Da

Custura Saratii! In anul 2000 nu avea cabluri, eram nevoit sa ma agat de smocuri de iarba,poteca avea portiuni pamantoase in panta, stanga stanca, dreapta prapastie, pamantul i-mi zbura de sub talpi... Am postat cel mai dificil traseu marcat parcurs in conditii excelente: vara, pamant uscat, fara vant. Sunt curios: s-au montat cabluri?

Nu poti stabili "care e cel mai periculos traseu" chiar asa simplu. Exista niste criterii dupa care ne luam:
-altitudinea
-orientarea
-lungimea
Cu cat traseul e mai la inaltime, cu atat e mai greu; cu cat e orientat mai mult spre intemperii, adica expus lor, iar devine greu; cu cat e mai lung si in combinatie cu portiuni dificile, cu atat e mai periculos. Vorbim de cele marcate.

Din proprie experienta, cel mai periculos traseu e acela insuficient gandit de acasa; bravura, lipsa cunoasterii, a echipamentului, supraestimarea propriilor forte, lipsa unei variante de retragere, toate fac dintr-un traseu extrem de simplu un calvar.

Trecand peste legende si privind putin in istoria reala, putem vedea ca Vibramul mai are ceva in comun cu Valea Alba ...culoarea galbena.

ps. cu acest nou indiciu, sper sa intelegi gluma mea.

@mariusfm: offtopic, dar legenda persista: Cauciucul vibram nu e doar unu. Vibram face multe tipuri de talpi. Unele mai bune pe ud, altele mai putin. E incorect sa zici ca vibramul aluneca pe piatra uda:
http://www.snewsnet.com/cgi-bin/snews/12717.html
Alegeti de aici ce-ti trebuie:
http://www.vibram.com/index.php/us/SPORTS/TrekkingHiking/Products/Trekking-Hiking/Wom
en-s-OXT-Sole

Dar ca la orice cauciuc exista compromis intre aderenta pe uscat, pe ud, pe inghetat, pe pamant + durabilitate. De-asta e lege cu schimbatul cauciucurilor iarna.

E normal cu tatra poloneza. Au 150kmp de munte (mai putin de jumate din bucegi) pt o tara mai mare ca romania, iar partea lor de munti e cea nordica, plina de custuri si pereti verticali. Nu ai cum sa iesi dintr-o vale si sa intri in alta printr-un pas ci doar prin strungi. La fel e si la slovaci, trecerea dintr-o vale in alta se face tot prin custuri si strungi, dar ei au mai multa tatra si pantele sunt uneori mai domoale (fiind spre sud). Puteau si slovacii sa faca via ferata pana pe gerlach, dar n-au facut-o.
Si romania daca avea doar abruptul estic si nordic al bucegiului te trezeai cu lanturi pe la acele morarului.

Daca vrei niste trasee marcate sa faci atac de cord (daca ai rau de inaltime) incearca Triglavul sloven. Simbol national e normal sa aiba rute pana pe varf. Doar ca Triglavul e "umpic" mai dificil decat Moldoveanu la doar 300m mai mult:

http://francistapon.com/Travels/Eastern-Europe/The-World-s-Most-Dangerous-and-Extreme
-Backpacking
http://en.hribi.net/mountain/triglav/1/1

Tind sa cred ca lumea vrea marcaje ca se simte oarecum in siguranta pe acolo. Vede in marcaj nu doar un indicator al directiei ci unul al securitatii. Iar traseele periculoase dar marcate sunt limita la care un om normal (un turist simplu) poate merge. Cand de fapt, linia intre alpinism si turism nu e data de niste vopsea ci de riscurile la care te supui. Cati n-au coborat pe jepi prin aprilie si mai (teoretic nu e iarna) cand viscolul a inceput sa bata pe platou si telecabinele au incetat sa functioneze?

Interesant ca in Tatra se poate declara traseu turistic cel mai periculos. In partea slovaca stiu ca Priecne Sedlo ar fi cel mai "tare" (nu e cine stie ce). Pe partea poloneza Orla Perc, locul 2 Koscielec, locul 3 Rysy dinspre Polonia (pe Koscielec n-am avut curaj sa urc, pe celelalte 2 nu le-am incercat).

cel mai periculos marcaj e cel care-ti cade in cap sau dai tu cu capul in el... daca nu esti atent si e pus prea jos

Valea Alba a fost scoasa din circuitul turistic, deci a traseelor marcate, odata cu aparitia Vibramului...deoarece acest tip de cauciuc are probleme pe piatra uda.

Cel mai periculos marcaj e cel pe care nu-l vezi, ca iesi de pe traseu si te ratacesti!

Eu am avut probleme (in 2 ture separate) si in Piatra Mare. Prima data am prins o bucata de panta inghetata de care am trecut cu greu (am inaintat putin pana sa ne dam seama in ce ne bagam) si a-2-a oara am prins un vant de ne-a dat jos din picioare (literalmente, ne-a daramat vantul).

Pe de alta parte am urcat fara mari probleme in Piatra Craiului si de la Curmarura spre Vf. Turnu si de la Refugiul Spirla spre Varful La Om.

Inseamna ca traseul din Piatra Mare e mai periculos decat cele din Crai sau e vorba de conditiile meteo, persoana care abordeaza traseul, slabiciuni/puncte forte ale fiecaruia, anotimp, etc ?


PS: nu inchide cineva topicul asta?

- traseu recomandat celor ... (cu rau de inaltime de exemplu)
asta daca se aplica terapia de demascare, un tip de terapie comportamentala ce se bazeaza pe confruntarea cu obiectul sau situatia care cauzeaza frica

Am vrut sa scriu:
- traseu recomandat celor ... (fara rau de inaltime de exemplu)

Off.. tot nu s-a terminat discutia.. De fapt nici n-a inceput.

Impartirea intre marcate si nemarcate nu e facuta pe considerente de periculozitate. Adica valea alba nu e marcata nu ca e mai periculoasa decat custura saratii sau creasta pietrei craiului ci pt ca se doreste a lasa si naturii un coltisor unde sa nu fie toti asa zisii pantofari.
Baiului nu sunt marcati pentru ca nu exista in conceptia unora destul potential turistic ca sa se cheltuiasca bani pe ei, nu ca ar fi mai periculosi.

Si atunci sa cauti cele mai periculoase trasee marcate e ca si cum ai vrea sa traiesti la maxim, dar doar atat cat te lasa salvamontii (sau cei care au gandit marcajele). Sau daca vrei sa le eviti, pentru ca ti-e rau de inaltime sau nu vrei sa te expui inutil, tot pornesti de la prezumtia ca marcat = nepericulos. Ca daca ar fi periculos atunci nu l-ar fi marcat.

Deci lasand termenul oarecum de stiri libertatea, si anume traseu periculos, traseu interzis etc. Cand esti pe munte te expui la niste riscuri. Si-s multe. Nu te limita doar la cele cu rau de inaltime/prapastii etc.

Hai sa le luam pe rand.
1) Ursi.. bucegi, baiului, piatra mare, postavaru... s-a zis
2) Prapastii: bucegi, piatra craiului, fagarasul, retezatul sunt pline de trasee de creasta si nu numai cu risc de alunecare.
3) Ratacire: mai ales unde sunt marcajele doar pe harta nu si in realitate.
4) Vipere in sud vest, piatra craiului
5) Avalanse.. Pana si in baiului la 1400
6) Deshidratare: unii munti chiar nu au apa vara la 40 de grade. Chit ca esti pe traseu marcat.
7) Fulgere pe creste.. s-a mai zis
8) Torente. Nu vrei sa te afli in cetatile radesei cand se porneste o torentiala.
9) Grohotisuri si suprafete instabile. Nu mori dar te poti alege cu o entorsa, o mana rupta etc.
10) Hipotermie.. Etc..

Ideea e sa mergeti pe munte fara sa mai faceti topuri. In timp, cu cat mergeti mai mult o sa va dati seama ca ce ieri parea SF, azi e un fleac. Ce ieri parea usor, azi nu ai mai face din cauza riscurilor pe care numai experienta ti le arata. Inveti mult de la munte si ajung sa-ti placa si traseele in care iti dardaie pantalonii sau ai un nod in stomac si cele in care te plimbi ca in parc. Nu in periculozitate sta frumusetea, cum nici limita nu e traseul marcat si cararea batuta.

Inchei cu un citat aproximativ, dar din pacate nu-i stiu sursa:
"Nu ai cum sa pierzi poteca. Poteca e pe unde mergi tu"

Traseele marcate sunt gandite in asa fel incat sa fie accesibile turistului simplu, fara echipament tehnic si fara cunostinte de catarare, pe o vreme buna.
Cand unele din aceste conditii nu sunt indeplinite apar indicatiile sau atentionarile. Cum ar fi:
- traseu recomandat celor ... (cu rau de inaltime de exemplu)
- traseu nerecomandabil iarna decat celor ....(echipati de iarna)
- pericol de vipere
- traseu impracticabil pe vreme ... (multe din chei se inunda la viituri)

Dificultatea unui traseu creste odata cu:
- lungimea;
- diferenta de nivel;
- expunerea (cat de inclinata e panta, cat de aproape e haul);
- asprimea vremii (iarna, canicula, vant tare, ploaie);
- riscurile meteo (traznet pe creasta sau platou, viitura in vai, torent pe versanti);
- riscurile de avalansa iarna (multe trasee sunt declarate impracticabile, interzise sau inchise);

Unele pasaje dificile, expuse sau de catarare, au fost amenajate (lanturi, scari, trepte sapate sau turnate in stanca) pentru a facilita depasirea lor netehnica si fara experienta in catarare, tocmai pentru a putea incadra traseul in categoria celor marcate, sau din contra, daca traseul a fost marcat mult mai demult, pentru a-l pastra in randul traseelor marcate.

Traseele cu asemenea pasaje amenajate prezinta un risc mai mare. In primul rand pentru ca amenajarea poate deveni nefunctionala (lant desprins, scara defecta) sau pasajul si-a schimbat aspectul (surpare, dsiclocare de stanci - cum a fost recent cazul Strungii Dracului), in unele situatii depasirea lor neputandu-se face decat prin catarare, fie si elementara, sau ocolind prin zone expuse, oricum neasigurate. In al doilea rand pentru ca trecerea acestor pasaje amenajate presupune stabilitate psihica, un minim de sange rece, siguranta in maini si picioare, sau o mana de ajutor pentru unii. Si nu in ultimul rand pentru ca pasajele dificile sunt in general cele expuse care cumuleaza sau maximizeaza alte riscuri (crestele expuse atrag fulgerele, vaile abrupte sunt tinta torentilor, caderilor de pietre, avalanselor, stancariile sunt locul preferatv al serpilor samd)

In concluzie, traseele sunt pentru fiecare dintre noi mai mult sau mai putin periculoase in functie de conformatia lor, de starea vremii, de starea noastra fizica si psihica, de experienta montana, de capacitatea noastra de a gestiona riscurile. Ultimele componente fiind subiective, dar hotaratoare.

Pentru a pastra caracterul obiectiv, pentru un drumet nici prea prea, nici foarte foarte, traseele periculoase sunt cele care au cel putin o atentionare in descrierea lor si cele care au pasaje expuse (in principiu acestea au o atentionare - gen traseu dificil, sau expus, sau recomandabil celor cu o pregatire buna).

-------
In nota hazlie a titlului nefericit al topicului, se poate spune ca marcajul BANDA ROSIE este cel mai periculos, pentru ca acesta se regaseste pe multe creste, deci in multe zone expuse, sau cu riscuri meteo majore, in trasee foarte lungi, cu portiuni de acces spre creste, ce presupun vai, valcele sau creste secundatre samd.

OK, ce mi-a dat mie fiori:
- Bucata de potecă de pe Vînătoarea lui Buteanu, iarna. Bătea vîntul şi nu prea aveam în ce înfige pioletul, zăpada era făinoasă. Emoţii.
- O porţiune îngustă de potecă din Doabre. Din nou, bătea vîntul.
- Vîrful Lăieţel. O adevărată plăcere să te surprindă o ploaie de vară cu fulgere. Puteam să sparg nuci cu sfinterele cînd trăsnea prin jenpeniş.

Cel mai periculos marcaj turistic e ala langa care sta o ursoaica cu 2 pui

si ma asteptam de la colegii mai umblati sa ne impartaseasca si nou traseele pe care ei le considera periculoase. Nu cred ca autorul topic-ului vroia sa fie un clasament pe criterii riguroase si cuantificabile. Eu zic ca acei colegi care vor sa discute filosofic pe aceasta tema sa-si faca un topic separat iar cei care chiar au ceva de impartasit sa nu se intimideze. Eu zic ca cel mai bine ar fi ca fiecare sa treaca traseul pe care ei il considera periculos.

eu cred ca cel mai periculos este Patratul Rosu, ca e cu premeditare

Mă aşteptam de la acest topic la o listă de trasee „periculoase”, să ştiu şi eu pe unde să mă duc

Nu de alta, dar nu ştiu cum se face că aceste trasee „periculoase” sunt de obicei şi cele mai frumoase


PS: încă am speranţe la o astfel de listă

Prin periculos putem înţelege:
- prăpăstios - ajungi jos în timp record şi împingi margaretele;
- expus fulegerelor - un final electrizant de carieră;
- cu animale sălbatice - final delicios (nu pentru tine);
- marcat insuficient - zi tristă, dacă te găsesc ciobanii ("într-o zi m-am pierdut în munţi").

Cred că mai sînt şi altele. Deci? Care să fie, care să fie?

Un raspuns partial ar fi: portiunile de traseu cu lanturi, daca nu le folosesti. Zonele cu adevarat periculoase (dificile, existand posibilitatea caderii in gol) au fost cam toate "inlantuite". Marcajele au fost totusi realizate pe poteci accesibile oricarui personaj cu oarecare conditie fizica (si/sau sange rece). In rest sunt o groaza de poteci sau zone nemarcate, care pot fi totusi parcurse cu piciorul fara echipament de alpinism, de dificultate mai mare si cu risc mai ridicat. (Vara. Iarna periculoasa poarte fi si o vale amarata, marcata sau nu).