Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Septembrie 2017
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930

Octombrie 2017
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031

Online

Vremea
Varful Mare
Muntii Gurghiu

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Dobrogea neștiută: Piatra-Frecăței


   Un poet contemporan socotea că odată ajunsă la esență, poezia ar trebui să conțină în forma sa perfectă doar titlul, rămânând ca sufleul cititorului să plasmuiască versurile, după visele și așteptarile sale.

   La fel aș putea veni și eu să spun că titlul de mai sus își e suficient sieși. Adică doar v-am comunicat că în Dobrogea mai sunt încă locuri de care poate că nici nu ați auzit. Și gata.

   (Cu toate că nu e deotologic și nici etic să suspectezi cititorul de necunoaștere...)

   S-ar zice că textul va fi doar un demers de argumentare a celor afirmate în titlu și mai puțin niște impresii de călatorie. Dar să mergem și să vedem...

 

   Străbateam spre amonte apei lunca nesfârșita a Brațului Măcin, pe la contactul acesteia cu promontoriul de lut galben, găurit de cuiburile de prigorii ori dumbrăvenci.

   Apoi pe partea dinspre luncă începură să apară ruinele unor case, dar ce zic eu ruine, căci părea că ceva parcă topise zidurile de chirpici rămase în picioare, dar fără acoperișuri și cu modele geometrice albastre pe la orbitele goale, pe unde fuseseră mai înainte ferestrele.

   Avea să mă lămurească de cum stau lucrurile un băiețandru ce venea pe drum ducând în spate o paporniță sprijinită cu o mână pe dedesupt.

   Cu câțiva ani în urmă apele fluviului se revarsaseră și acoperiseră cu totul casele de pe partea de șes ale satului Ostrov. Oameni le parăsiseră și-și refăcusră gospodariile pe terasele mai înalte.

   Fuseseră sprijinite la necaz de deputatul Nati Meir, iar acum acesta avea tot timpul să se gândească la fapta sa bună, căci se afla la loc de liniste, în spatele unor gratii...

   Când Dumnezeu vrea să încerce pe cineva, îl înzestrează cu o memorie bună. Nu știu dacă asta e un dar, ori mai degraba o pedeapsă...

 

   Mai multe aveam să aflu de la bunica băiatului. Se mutase și ea la noua locuință de pe deal a celor mai tineri, dar vara revenea la casa sa topită de ape, la ogorul ei de legume, la bolta de viță sub care stătea mai toată ziua, căci aici avea și masa cu scaun, dar și plita unde mai făcea vreo fiertura. Ori vreun pește prăjit... Pește pe care, iată, i-l adusese acum nepotul, în papornița din fire de țipirig împletite, trimis de tată-su de prin japșele de pe brațul părăsit Băroiu.

   Și cât sfârâiu mârlițele și strapazanii în tigaia încinsă, mă lamurea cu un glas sporit cumva pentru a acoperi larma de pe plită... Cum că aici, la Piatra, Dunărea (de fapt Brațul Macin) își schimbase vadul și apele părăsiseră vechiu braț al Băroiului.

   Asta născuse o limbă de pământ tocmai între ape, un ostrov lung, pe care se așezaseră peste vreme câteva neamuri de ciobani veniți tocmai de dincolo de munți.

   Apele îi alungaseră și pe ei de pe ostrov, iar spre amintirea acelui loc noul sat ridicat mai pe mal avea să se numească tot Ostrov.

   Erau locuri aprige pe aici pe la Ostrov. Încolo, mai spre Cetate, fusese pe la mijlocul anilor 50 o închisoare comunistă de muncă silnică.

   ,,Eram copchilă, dar câte am văzut eu când s-a făcut digul în Balta Brăilei... Cum îi chinuiau pe bieții deținuți politici, cum îi puneau să stea unul lângă altul în calea apei, când se revărsa Dunarea, și cum picau unii din picioare, de bătuti și înfometați ce erau, și-ii lua apa și-ii ducea pă-n cine știe ce iaz, de putrezeau acolo și-i mâncau peștii si racii cei urâți, fără să știe nimeni de sufletele lor, săracii! Iar cei căzuți pe pământ erau degrabă astupați cu umplutura digului...”

   Și mă îndemnase să merg pentru a vedea măcar casele vechi, de beton vânăt, ale taberei de deținuți.

 

   Le văzusem, năpadite de mărăcini de netrecut, cu orbitele goale ale ferestrelor aliniate pe lungime și tăcând parcă apăsate de vinovăție...

   Apoi revenisem în drum, la Piatra, grăbit să urc pe promontoriul de formă circulară al Cetății Beroe.

   Cetatea a fost ridicată aici în primul secol de după ocuparea provinciei Moessia Inferioară de către romani.

   Ea făcea parte din ,,limessul dunărean”, o fortificațea militară ridicată pe malul drept al fluviului, fortificație punctată din loc în loc cu castre și cetăți de apărare, și care se întindea tocmai de sus, din ținuturile ilirilor și pâna la gurile Dunării.

   Cetatea Beroe era sediul Legiunii a V-a, dar și al unei flote militare a imperiului roman.

   La nord de cetate se insinuiază și astăzi în peisaj platforma mai înaltă pe care s-au descoperit urmele unei așezări civile, dar și ale unei incinte funerare cu peste 1000 de morminte de inhumație.

   Îmi povestise și bătrâna că peste drum de cetate decoperiseră niște nemți o biserică turcească (care era de fapt tocmai cimitirul romano-bizantin), iar despre Cetate ea știa că se descoperise sub malul pe care se afla, o mare sală subterană, sală care era plină-ochi cu aur și alte nenumărate comori, dar care, toate acestea, erau închise cu o ușă grea de fier, ușă zăvorâta la rândul ei cu un lacăt mare cât găleata...

   Și eu am găsit de cuviință să rețin mai ales aceste legende și povești ale locului, eu nefiind decât un istoric amator, gata să ating urmele timpului mai degrabă cu sufletul, decât cu mintea.

   Pentru a justifica această opțiune să ne amintim că Arca lui Noe a fost construită de un amator, și ea a rezistat bine și celui mai mare Potop de care se știe, în vreme ce vasul ,,Titanic” a fost construit de cei mai mari specialisti a vremii, și s-a scufundat la doar patru zile de la plecarea din șantierul din Liverpool.

 

 

   Doar că Cetatea se prezintă acum ca înghițită de pământ, cu ziduri cu totul. Așa că de pe platforma înaltă privirea poate zbura în voie peste brațul de Dunare, chiar prin dreptul vadului prin care se trecea odată și odată prin apă în Balta Brăilei, iar acum se trece cu un pod plutitor agățat de o șalupă sveltă.

   Pe celălalt mal se văd casele satului Frecăței, acum sediul unei ferme agricole, dar în vremea bălților de nepatruns aici își avea unul din ascunzișuri chiar banditul Terente, cel de prin părțile Brăilei.

   Locuri unde Panait Istrati a trăit ,,O noapte în bălți”, împreună cu ,,Codin”, cu ,,Moș Anghel”, cu ,,Adrian Zograffi”, ori cu ,,Calul lui Balan”.

   Numai că odată cu alungarea apelor din baltă, s-a așternut peste toate acestea praful uitării și al nepasării.

 

   Căci în Dobrogea cea batrână această metafizică este atotprezenta prin atributul ei cel mai tenace, dar și cel mai vorace: timpul.

   Timpul a anulat aici imperii puternice, ideologii absurde, și chiar un întreg șir de lumi. Totuși el nu se poate egala prin permanență, ci doar se străduieste să se imite prin succesiune.

   Dobrogea nu e acum decât un cimitir părăsit al lumii, un loc în care găsim timpul doar ca pe o imitație nereușită a veșniciei.

 

   După ce am străbătut atâta stepele Dobrogei, dar și malurile de fluviu mai pline de viață, eu socotesc că ursitoarele nu au fost tocmai rele cu ținutul dintre Dunăre și Mare, ci doar cam neglijente...

   Dacă ele nu i-au prezis o nemaivăzută mărire, măcar Dobrogea a rămas să se capete pe vecie cu o nemăsurată frumusețe.

 


   Drumul care duce spre Ostrov.


/Cius1/img_6022-jk.jpg

 

 

    Case din satul Ostrov distruse de revarasea Dunarii.

 

 /Cius1/img_6027-jk-jjkk.jpg



   Pustiul cu care am mers la bunica sa din Ostrov.



/Cius1/img_6029-jk.jpg



   Ruinele fostului lagar de munca fortata de la Piatra-Frecatei.



/Cius1/img_6081-jk.jpg



   Promontoriul circular de pe malul Bratului Macin, cel pe care se gasesc ruinele Cetatii Beroe.



/Cius1/img_6072-jk.jpg



   Sapaturi arheologice la cimitirul romano-bizantin de la Piatra.



/Cius1/img_6085-jk.jpg



   Meandru al bratului Macin. In mijloc bratul parasit Baroi.



/Cius1/img_6075-jk.jpg



   Un crampei din ,,frumusetea nemasurata a Dobrogei" la Piatra-Frecatei...



/Cius1/img_6039-jk.jpg









Vineri, 10 februarie 2017 - 15:14 
Afisari: 1,405 


Comentariile membrilor (1)

zentai
zentai
Coarda
 
1
Am fost vara trecută prin "nucleul dur" (după capul meu) al Dobrogei, adică Cheile Dobrogei, plajele de la Corbu, Vadu, Gura Portiței, prin Jurilovca, Capul Doloșman, Sarichioi, bașca Peștera Sfântului Andrei, încărcat cu o foarte mare disponibilitate sufletească datorită descrierilor dv, foarte romantice și foarte generoase despre Dobrogea.

În afară de Cheile Dobrogei și Capul Doloșman, pe care l-am făcut și pe sub faleză și pe deasupra, nu am rămas impresionat din cale-afară! Carpati.org Parcă-parcă adia cu un pic de mistică pe la Peșteră...dar care a trecut foarte repede în curtea mănăstirii!

Mi-am promis să amân indefinit ture cu caiacul prin zonă!
Adevărat, nu mă leagă absolut nimic de Dobrogea.

După mine, zona capului Doloșman, unde sigur o să mai revenim, e un loc unde s-ar putea trage extraordinare chiolhanuri, cu-n vin bun care să pună în evidență ciorba pescărească și un pește prăjit după rețetele loco. Poate că aș vedea altfel peisajul! Mai mult frumusețea, despre care aș fi tentat să zic că acum am privit fără să știu ce văd, și mai puțin defectele care mie mi se păreau strigătoare la cer! Carpati.org

Nădăjduiesc, totuși, la oareșce afecte! Știm cu toții că dragostea la prima vedere e o utopie fără seamăn! Carpati.org
Am socotit ca la următoarea incursiune, să mă străduiesc să vă obțin compania! Am ajuns la concluzia că, totuși, contează Povestitorul! Carpati.org

Inimă bună și ture la max!


Comentariu modificat de autor!

Miercuri, 15 februarie 2017 - 12:36  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0487 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2017) www.carpati.org