Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Octombrie 2019
LMMJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031

Noiembrie 2019
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930

Online

Vremea
Varful Buhaescu
Muntii Rodnei

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii
#50  Inapoi 1 2 3 Inainte

Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un topic

  Forum Altele Despre maratoanele montane (50)
 
yo6ial
yo6ial
Coarda
 
Ce ar fi dacă maratoanele s-ar desfășura fără marcaje provizorii, având în vedere că oricum se desfășoară numai pe trasee marcate și participanții vor fi provocați și la urmărirea corectă a unui traseu (oricum deja) marcat?
Și organizatorii de maratoane ar putea contribuii la întreținerea marcajelor existente și legale cu ocazia asta.

Personal sunt sătul de chestii din astea: https://photos.app.goo.gl/7L68za4UKN1iiUWT9


Joi, 17 octombrie 2019 - 21:48

vjs
vjs

 
@victoranica sa stii ca pe langa loc sub soare exista loc si sub pamant pt. toti.

"Orice masura de protejare a salbaticiei este sortita esecului, fiindca nu poti ingriji decat lucrurile pe care le poti vedea si mangaia, dar cand vor fi destui oameni care sa vada si sa mangaie, nu va mai fi nimic de ingrijit. Cand multimile ajung in padure, sunt acolo ca sa taie copaci. Viata in padure nu e o solutie pentru problemele ecologice. Fenomenul contine contraprincipiul sau. Cand masele vor impanzi codrii, vor aduce cu ele toate relele de care au pretins ca fug, parasind orasele. Nu exista cale de scapare." - Aldo Leopold, Almanach d'un compte des sables (Sylvain Tesson, In padurile Siberiei)


Joi, 17 octombrie 2019 - 19:51

passa
passa

 
Nu va nfi niciodata vorba de inchideri de poteca. Daca prinzi oameni pe traseu si nu poti sa-i depasesti pe anumite portiuni asta e. Maratonistii nu ar trebui sa se poarte urat cu ei ca i-au incetinit. Daca nu sunt in stare sa recupereze "timpul pierdut" pe alte portiuni inseamna ca nu sunt suficient de buni Carpati.org

Acum despre partea cu 200 oameni pe munte care tulbura linistea drumetilor solitar... Doar intr-un Parc National sau rezervatie poti limita numarul de oameni, altfel cam traim in libertate. Si va inevitabil ca un traseu accesibil si mediatizat sa fie plin de drumeti si altii oameni. Luam exemplu Moldoveanu prin V. Rea pe unde vara ai cam 400 oameni in fiecare week-end si toti au venit in grupuri mici, nu printr-o asociatie montana mare.

Am fost cu 3 prieteni pe Clincea si coborare pe Ciubotea (Bucegi) in timpul Marathon 7500. Nu am intalnit nicio alta persoana pe tot parcursul zilei desi facea parte din traseul de concurs (probabil am avut noroc cu momentul). Deci se poate sa ai si liniste, mai ales daca iti alegi poteca bine si nu mergi pe Jepii Mici (exemplu exagerat).


Joi, 17 octombrie 2019 - 08:57

victoranica
victoranica
Coarda
 
Inteleg unde bati, Emil, dar cred ca nici Dan Bilzerian nu se poate lauda cu 200 de prieteni (prietene posibil sa aiba). Intr-o nota ceva mai serioasa, daca aducem 200 de oameni pe munte, in drumetie, la pas domol, oare nu invadam intimitatea celor care calatoresc singuri, asadar incalcandu-ne propriul decalog ?

E loc sub soare pentru toti, cata vreme nimeni nu-l revendica pe tot.


Joi, 17 octombrie 2019 - 01:12

emile
emile

 
Gândesc la o situație: într-o zi 200 de alergători montani sunt pe o potecă de munte și se nimerește ca în aceeași zi eu să organizez o tură de drumeție cu 200 de prieteni pe aceeași potecă de munte. Cine are prioritate?...
Ei, se grăbesc... noi, deloc... facem poze și ne bucurăm de lumina toamnei.
Ar putea să apară ceva ambuteiaje...
Organizatorii maratonului ar trebui să închidă traseul așa cum alți organizatori închid șosele montane pentru concursuri de mașini ?...Cum ar fi mai bine: traseul să fie închis sau să rămână deschis pentru oricine în timpul maratonului ?..

Din Decalogul Muntelui de Luis Trenker: ,,Nu fura ! Nu fura altora nici singurătatea, nici liniștea pe care o caută, nici perspectivaˮ plus ,,Nu profana munții prin mania recordului. Înțelege-le sufletul.ˮ


Joi, 17 octombrie 2019 - 00:38

cipicernat
cipicernat
(admin)

 
O sa dau copy-paste de la Laura si o sa va rog sa nu parasiti "culoarul". Carpati.org

"Nu-mi propun sa discutam aici despre speta MPC 2019 in sine, despre vinovati sau nevinovati in acest caz, juridic vorbind, ci despre cum vedeti voi o evolutie corecta si sanatoasa a acestui curent al alergarii montane in cadru organizat."

De la un punct incolo, discutia a inceput sa se refere la accidentul amintit si sa lanseze acuzatii, de aceea intervin cu rugamintea sa reveniti la topic.

...

Inca e loc de spus multe despre maratoane, in general, de bine si/sau de rau."



Luni, 14 octombrie 2019 - 14:03

yo6ial
yo6ial
Coarda
 
OK!
Dar nu schimbă faptul că:
- un adult, aflat în deplinătatea facultăților mintale, este responsabil pentru propria-i viață și integritate corporală.
- un minor are un părinte sau doi, un tutore legal sau un antrenor care preiau aceste responsabilități, pe durata competiției, antrenamentelor și cantonamentelor,
a vieții de zi cu zi până la împlinirea vârstei de 18 ani.

Aceste responsabilități nu pot fi declinate.


Luni, 14 octombrie 2019 - 10:54

mar1us
mar1us

 
@yo6ial:In aceeași zi cu MPC se organizează si MPC Junior...competiție pentru copii!


Luni, 14 octombrie 2019 - 10:41

yo6ial
yo6ial
Coarda
 
Dar nu organizează nimeni maratoane montane pentru copii, de genul ăsta, cel puțin.

Cele mai apropiate chestii sunt concursuri de alergare, desfășurate în spații închise sau în orașe, parcuri și au circuite de ordinul a 0.5-1km și, ca în toate cazurile de competiții sportive pentru minori, ca în cazul vieții de zi cu zi a copiilor respectivi, întreaga responsabilitate pică pe părinții, tutorii legali sau antrenori.
Nu pe organizatori.

În cazurile de sportivi de excelență minori, antrenorul are calitatea legală ca de tutore și răspunderea aferentă.

Uite un exemplu de regulament: https://www.google.com/url?sa=t&source=web&rct=j&url=https://www.verticalstep.ro/pdf/
2018/Adeverinta%2520participare%2520pentru%2520minori%2520VSM2018.pdf&ved=2ahUKEwiZo4
bAmpvlAhUILVAKHWcwD5oQFjAAegQIARAB&usg=AOvVaw3mQwgfY1Tldm1zA4g18AII


Luni, 14 octombrie 2019 - 10:19

odin
odin
Rucsac
 
Nu, Radu, exact asta vroiam sa spun. Cei care organizeaza sa ia in calcul ca daca erau participantii copii, nu ii scapa nimeni. Sa ia in calcul faptul ca nu ai cum neglija anumite treburi si fiind copii, se iau masuri de orecautie extreme. La maraton nu cred ca au fost indeajuns, atat


Luni, 14 octombrie 2019 - 09:57

passa
passa

 
Cateva idei.

Alergarea montana nu e o blasfemie a mersului pe munte (in tihna).
Precum s-a zis, majoritatea au acelasi spirit de montaniard cladit prin batutul potecilor cu rucsacul in spate. Mai mult de atat, unii s-au indragostit de munte odata cu concursurile montane (de alergare sau FRTS dintre cluburi; PS: si acolo se faceau trasee de regularitate cu >100 oameni, uneori chiar pe vai de abrupt). Deci putem vorbi si de un scop de EDUCARE sau cultivare a spiritului montan. As putea spune chiar ca alergatorii montani pot vorbi mai cu pret despre acest spirit decat "vesnicii montaniarzi" drojdieri ai cabanelor.

Alergatul pe munte.
Cati n-am alergat sa prindem trenul cu rucsaci in spate? Nu radeti. Am scos timp mai buni pe Jepii Mici sau Jepii Mari cu rucsac de 20 kg decat unii alergatori :-) . Una din cele mai faine experiente a fost sa alerg de la Turnu Rosu la Balea, traseu pe care am facut in 3 zile cu 30 kg in spate, coborat noaptea pe Strunga Dracului, in timp ce acum eram gata in 10 ore. "Alergam" cu 4 km/h, adica in afara de coborari de 5 minute, fiecare urcare dura cam 15 - 30 min. Parcurgerea atator peisaje de la paduri si plaiurile domoale la colosii Negoiu si Laitel a meritat din plin. :-)

Alergatul pe stanci.
Firea umana ne face nelinistiti si doritori sa ne depasim limitele. Fara a desconsidera riscul, acesta totusi poate fi controlat de experienta. O putem face individual in stil Kilian Jornet, Ueli Steck sau in competitii unde totusi participantii neexperimentati sunt destul de putini.

Bocanc vs. Adidas.
Am observat ca am inceput sa calc mai atent in adidas (talpa profilata, crampoane) decat o faceam in bocanci cand nu imi pasa prea mult. Unii adidasi ofera mult mai mult comfort, sustinere si aderenta decat multi bocanci de pe piata.

Partea comerciala.
Uneori "pare" ca unii s-ar imbogati din asta. Dar nu cred ca vedem partea plina a paharului si toate efectele benefice asupra comunitatilor (educare, protectia naturii, sprijinirea turismului local etc.). Multi organizatori sunt foarte implicati ulterior maratoanelor, inclusiv in protectia naturii. Putem enumare cativa si va las sa-i cautati: CPNT Brasov, CEM Moeciu (fostul EcoMarathon), CTA Ciucas, Tasuleasa Social si altii. Nu cred ca fondurile extra sunt folosite pentru Bahamas.

Protectia naturii.
DA. Exista un impact asupra potecilor sau pajistilor care pot fi supuse scurtaturilor. Ar merita un studiu al acestui impact, eventual sa vedem daca in afara s-au constatat deteriorari. Cu toate acestea, unde poteca era destul de bine batuta nu am observat modificari in decursul anilor, mai mult decat s-a intamplat de la turisti sau ciobani cu oi. Exista cazuri punctuale unde ar trebui intervenit pentru a crea o poteca clara si singulara (ex. panta finala din Obarsia Ialomitei, panta finala din V. Cerbului, dar aici distrugerea vine si de la oierit si topirea zapezilor).

Concluzii.
- Alergarea pe munte nu dauneaza sanatatii, linistii muntelui si naturii.
- Competitiile care strang sute, mii de participanti trebuie sa aiba poteci mai regularizate si pot fi mai bine reglementate, mai bine organizate din punct de vedere al sigurantei si respectului pentru natura.
- Competitiile mai mici sau mai solicitante ar trebui sa aiba impusa o limita maxima rezonabila de participanti pentru siguranta si impact pt natura.
- Trebuie sa ne uitam si la competitiile din afara tarii si sa implementam cateva lucruri bune de acolo. Chiar si spiritul montan (acela fara partii de schi peste tot, dar cu ceva mai multe cabane adevarate).


Vineri, 11 octombrie 2019 - 13:52

lauramatei
lauramatei
(admin)

 
Salutare tuturor!

N-am mai avut timp sa mai zic ceva, dar am citit tot ce-ati scris. Pana la un punct, discutia a pastrat un ton civilizat, chiar daca parerile au fost contradictorii. Initial, interventiile s-au mentinut in tema topicului si au stat departe de cazul MPC in sine si de formularea unor acuzatii. Am citit aici pareri pro si contra maratoanelor montane, echilibrate si argumentate corect, unele destul de transante.

Cineva a considerat inutila deschiderea topicului. Daca pentru acea persoana este inutila, nu inseamna ca asa e pentru toata lumea. Nu e inutila. Subiectul era inevitabil pe buzele noastre, iar parerile exprimate in mod civilizat, oricat de diferite ar fi (acesta este si scopul topicului, sa se exprime pareri diferite), ne-ar putea ajuta sa intelegem mai bine unele aspecte si sa identificam niste puncte in care se poate schimba ceva in bine.

Nu am nimic, absolut nimic impotriva alergarii libere pe munte, individual sau in grupuri mici, asa cum mergem si in drumetie. Fiecare este liber sa strabata muntii cum vrea, atata vreme cat o face nemotorizat: la pas domol, in fuga, in patru labe, in maini, cu fata, cu spatele; poate sa inainteze, poate sa stea pe loc daca vrea (dar nu chiar in potecaCarpati.org ). Admir oamenii cu o buna conditie fizica si multa vointa, bravo lor, daca pot! Eu n-am alergat niciodata pe munte. Doar la nevoie, ca sa prind trenul (si l-am prins de fiecare dataCarpati.org ). Alerg si eu uneori prin parcuri, fara pretentii ca sunt alergatorare; imi place si simt ca-mi face bine si deseori imi reprosez ca nu o fac mai des.

Cunosc si am impartit potecile cu multi alergatori, oameni faini, pe care ii respect si ii indragesc. E drept, toti cei pe care ii stiu eu sunt si drumeti cu acte in regulaCarpati.org. In privinta atitudinii fata de maratoane, ne-am situat in tabere diferite, dar niciodata opuse, in sensul ca nimeni n-a fost ostil. Deci nu cred ca trebuie sa ne fim ostili unii altora, din aceste motive. Sunt oameni care stiu sa ramana corect pozitionati fata de munte, pe care nu i-a alterat faptul ca au alergat la unul sau cateva maratoane, ba chiar au urcat pe podium. Ii respect in continuare si-i salut, oriunde ar fi ei acum!

Insa odata cu dezvoltarea rapida si exagerata a curentului maratoanelor montane, a aparut si atitudinea deplasata a unora. S-a ajuns prea departe cu aceasta miscare si da, s-a format o tabara care uita pana la urma de unde s-a pornit, ce-i cu muntele, ce-i cu oamenii care merg pe munte, care e ideea cand treci de ultima casa si intri in padure, care e ideea cand iesi de pe poteca si faci primul pas pe stanca... Unii uita, altii nici nu au habar ce-ar trebui sa-i guverneze atunci cand pasesc pe munte, fie in fuga, fie la pas. Inclin sa cred ca pe acestia nu i-a guvernat niciodata nimic. Cui foloseste? Ar trebui sa existe repere in conduita si faptele tale, cand intri in munte? La ce bun? Dar nu-i de mirare, reperele si principiile tind sa devina demodate in viziunea multora nu numai pe munte, ci in viata de zi cu zi.

Da, sunt dezamagita ca muntele nu ramane un mediu al principiilor, al echilibrului, al intoarcerii la natura si la cele de care uitam in valtoarea vietii de zi cu zi si, de ce nu, al unui fel de smerenie. Smerenie pe care ar trebui sa ti-o dea constientizarea raportului corect intre munte si fiecare dintre noi. Ma dezamageste faptul ca pe munte ajung, in forme tot mai brute, pragmatismul, tintirea unui castig material sau de imagine, ideea de competitie sau aceea de adversar (oricat de mult fair-play s-ar mentine, tot adversari se numesc participantii la o competitie, de orice fel), ideea de performanta, scopuri marunte gen imbunatatirea timpului cu 3 secunde, superficialitatea, aglomeratia si zgomotul multimilor, de care sustinem ca suntem dornici sa scapam, dar cand vine vorba de maratoane le ambalam frumos in invelisul termenului de "atmosfera de concurs".

Nu-i de mirare ca am citit pe net comentarii de o superficialitate grava, atingand aproape ridicolul, ale unor adepti exagerati ai maratoanelor. Aproape ca mi-e mila de micimea mintii si spiritului lor, de cat de putin au inteles si cu cat de putin au ramas, din interactiunea lor cu muntele, oricare ar fi ea. Si cred ca ei sunt consecinta dezvoltarii fara masura a trendului.

Dar nicio clipa nu voi desconsidera pe aceia care, in alergarea lor, raman corect pozitionati fata de tot ce inseamna muntele, prin atitudinea si faptele lor.

Mi-am exprimat o parte din ideile despre maratoanele montane in cadrul comentariilor de la stire, acolo unde a inceput aceasta discutie, si nu doresc sa le repet. Ce-am scris acum nu minimizeaza deloc discutia despre aspectele mai "practice": poteci stricate, murdarirea muntelui cu excesul de marcaje neglijente, colorate agresiv, sau a resturilor de materiale pentru marcare sau a celor abandonate in timpul competitiei, adunate sau nu, mai devreme sau mai tarziu, de catre organizatori, invadarea linistii si echilibrului mediului, dar si al nostru, al tuturor celor ce vrem sa gasim pe munte liniste, atitudinea superficiala fata de echiparea adecvata mersului pe munte etc etc.

Nu e solid argumentul ca in toata lumea se desfasoara numeroase maratoane montane. Daca in Alpi sau in alti munti e asa, nu inseamna ca e bine sa avem si noi cate 3-4 in fiecare masiv. Nu consider ca trebuie sa preluam modele fara discernamant, doar pentru ca sunt de la ei. Am fost invatati sa gandim in toata viata noastra de zi cu zi ca trebuie sa fim ca "in vest" si ca tot ce facem trebuie sa fie copie de la ei. Doar ca exemplu de gestionare gresita a muntelui, fara a avea legatura cu maratoanele, va aduc aminte cum se minuneaza ei ca la noi mai exista ursi si lupi.



Pana la urma, pentru ca e bine sa fim rezonabili si sa lasam loc pentru placerea tuturor, atata vreme cat nu deranjeaza ceva, probabil ca se pot gasi locuri de desfasurare si conditii care minimizeaza efectele negative, dar doar pentru putine, muuult mai putine maratoane montane, atent si foarte responsabil organizate, atat in privinta sigurantei participantilor, cat si in privinta influentei negative asupra locului si asupra mentalitatilor. Ceea ce a condus la directia pe care eu o consider gresita este excesul, exagerarea, lipsa de masura.


DAR

Reamintesc tema de discutie si rog pe cei care vor sa scrie ceva aici sa o respecte:
"Nu-mi propun sa discutam aici despre speta MPC 2019 in sine, despre vinovati sau nevinovati in acest caz, juridic vorbind, ci despre cum vedeti voi o evolutie corecta si sanatoasa a acestui curent al alergarii montane in cadru organizat."

De la un punct incolo, discutia a inceput sa se refere la accidentul amintit si sa lanseze acuzatii, de aceea intervin cu rugamintea sa reveniti la topic.

Despre acuzatii si vinovati strict pentru accidentul de la MPC, eu nu vreau sa discut, pentru ca nu consider ca detin toate datele necesare pentru a-mi forma o parere corecta. Cineva competent trebuie sa o faca si sper ca o va face. Nu sunt avocatul nimanui, nici al victimelor, nici al organizatorilor, sa fac eforturi, sa dedic timp, sa ma documentez pentru asta.

Inca e loc de spus multe despre maratoane, in general, de bine si/sau de rau.



PS:
Ceva ce tine tot de atitudine: simplul gest de a-ti abandona vreun fir de gunoi cu buna stiinta prin munti, cu gandul ca esti indreptatit si ca e voie, caci vine cineva sa adune in urma ta, simplul gand ca se cade sa faci asta, draga participant(a) la maraton, nu-ti face cinste!!!! Chiar daca gunoiul ala nu ramane acolo si chiar vine cineva sa-l ia. Chiar daca stii asta. Orice activitate care incurajeaza aceasta idee, ca putem sa aruncam gunoiul pe drumuri, ca va veni cineva sa-l ia, pentru mine nu-si are locul nicaieri in lume, nici macar in oras. Cu atat mai grav e sa ajungem cu asta in munti, in salbaticia naturii.

Dialog REAL (dar parca ireal!) saptamana trecuta la sfarsitul unui seminar al meu, la plecarea din sala:
Eu: Dragilor, doar voi ati avut ore azi in sala asta, asa-i?
Stud: Da.
Eu: E foarte multa mizerie. Ambalaje, resturi, pahare de cafea in banci... Vad ca plecati si le lasati in banci... N-ar fi mai fain sa-si duca fiecare resturile la cos si sa lase curat in urma lui, pe oriunde ar trece?
Un student: Pai n-avem femei de serviciu? Ar mai avea ele un salariu, daca n-am lasa noi gunoiul in sali?


Vineri, 11 octombrie 2019 - 13:13

zentai
zentai
Coarda
 
Mai repet odată și socotesc că e timpul să fie ultima dată, pentru oricine interesat, care îmbrățișează teza vinei/culpei și tragerea la răspundere.

Tot dreptul românesc se bazează pe teza filosofică, fundamentală, că adevărul poate fi cunoscut. Astfel, hazardul nu este acceptat ca probă în instanțele din România (nu suntem singura țară setată pe această teză filosofică), neputând fi cunoscut. Hazardul poate doar circumstanția fapte dar nu este imputabil nimănui. Pur și simplu, dacă sunteți majori și mergeți cu ghid/fără ghid, cu gardă de corp sau fără, participați la maratoane/competiții de K1/Octogon etc, și muriți, nu va fi tras nimeni la răspundere. Poți să fii prostul satului, în materie de abilități de cățărare, și de notorietate, și să vrei să faci Fisura Albastră, dacă ghidul te ia în coardă, moartea ta, în caz că are loc, nu este imputabilă lui, chiar dacă era profund previzibilă! La fel și la maratonul X. Important este ca participantul să marce banu’! Nu sunteți la olimpiada de matematică-fizică ca să vi se ceară palmares, sau la Roland Garros, să veniți din calificări. Dacă există vreo condiție prealabilă, de abilități, este doar așa, la oha, ca să vă simțiți importanți. Important este doar banul vostru, care vă iese din buzunar și intră în buzunarul altuia, acceptând să plătiți ceea ce considerați, fiecare, că vă oferă maratonul.

Orice altă teză, cu protecția muncii, uciderea din culpă sunt simple fantezii! Cu titlu de inventar, tatăl lui Crina Coco Popescu a fost scos de sub urmărirea penală și nu a fost trimis în judecată pentru nici o faptă penală, cu ocazia morții fiicei lui, în Retezat, astă - iarnă!


Vineri, 11 octombrie 2019 - 11:58

yo6ial
yo6ial
Coarda
 
Orice activitate montană implică riscuri, inclusiv riscul decesului.
Orice activitate sportivă, competițională, aduce cu sine riscuri suplimentare.

Orice activitate, de orice natură, indiferent de mediu și măsuri de precauție, luate de către individ sau de către un organizator, implică riscuri, inclusiv riscul decesului.

Orice om, în deplinătatea facultăților mintale, decide pentru sine.
Decide să participe sau să nu participe. Decide să se retragă sau să se oprească din respectiva activitate.
Decide să pună piedică altor concurenți ori decide să-și dea viața în încercarea de a salva alți concurenți. Ori să-și vadă de drum, în continuare, după caz.

Dar sub nici o formă, niciodată, nimeni nu poate fi acuzat de faptele altei persoane.
Fapte.
Cu excepția cazurilor de șantaj, torură și alte asemenea fapte care, în mod logic îngrădesc libertatea de decizie.

Poate spune cineva că vreun participant a fost șantajat sau altfel îngrădit spre a participa la competiție, fără a respecta întru totul regulamentul de participare și desconsiderându-și propria siguranță?

Nu.

Consider majoritatea deceselor din cadrul competițiilor sportive ca accidente imputabile accidentaților.

E o paralelă poate nepotrivită, ne având nici un fel de solemnitate atașată dar, acum câțiva ani am fost cu un coleg de muncă să mâncăm la un restaurant cu specific rural. Pentru că serveau mâncare foarte bună, la un preț foarte mic și în porții mari. Foarte mari.
După vreo trei ceasuri de luptă cu tacâmurile, amândoi am capitulat.
Ospătărița, trecând pe la noi și văzându-ne în starea în care eram și jumătate din mâncare neatinsă, ne-a spus: Doar știați unde veniți!


Viața însăși este ca un bufet la care poți să mănânci cât vrei.
Depinde de fiecare în parte să fie cumpătat, lacom, să se înnece din neatenție și grabă sau să plece pe lumea cealaltă cu arterele înfundate.

Singura competiție la care suntem obligați să participăm este cea cu sine.
Dar și aici avem deplină libertate să fim cumpătați, atenți, grijuli cu sine și tot ce se află în jur.
Mesaj modificat de autor!

Vineri, 11 octombrie 2019 - 11:27

vjs
vjs

 
@baumwolle: „Orice activitate montană prezintă un grad de risc ce nu poate fi complet eliminat, fie că vorbim de drumeție, de alergare, de cățărare sau alpinism.“.

Cu cât grupul este mai numeros cu atât riscurile cresc. Sper că nu înghit chestii maro când susțin asta.

Referitor la grupurile organizate ce trec ca acceleratul pe undeva/ pe oriunde mi-am dat la știrea anterioară culorile pe față și dovada intelighenței.

Ideea de competiție e rezumată mai bine în Incredibles: “They keep creating new ways to celebrate mediocrity.” (oarecum pe felie cu @zentai).

Și pentru @mad care consideră toată „discuția“ neavenită îmi permit să aduc mecanica cuantică la ospăț: „Dacă undeva într-o pădure cade un copac, dar nu e nimeni acolo ca să-l audă, mai produce acela vreun sunet?“.


Vineri, 11 octombrie 2019 - 10:47

radmar
radmar
(admin)

 
@odin: trebuie sa iti atrag atentia ca afirmatia ta din finalul primului mesaj este de o gravitate extrema; sper ca probabil ai avut ceva greseli de redactare si ai voit sa spui cu totul altceva:

"[...] ii pot incuraja sa faca ceva competitii cu copii si sa ii aduca acasa in saci de palstic [...]"

@all: Va rog sa nu depasim limitele rezonabile ale eticii si spiritului muntelui, care exista dinaintea oamenilor si a oricaror activitati ale acestora.


Vineri, 11 octombrie 2019 - 10:19

markbv
markbv
Caraba
 
Intro: Nu aș fi vrut să comentez pe acest subiect, pentru că e unul dureros și, pe deasupra, cred că multe postări de aici sunt doar de dragul de a lua o poziție! Eu unul nu vreau să mă poziționez public de o parte sau de alta, deși am formată o părere greu de schimbat!

Spun doar atât: pompoasele criterii de selecție a participanților la MPC sunt doar un fâs! Și nu sunt vorbe mari, mă justific: în acea sâmbătă am fost în Crai, m-am intersectat cu traseul de maraton. La ieșirea în creastă, sub șaua Funduri, noi ne-am oprit să ne regrupăm și să „sărbătorim” ziua de naștere a unei colege de tură. Pe lângă noi au trecut și alergătorii. Printre ei am recunoscut și o persoană pe care, fără să o cunosc la vremea aceea, cu vreo 2-3 luni în urmă, am ajutat-o să urce pe la Zăplaz și pe la lanțuri (a se citi am ținut-o efectiv în brațe ca să o trec peste anumite pasaje prevăzute cu cabluri) și apoi am coborât-o ținând-o de mână pe Brâul Ciorânga. Și persoana asta, cu rău sau frică de înălțime sau ce o avea, participa bine-mersi la MPC!

PS: la sfârșitul acelei ture de vară i-am „mărturisit” persoanei în cauză că nu am mai ținut o fată de mână pentru atâta timp de pe vremea liceului!

PPS: Vă spun sincer că până am aflat numele celor care au pierit în tragicul accident m-am tot temut să nu fie vorba de „cunoștința” mea.

Sper că nu v-am inoportunat cu postarea mea.
Toate bune!


Joi, 10 octombrie 2019 - 23:10

odin
odin
Rucsac
 
Pai atunci spor la accidente si decese 🤣
Sunt si eu curios, am descarcat conditiile de participare si m-a pufnit rasul. In afara de cele organizatorice, mi-a atras atentia in sens negativ selectarea participantilor. Cum dovedeste fiecare experienta montana? Doar prin participarea la concursuri?
Poate vine vreunul care vrea sa incerce si ma gandesc la faptul ca doar aici pe site sunt o gramada care nu au participat nicicand la vreun maraton si au mai multa experienta decat 70 la suta din participantii la maraton. Fireste, orice culegator de ciuperci are toate sansele sa indeplineasca minime conditii de acceptare.
Ce acte se cer la inscriere? Aviz medical, ceva?
Pentru ca mi se pare nesimtire curata sa faci selectie la participanti cand organizatorul a fost condamnat pentru ucidere din culpa soldata cu 5 morti parca
Daca ti se cere un CV era super dragut ca la prezentarea maratonului sa se specifice ca organizatorul a fost condamnat si inca pentru ce 🤣

In fine, asta ii priveste pe cei care participa, daca doresc si accepta astfel de chestii, vointa este raiul omului.

Avem 2 cadavre si faptul nu poate fi ocolit.


Joi, 10 octombrie 2019 - 22:25

yo6ial
yo6ial
Coarda
 
Dar nu obligă nimeni pe nimeni, bace Mihai... și participanții la maratoane și la olimpiade și la traficul din bucurești, au libertatea de a nu mai participa și de a se retrage.

Nimeni nu poate obliga pe nimeni să facă ceva împotriva voinței sale. (Mă refer totuși la competiții sportive, să nu deraiem pe alte meleaguri)

Totuși nimeni, dar nimeni nu poate fi responsabil de deciziile, faptele și consecințele faptelor altei persoane, persoană adultă, vaccinată și în deplinătatea facultăților mintale.


Joi, 10 octombrie 2019 - 21:23

odin
odin
Rucsac
 
Hai sa nu ne ascumdem cu capul in nisip ca strutul. Daca un site de munte nu e un loc unde se poate vorbi despre activitati petrecute pe munte sau care au legatura cu muntele, care ar fi acel loc?
E paguboaaa ideea de a nu vorbi despre ceva, e ca si cand ai ascunde gunoiul sub pres. De ce sa nu vorbim? Ca sa nu iasa la iveala chestii sau sa citesc pareri care mie nu imi convin si pareri care ma pot leza emotional? Pai asta e si scopul la o adica.
La fel de paguboasa e si ideea ca daca nu gandesti ca mine, esti un nasol. Asa se intampla si in politica, mai abitir. Ce sa faci, atat ii duce mintea. Fix aceeasi situatie e si cand auzi pe unul spunand ,,ce mama dracului a vazut fata aia la el sau el la ea?" Pana la urma e treaba lor si fiecare se merita unul pe altul. Angajatorul isi merita angajatul si invers, maratonul il merita pe maratonist si invers.
Alta idee paguboasa e ca unii se considera mai cu mot doar pentru ca fac maraton si ii desconsidera pe ceilalti. Daca nu stii, taci, daca nu ai habar, nu te bagi si altele asemenea. Readuc in discutie deranjul provocat de astfel de concursuri, ma refer la deranjul provocat celorlalti care nu au treaba cu activitatea aceea. Esti pe poteca, esti apostrofat ca stai in drum ca au ei comcurs? Pe bune? S-ar putea sa dai vreodata de unul caruia sa nu ii pese ca tine si el Rotweiller-ul dezlegat de exemplu. Chiar pe,poteca. Si ce te faceai daca pica de sus o piatra in poteca si bloca trecerea? O injurai?
Iesi sa pozezi ceva, gasesti muntele colorat cu panglici si cu spray. Vrei sa ai liniste, nu poti pentru ca unii considera ca au dreptul sa deranjeze cu activitatea. Daca vroiam aglomeratie, pasajul metroului la Unirii era fix ceea ce imi putea oferi acest serviciu.

Hai, 1 data pe an, de 2 ori, de 3 ori, inchidem si noi ochii si acceptam ca au si altii o placere cu care noi nu suntem de acord si mai mult de atat, nu o imtelegem.
Ceea ce nu putem intelege este faptul ca desi exista pareri de genul ,,au murit doar 2, e ok". Daca vrei neaparat adrenalina si suspans, putem veni si noi cu idei de traseu?Aici nu e luare de ostateci si interventie de trupe speciale, nu esti deja stricat si te duci la urgenta la spital sa fii reparat ... esti pir si simplu unul vesel venit din strada, cu dorinta sa iti pui in aplicare pasiunea, sa fugi dupa laurii pe care doar tu ii intelegi si care doar pentru tine si inca vreo 3 suflete inseamna ceva , esti doritor de socializare, esti plin de ganduri bune, respectuos, model social...si pleci axasa in folie de plastic.

Pai de ce? Pentru ca unii, probabil si ei bine intentionati , se asociaza si chiar daxa iti cer taxa de participare, fac ei ce fac, se dau peste cap, isi iau din timpul lor sa iti organizeze tie pista de alergare momtana. Toata lumea e fericita. E foarte bine asa.
Imsa cand vii in sac de plastic acasa din cauza ca ai participat la ceva organizat, deja avem o problema. Da, nu poti acuza muntele ca e in panta, nu poti acuza natura ca aduce ploaia, frigul, zapada, uraganul, cutremurul, scufundarea comtinentului sau explodarea planetei si nici faptul ca tu, obosit, ai calcat stramb si ai cazut si ai murit.

Chiar daca semnezi ,,protectia muncii" de felul ,,iau la cunoatinta ca in zona x pot muri" nu il absolva pe organizator de nimic. Din simplul motiv ca odata ce el te-a obligat sa calci prin zona, e de vina. Nu conteaza ca tu esti incompetent, ca esti venit de pe asfalt, ca ai vazut muntele doar la televizor ... pur si simplu ai fostmobligat de regulament sa calci prin zona. Si contratimp, daca vrei sa castigi.

Maratoanele nu trebuie desfiintate, ar fi o idee rea. Ideea buna mi se pare sa ii pedepsesti pe cei care nu iau toate masurile. Atunci se vor regla toate de la sine.

Sper sa nu aud idei de felul ,,organizatorii nu au nicio vina" pentru ca avem 2 morti. Despre ce vorbim?
Cu siguranta multi nu sunt de parerea mea, insa ii pot incuraja sa faca ceva competitii cu copii si sa ii aduca acasa in saci de palstic, vorbim atunci.
Mesaj modificat de autor!

Joi, 10 octombrie 2019 - 20:58

Afisari: 1,470


#50  Inapoi 1 2 3 Inainte

Adauga un mesaj in topic






Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un mesaj

 


 
0,0770 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org