul de speologie “Emil Racoviţ㔠Bucureşti a descoperit, în 1983 două peşteri dezvoltate în conglomerate, ambele situate la 2275m altitudine, la nord de vârful Scara.
Peştera 1 din Bucşoiu (peştera de pe Valea Pietrele) este situată la 2352m altitudine (cota intrării superioare), în versantul drept al văii Pietrele de pe faţa de nord-vest (spre valea Mălăieşti) a muntelui Bucşoiu. A fost descoperită de Emilian Cristea şi explorată la 22.09.1967 de geograful Vasile Sencu şi alpinistul Emilian Cristea (informaţii verbale).
Peştera a fost explorată pe parcursul mai multor deplasări de Clubul de speologie “Emil Racoviţ㔠din Bucureşti, ajungându-se la concluzia că are 373m dezvoltare şi 59 (-3/+56)m denivelare. Au fost urcate două cascade (5 şi 11m); s-a lucrat masiv la o derocare ce a permis descoperirea a aproape 52m de noi galerii. Extensia peşterii este de 123 metri, indicele de ramificare 3.03. Este peştera cu galerii active situată la cea mai mare altitudine din România (2406m) şi cavitatea dezvoltată în conglomerate situată la cea mai mare altitudine din munţii noştri. Este cea mai rece peşteră fără gheaţă din ţară (0o în iulie 1986). Această peşteră are galeriile dezvoltate iniţial în regim inundat şi apoi modelate de scurgerea cu nivel liber. Nivelele de eroziune sunt ample şi bine păstrate. De asemenea speleotermele sunt prezente. Galeriile au în general secţiuni destul de lejere şi sunt dezvoltate de-a lungul unui sistem de diaclaze orientate SV-NE .