Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Septembrie 2019
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30

Octombrie 2019
LMMJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031

Online

Vremea
Varful Vitos
Muntii Hasmas

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Taița


   Întocmai ca voinicul din poveste, nu am vrut să iau în seamă frumusețea fetei de împărat pe care o chemă Prahova, mai târziu fiindu-mi dat să mă îndrăgostesc, ca o intrigă a unei narațiuni de nimeni prevăzută, de o provincie cu un statut mai de Cenușareasă, de Dobrogea.

   E de la sine înțeles că nu a putut fi o dragoste la prima vedere. Și nici nu avea cum să fie. Mi-a trebuit mai întâi o îndelungată cunoaștere și o tot pe atâta înțelegere.

   Pentru că niciodată puținătatea nu surprinde, în schimb ea poate pune pe gânduri și, în cele din urmă, te poate înduioșa. Și până la dragoste nu mai e decât un pas...

 

   În Dobrogea Râul Taița e ca o iconiță sfioasă prinsă cu un fir de argint de imaginea tăcută a ținutului.

   În schimb, în Prahova, Râul Teleajen e guraliv și plin de sine. O încredere venită din răsfățul cu care l-au deprins cei care i-au cunoscut meleagurile.

   Astfel, izvoarele Teleajenului poartă numele profesorului Nicolae Ioan, cândva Președinte de onoare al Asociației ,,România Pitorească”, iar puțin mai jos, apele înspumate sunt numite atât de senzorial, Pârâul Berii...

   La aceeași vârstă de început, Taița e ascunsă privirii celui ajuns, ca din intâmplare, prin pădurile de tei ale Țuțuiatului și ale Ioaneșului.

   De fapt chiar și această răcoare a padurii dobrogene poate fi ceva surprinzător pentru călătorul neavizat. ...Dar acum să nu se aștepte, el ,călătorul, ca și apa care abia se prelinge, să-l poată răcorii într-o zi ca de cuptor a verii...

 

   Răsfățul Teleajenului vine și din metafora lui Alexandru Vlahuță, care vizita Mânăstirea Suzana în 1908 și scria: ,,se azvârl în Teleajen pârâul Stancea din dreapta și Iepurașul din stânga, tăind în braniștea văii o cruce de argint”.

   Ieșită din umbra pădurii, Taița curge sfioasă, parcă cu privirea în pământ, ca o umbră de femeie prelinsă în lungul zidurilor unei mânăstiri.

 

   Teleajenul are infatuarea celui care a văzut multe... Peste secole i-a fos dat să fie martorul (și calea) multor treceri ale românilor dintr-o parte în alta a cununii Carpaților.

   ...Pe la Teleajen au trecut romanii din Dacia apuseană spre mai esticele cetăți de pe Istru...

   ...Pe aici veneau negustorii brașoveni sub privilegiul vamal acordat de Ludovic cel Mare pe la 1358...

   ...Pe aici au trecut munții moldovenii lui Ștefan cel Mare în 1474, pentru a-l alunga de pe tron pe Radu cel Frumos...

   ...Pe aici a urcat și Mihai Viteazul în Ardeal la 1599...

   ...Aici a înfruntat Radu Șerban pe tătari pe la 1602, cănd Preda Buzescu l-a răpus în luptă dreaptă, în fața oștirilor, pe Mârza, căpetenia tătarilor...

   ...Și tot aici soldații români au ridicat un ,,Termopile românesc” în fața puhoiului german în acel de reper septembrie 1916...

   Pe Taița timpul a trecut tăcut și luuung, parcă egal cu sine, ca țiuitul fără inflexiuni, biiiiip, al unui monitorizat uitat pe un pat de spital...

   Nici măcar cimitirul turcesc părăsit de la Balabancea nu poate fi luat în seamă. El e martorul unor vremi de care nimeni nu mai vrea să-și amintească.

   Un cimitir părăsit e un loc mort de două ori. Odată pentru că e un loc al morții și în al doilea rând pentru că nimeni dintre cei vii nu mai vine la căpătâiul celor plecați. Și asta pentru că nu mai are cine...

   Cimitirele turcești părăsite ar putea aparține turcilor kișilbași, comunitate ce s-ar fi stabilit aici în secolul 16, fiind exilată din estul Anatoliei, ca urmare a unei rebeliuni de natură religioasă. Kișilbașii sunt șiiți și, timp de secole, au fost prigoniți de majoritatea musulmană sunnită.

   Oficial nu există niciun astfel de cimitir părăsit și niciun sit arheologic turcesc neîngrijit  în Dobrogea..

 

   Teleajenul a fost dintotdeauna un râu năvalnic, cu o albie majoră impresionantă, care la ieșirea din munte are o lățime de aproape 1km.

   Viiturile sale au provocat an de an stricăciuni căii ferate forestiere ce urca la Cheia, iar în 1970 acestea au fost de nereparat și trenulețul forestier a fost desființat.

   Scurgerea domoală a Taiței induce în privitor încredere și calm.

   Pe toată lungimea sa, râul dobrogean nu are decât albie minoră, cea prin care curge în permanență. Pentru că niciodată Taița nu ajunge să-și iasă din fire...

   Acest temperament al său a fost rostuit pentru totdeauna de către alcătuirea geografică și geologică a Dobrogei.

   Cu izvoarele la o altitudine de sub 300m, Taița are o scăzută pantă a talvegului pe toți cei 50km ai săi.

   Fără prea multă vigoare, apele sale nu produc eroziuni în masa de granite a Măcinului, așa că nu vom întâlni pietrișuri și nici balastruri în albie, iar materialele mai mărunte, aflate în suspensie, culese din ravenele de loess, vor fi fost demult cărate de ape, iar acum râul pare chiar limpede...

   În partea sa mediană Taița înconjoară Muntele Consul pe aproape trei părți. Vom descoperi aici o albie de doar 2-3m lățime și cam tot pe atât în adâncime.

   Așa că, dacă de departe faci greșeala să-l privesti cu condescendență, odată ajuns pe malul său, vei constata că râul se încăpățânează să nu te lase să îl traversezi decât acolo unde există deja o punte de trecere amenajată.

 

   Dacă în drumul său Teleajenul are o mulțime de afluenți cu care își înfrățește apele, Taița rămâne pentru totdeauna o însingurată.

   La sfârșitul călătoriei sale, ajuns în întinsa Câmpie Română, Teleajenul este întâmpinat de Prahova cu o emotie prinsă cu măestrie în versuri de către George Coșbuc:

   ,,Dar ce ai, frumoasă fată,  

   De ce-ți bate pieptul des?  

   Prahova, după movilă  

   Pentru ce te-oprești mirată  

   Și pleci ochii? Colo-n zare  

   Un flăcău frumos răsare,  

   E Teleajenul, copilă  

   Simți că este-al tău ales."

 

   În vreme ce singurateca noastră dobrogeană doar își alătură apele cu cele ale surorii (parcă într-u credință), cu apele Teliței, cea venită de la Mânăstirea Celic-Dere…

 

   Și împreună parcă nu doar se varsă în Lacul Babadag, ci par să meargă mai departe, pășind peste apele Razelmului și ale Mării, cea de la Gura Portiței, ca două ,,mirese ale lui Hristos”, căntând nebune atunci când sunt împresurate de stihie, sau doar de gândul c-au ajuns la capătul de rasărit al lumii.

 

   

  




Luni, 20 aprilie 2015 - 19:23 
Afisari: 2,205 


Comentariile membrilor (2)

zentai
zentai
Coarda
 
1
Adevărat că Dobrogea v-a ars inima, coane!Atâta doar că înduioșarea nu ar putea fi un izvor al iubirii decât de la mamă pentru copilul ei!În rest, mila costă!Măcar dacă ar merita sacrificiul!Un zic că e o mare amăgire de sine, spre a căror părere înclin și eu!

Dar aștept răvașe și despre Deltă, despre care ați tăcut ioc, până acum! Am ajuns la concluzia că mai aveți în desagă metafore cu care să ne amețiți bietele noastre suflete, aninate-n betoane! Așa că așteptăm, răbdători! Carpati.org

Stimă!


Comentariu modificat de autor!

Marți, 21 aprilie 2015 - 16:18  

mihaita_39
mihaita_39
Busola
 
2
Ca-ntotdeauna, o lectura mai mult decit agreabila, in ton cu lumina duioasa ce scalda dulce intinderile cuminti si ireale ale unui pamint locuit de atitea semintii ... oameni vechi ce L-au inteles cindva pe Cel care "mila voieste, iar nu jertfa". Astazi mortii sint uitati, iar vii ... multi is ca si morti.


Vineri, 24 aprilie 2015 - 20:17  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0478 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org