Aspectul interfluviilor ºi tipologia versanþilor

---

Instalarea glaciaţiunii a avut o consecinţă morfologică importantă, şi anume a constat în reducerea spaţiilor interfluviale. Interfluviile plate, determinate ori de structură, ori de nivele de eroziune, iniţial mult mai largi, sunt transformate treptat, prin ramificarea şi înaintarea regresivă a afluenţilor, dar şi prin evoluţia versanţilor în sectoare înguste sau chiar printr-o înşiruire de martori de eroziune despărţiţi de înşeuări. Ca exemplu foarte bun poate fi citat în acest sens custura Padina Crucii. De altfel şi culmea care porneşte de la Vf. Omu şi ajunge în şaua hornurilor pentru a urca apoi pe vârful Scara a fost afectată de îngustarea impusă de două circuri: Gaura şi Mălăieşti. De asemenea interfluviile ascuţite se dezvoltă şi datorită modelării exercitate de torenţii opuşi, exemple clare fiind Creasta Balaurului, Creasta Văii Rele, precum şi majoritatea crestelor dintre văile alpine de pe muntele Bucşoiu. Versanţii văilor reprezintă suprafeţe de racord între albii în special minore şi interfluvii. Tipurile de versanţi din bazinul Glăjerie diferă mult în sectorul glaciar decât în sectorul fluviatil, ca urmare a premiselor genetico-evolutive şi geologice. Versanţii văilor şi circurilor glaciare prezintă, în general, un aspect concav. În baza profilului, caracterul concav-rotunjit este întrerupt de văile râurilor actuale, care s-au adâncit atât în trecut, prin acţiunea torenţilor subglaciari, cât şi în prezent, prin acţiunea fluvio-torenţială. Versanţii văilor din sectorul fluviatil au, în general, caractere rectilinii, cu o uşoară concavitate spre bază, ca rezultat al tendinţei de formare a unei lunci incipiente.