Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Iunie 2019
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930

Iulie 2019
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031

Online

Vremea
Varful Brusturu
Muntii Tarcu-Muntele Mic

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Poveștile munților



- Ia ge la muma, iși. Vez’ că arge rău, că acu’ îl luai ge pă vatră.

- Mulțam, mătușă! Dau să mă înfig în castronul de pământ în care aburea laptele cu mămăligă și doar aburul fierbinte îmi frânge traictoria pe care mă lansasem. Vorbele tușei... trecuseră ca vântul pe lângă urechi și bătrâna vede asta. Zâmbește înțelept și nu zice nimic.

- Hai, să-ț zâc șe mi-a adus Dumnezău amince, că ieu... mă mai lasă capu’ ăsta. Eh, batrână cu jințî ge lână. Șe ce uiț așa la minie?

- Păi... trebuie să recunosc, mătușă, că râsul matale este...- Lasă că sciu. Mi-or mai zâs, zâci că-s vrăjâtoare, nu? Și avea dreptate, avea un râs de îți îngheța spinarea și de nu aș fi cunoscut-o de atâta vreme cred că nu îi ascultam acum poveștile. Bine, acum... mătușa asta este oale și ulcele și îmi pare rău că nu am ajuns să o văd înainte să-și dea sufletul. Întrebase de mine și a rugat pe văru-su să-mi zică câteva vorbe. Le-am auzit și... asta însă este altă poveste.

- Am vrut să zic altceva dar nu contează. Ia să aud, ce spuneai de povestea aia?

- O venit într-o sară, numa’ șe mulsasără oile. Îl trăjea calu’ după iel, așa... d-un pișor. Să minunau toț cum ge mai trăia, că iera plin ge sânje. Iera tot o rană, nu aveai un să pui dejetu, nu alta. L-or dus în stână șî l-or oblojit cum să prișepeau șî ei, cu leacuri gin pădure. L-or uns cu său după șe l-or spalat bine muierile ge la stână, cu zamă ge pedicuță cu ciuperși și l-or învelit în foi mari ge căftălan. Fir-ai tu ge câne, că nu mai tași! Ni, mă! La oi, n-auz!

- O veni vreo jivină, că apune soarele, iar pădurile astea au de toate. Castronul opunea o rezistență eroică dar își găsise adversar pe măsură, era prea bun. Simplu dar cu un gust de nedescris.

- Nu vin acu’, mai la miezu’ nopțî, le sciu eu bine. Acum... normal era să-mi rămână în gât mâncarea dar odată ce începi să cunoști locurile, nimic nu te mai miră. Nici oamenii locului nu te fac să faci un pas în spate. Îi înțelegi.- Și cum a rămas cu străinul?

- Ia șî mâncă, lasă-mă să zâc. Na, c-o tăcut. Da, o lună o zăcut în stână șî când o făcut ochi o întrebat ge desajii lui. Îi pusasă tata bine, afară, că nu s-or uitat în iele. O înșeput a umbla pă păreți, zâșeai că acu află cum să merje. Da... tot nu iera întremat cum trebe șî sara, după șe terminau trebile, îl mai sprijinea ăl bătrân, moșu, cum îi zâșam cân’ ieram io mică. Eh, într-o sară sta tata prin obor, iera mic pe atunși, șî alerga după un pui ge cânie cân’ de-odat’ sare la iel ursu’. Ge unge apărusă... nime nu văzusă. Moșu iera mai sus, pe culme, că pierdusă niștă oi, muma cu ale iei.. nima p-acole. Na, șî cân’ o văzut ursu’ o înșeput a țâpa ca nebunu’ ge teamă. O ieșât străinu’ ca vântu’ gin stână șî s-o repezât la fiară. Mă, zâșea tata c-avea doar cuțâtu’, unu lung cu două muchii, că avea să afle că-l avuse în desaji. Nu l-o dovedit pe urs da’ l-o pus pe fugă. Șî uice-așa o văzut tata moarcea cu ochii. O albit câta atunși. Ni, mă! Iar o inșeput să urle nebunu’ ăsta.

- Și străinul? Cine era?

- Eeee, nu o vrut tata să spună, că o aflat dar l-o pus să jure că tașe. Ș-o tăcut până o murit. Atunși a zâs da’ m-am legat să nu spun. Și privirea bătrânei spunea că nu ar vorbi oricât aș încerca să o descos așa că nu insist, nu are rost.

- Măcar spui cum a aflat?

- Eh, o văzut cuțâtu’, avea un semn pe iel, așa o înțăles șine iera. Mai pun în blidu' ăla? Că parcă ai fi fujit d-acasă, mumă.

- Pune mătușă, că e prea bun. Nu-s fugit doar caut și eu ce nu am.

- Uităce-n ochii mei cân’ îț zâc, șe vrei tu nu găsăsci p-iși. Iși doar răsuflă șî sufletu’ câta, ge dus crușea o duși păste tot, p-iși doar ce hodini câta ca s-o urși mai ușor pe munce.


/Godeanu/_dsc2411.jpg



Miercuri, 3 aprilie 2019 - 17:44 
Afisari: 240 


Comentariile membrilor (2)

romanian_bat
romanian_bat..
Rucsac
 
1
Faine tare toate poveștile, mulțumesc frumos pentru ele. Și, de prin altă parte a țării...

"Bună să-ți fie ziua și ție, băiete!", îmi răspunde la salut bătrânul uscățiv, dar drept ca bradul, după ce, fără știre și vrere, i-am ieșit în față venind din pădurea deasă de pe Creasta Munților Înșirați. Clară treaba, este mirat să dea de mine, să dea de oricine pe aici, mai ales acum, toamna târziu, când s-au lăsat și oile și tot. Mirat din cale-afară.
"Da' al cui ești? Că io nu te știu."
"Ehei, păi sunt de departe, nu-s de pe-aici."
"Ăăă, cum de departe, de la oraș? Că nu vine nimeni de la oraș pe-aici."
"Păi eu am mai fost pe-aici, tot vin și umblu, deși, asta așa-i, alți oameni de la oraș eu n-am mai întâlnit de la Suhardu' Mare și până-n Cucureasa. Și-i tare bine că-i așa."
"Bun dară, deci nu ești rătăcit?"
"Nu, m-am pornit ieri dimineață din Dorna, iar acum merg jos, iau personalu' din Grădinița înapoi în Dorna și-apoi mai departe spre casă cu trenul la noapte."
"Oi, da' de unde ești?"
"De la București."
Se lasă liniștea. Poate că, dacă eram din Vatra Dornei sau de dincolo, din părțile Năsăudului, mai era cum mai era, dar sute de kilometri par ceva de nepătruns. Se uită atent la mine, atent parcă la fiecare cusătură a hainelor mele, îmi cântărește bocancii din priviri, apoi rucsacul, apoi se uită lung, în zare, în direcția aia în care merg eu, spre tren după tren și oră de noapte după oră de noapte cu țăcănit de roți pe șine. Este o zi superbă de toamnă târzie și se vede până, hăt, spre Bistricioru.
"Și zici că nu ți-i teamă să mergi singur pe aici, prin pădurile astea?"
"Nu, la ce să-mi fie? De urși? Am dat de mulți, n-au ei treabă cu mine dacă nici eu n-am treabă cu ei."
Încearcă un zâmbet cum că e de acord cu mine, dar ceva răzbate din străfundul ființei lui.
"Știi, băiete, mie mi-ar fi teamă să mă duc la oraș."
Ne mai privim puțin în tăcere, apoi îi strâng mâna uscată, rece, dar vânjoasă. Ne despărțim, fiecare cu lumea lui, dar abia la Grădinița-n gară, cu mâinile căuș deasupra ceaiului aburind pregătit pe peronul pustiu, îmi dau seama că încă mai zâmbesc, și asta nu de ceva caraghios, ci de bucuria întâlnirii cu bătrânul cel uscățiv.


Miercuri, 10 aprilie 2019 - 17:07  

jujea
jujea
Cort
 
2
"Știi, băiete, mie mi-ar fi teamă să mă duc la oraș." Este... geniala!
No, ce sa zic, ma bucur ca povestile astea ascultate, de multe ori la gura unei sobe, in satele din munti, au cititori. Facem un club al culegatorilor de povesti Carpati.org


Vineri, 12 aprilie 2019 - 10:54  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0487 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org