Avalanşele şi procesele nivale legate de ele

---

Avalanşele se produc prin acumularea unor mari cantităţi de zăpadă care se desprind brusc şi alunecă pe versant antrenând odată cu ele zăpada care există pe direcţia alunecării. Spre deosebire de celelalte procese nivale (care se desfăşoară lent), avalanşele sunt fenomene cu acţiune mecanică rapidă şi cu efecte distructive imediate. Ele joacă un rol deosebit de important în modelarea versanţilor din zona alpină şi subalpină din bazinul Glăjerie. Pe lângă acţiunea directă de antrenare a materialului detritic pe pante, avalanşele oferă câmp liber de acţiune şi celorlalţi agenţi modelatori care afectează suprafeţele dezgolite (gelivaţie, eroziune în suprafaţă şi torenţială).
Lunile în care se declanşează cele mai multe avalanşe sunt martie şi aprilie, dar acstea se produc frecvent şi în timpul iernii, după ninsori puternice sau după scurte perioade de încălzire.
Un tip special de avalanşe în bazinul Glăjerie se formează când pe firnul dur şi îngheţat la suprafaţă ninge puternic, stratul afânat de deasupra alunecând pe cel de dedesupt, îngheţat. Este cazul avalanşelor prăfoase (powdery avalanches), care se petrec iarna la temperaturi scăzute. Mai remarcăm prezenţa avalanşelor în plăci (slab avalanches), şi avalanşelor umede (wet avalanches). Ultimele, care se produc mai des primăvara au cea mai puternică acţiune modelatoare.
În sectorul glaciar al văilor Mălăieşti şi Ţigăneşti pantele de pe versantul stâng al văii Mălăieşti (de pe Padina Crucii), şi pantele circurilor şi văii glaciareŢigăneşti favorizează acumularea de mari cantităţi de zăpadă care, atunci când ating o grosime care le destabilizează echilibrul sunt antrenate spre fundul circurilor. Se apreciază că înclinarea între 300 şi 350 este cea mai favorabilă declanşării acestor procese (C. Embleton şi C.A.M. King, 1971, citaţi de Miron Florea în lucrarea “Munţii Făgăraşului – Studiu geomorfologic”).
În bazinul Glăjerie, avalanşe se produc cu precădere şi pe văile abrupte care brăzdează muntele Bucşoiul Mare, şi cad perpendicular pe poteca Tache Ionescu, traseul din această cauză fiind închis în sezonul cu zăpadă.
Zăpezile care dau naştere avalanşelor provin în prima fază de pe versanţii văilor sau din zonele lor de obârşie, unde pantele mai mici permit acumularea de mari cantităţi de zăpadă. Astfel zăpada se acumulează pe firele de vale în cantităţi imense. Pe valea Bucşoiului am identificat locuri unde la sfârşitul iernii zăpada are adâncimi de 30 şi chiar 40 de metri. Stânci înalte de zeci de metri prăbuşite în talvegul văii sau praguri structurale care apar în profilul longitudinal al văii, de aceleaşi dimensiuni imense şi care constituie obstacole în calea alpinistului (“săritori” cum le numesc alpiniştii, care presupun pregătire tehnică şi echipament special pentru a fi depăşite) sunt primăvara total acoperite de zăpada adusă de avalanşe. Se formează astfel limbi imense de firn pe talvegul cursului principal şi pe cele ale văilor afluente, tot relieful frământat al văii Bucşoiului fiind ascuns sub uriaşe catităţi de zăpadă. Aceste limbi de zăpadă îngheţată (firn sau “neve”) care se dezvoltă până la obârşia văilor fac primăvara deliciul schiorilor temerari sau turiştilor antrenaţi care pândesc această perioadă a anului pentru a ataca văile abrupte şi inaccesibile vara.
Primăvara, când limbile încep să se topească, se formează la contactul cu pereţii versantului rimaye, neregularităţile de pe talveg ieşind de sub zăpadă, se formează crevase, în interiorul cărora dacă privim observăm şi mai ales auzim şuvoaiele torenţiale care “rod” limba de zăpadă pe dedesupt, formând goluri. Aceste goluri se dezvoltă din ce în ce mai mult pe măsura topirii firnului, formându-se în faza de topire a acestor limbi de zăpadă poduri de zăpadă subţire deasupra unor adânci crevase în masa firnului. Astfel de limbi de zăpadă care fac de nerecunoscut văile alpine primăvara pentru cel ce le-a văzut în sezonul fără zăpadă, sunt caracteristice pentru toate văile abrupte ale Bucşoiului, şi anume toate văile afluente văii Bucşoiului, inclusiv Vâlceaua Bucşoaia, Valea Rea, Vâlcelul Îndrăcit, Vâlcelul Prepeleacului, Valea Caprelor (Şuvoiul Mălăieşti), văile afluente văii Mălăieşti de pe versantul vestic al Bucşoiului inclusiv Valea Pietrele. Au existat ani când petice considerabile de zăpadă, murdare de noroi, pline de pietriş şi crengi au persistat de la un an la altul (1997,1998 din propriile observaţii, nu cunosc înregistrări de date cu privire extinderea şi persistenţa în diferiţi ani a acestori limbi de firn, date care ar putea însă constitui o bază de plecare pentru studierea proceselor crio-nivale din abruptul nordic al Bucegilor, atât de fragmentat şi umbrit).
În anul 1997, pe data de 23 aprilie, am putut urmări din faţa fostei cabane Mălăieşti nu mai puţin de 15 avalanşe desfăşurate în timp de aproximativ o oră. În martie 1998 am observat din acelaşi loc un fenomen nival care a constat în curgerea zăpezii de pe o vale foarte abruptă peste un prag strucural pe versantul Bucşoiului. Curegerea a fost continuă, generând o adevărat㠓cascadă de zăpadă”, a durat peste o oră iar cantitatea de zăpadă care s-a scurs imensă. Condiţile meteorologice erau: ninsoare (ningea puternic de 12 ore) şi foarte frig.