Contribuţia autorului

---

La baza alegerii acestei lucrări a stat în principal dorinţa mea de a privi abruptul nordic al Bucegilor cu ochii geografului. Turismul sub toate formele lui, drumeţiile care mă leagă de această zonă nu mi-au dat decât prilejul de a mă delecta cu peisaje, dar m-au privat de jocul intelectual al înţelegerii peisajelor. Realizarea lucrării de diplomă vine ca răspuns la această provocare.
Contribuţia mea la realizarea lucrării se leagă de următoarele aspecte:
• Abordarea unui colţ al Carpaţilor care nu face obiectul nici unui studiu geografic temeinic reprezintă premisa necesară analizării atente a peisajului geomorfologic.
• Observaţiile de pe teren care stau la baza multor pagini din lucrare au fost absolut necesare pentru compensarea lipsei materialului bibliografic. Observarea atentă a formelor a fost înlesnită şi de extensiunea mică a bazinului.
• Capitole cu cel mai mare aport personal sunt: Reflectarea peisajului geomorfologic în toponimie, Morfografia, Morfometria, Relieful sculptural, Relieful fluviatil, Relieful antropic şi biogen, subcapitolul Avalanşele şi procesele nivale legate de ele, Regionarea geomorfologică, Peisajele geomorfologice, şi Riscul geomorfologic.
• Realizarea materialului cartoagrafic. Hărţile bazinului morfohidrografic Glăjerie precum şi profilele excutate susţin pe deplin lucrarea, textul reflectându-se în materialul cartografic. Caracterizarea cantitativă a formelor de relief din bazinul Glăjerie a fost efectuată prin analiza unor indici ce definesc trepte de relief, densitatea fragmentării reliefului, adâncimea fragmentării reliefului, geodeclivitatea pantelor şi expunerea versanţilor. Aceşti indici au fost calculaţi având ca bază de lucru harta topografică 1:25000, utilizând prin intermediul calculatorului un program din categoria Sistemelor Informaţionale Geografice, şi anume programele Erdas şi Arc View, ale firmei americane ESRI (Environmental Systems Research Institute). Primul pas a fost georeferenţierea hărţii topografice cu ajutorul programului Erdas, proces care constă în mularea hărţii pe un sferoid (Krasovski) printr-un sistem de proiecţie (Transverse Mercator). După acest pas, măsurătorile de distanţe, arii etc. devin extrem de simple, fiecărui punct de pe hatră corespunzându-i nişte coordonate matematice. A urmat apoi retrasarea tuturor elementelor hărţii (curbe de nivel, reţea hidrodrafică, drumuri, etc.), dar de acestă dată elementele hărţii devenind nişte vectori, având în spate o bază de date (fiecărui vector corespunzându-i o ecuaţie matematică ce-l defineşte), harta ne mai fiind o simplă imagine, ci o suprapunere de straturi de informaţie extrem de uşor de manipulat, şi de apreciat din punct de vedere al cantităţilor. Acest program dă posibilitatea realizării unor blocdiagrame şi hărţi (în special de pante şi expoziţie a versanţilor) de o mare acurateţe. Alte hărţi au fost realizate folosind combinat calculatorul şi metodele clasice.
• Punerea la punct a toponimiei bazinului constituie o latură esenţială a contribuţiei mele. Aceasta s-a realizat pe baza materialelor cartografice (de multe ori cu greşeli de toponimie), pe baza vechilor documente (scrieri sau hărţi) şi a unor informaţii verbale primite de la puţinii oameni care au viaţa legată de aceşti munţi (ciobani, salvamontişti, pădurari, cabanieri, etc.). Atragem atenţia asupra unui fapt: harta topografică realizată de Direcţia Topografică Militară, ediţia a II-a 1982 este precisă în ceea ce priveşte trasarea curbelor de nivel şi a altitudinilor, această hartă reprezentând baza după care au fost întocmite majoritatea reprezentărilor cartografice. În schimb, din toate celelalte puncte de vedere avem rezerve privind valoarea hărţii. Pe zona corespunzătoare bazinului Glăjerie, de pe hatra 1:25000 extinsă pe 19 caroiaje kilometrice (un caroiaj = 1 km2), adică o bucată din hartă de două ori mai mică decât o coală A4,, am găsit nu mai mult de 9 greşeli de toponimie şi anume: În loc de Muntele Padina Crucii este scris Culmea Mălăieşti, toponim care nu există. Poiana Pichetul Roşu este trecută în locul poienii Bucşoiului, toponimele Măgura Cenuşie şi Căpăţâna Strâmbului sunt trecute greşit, Muntele Morarul este trecut în locul Bucşoiului Mic, valea Nisipul este reprezentată greşit iar valea Glăjerie nici nu este trecută. De asemenea poteca Tache Ionescu este trecută mult mai sus decât este în realitate, iar poteca de pe Brâna Caprelor reprezentată absolut greşit. Mult mai precise din punctul de vedere al reţelei de drumuri (forestiere şi poteci) şi al numelor de locuri sunt cel puţin în acest caz hărţile turistice (ne referim doar la bazinul Glăjerie), din care cea realizată la începutul secolului de Mihai Haret şi Radu Ţiţeica rămâne cea mai completă. Aşadar toponimele folosite în lucrarea de faţă nu sunt aceleaşi cu cele de pe harta topografică militară. Totuşi baza topografică, datorită preciziei curbelor de nivel, a rămas baza realizării hărţilor, reprezentarea corectă şi precisă a reliefului rămânând premisa esenţială în realizarea interpretărilor geomorfologice.