Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Aprilie 2019
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930

Mai 2019
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Online

Vremea
Varful Carja
Muntii Parang

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Ceața și Greața

   Întuneric și ceață. Becul din colțul cabanei abia reușește să decupeze un volum limitat din bezna asta absolută. Ca o scoică de fum alb dezghiocată din smoala adâncului.

   Câțiva pași prin zăpadă. Stai! Nu se mai vede nimic. Nici lumina aceea albastră, lăptoasă și nici măcar becul de la streașina cabanei.

   Ia stai! Ascult. Nimic. M-am depărtat cam mult. Incerc să pătrund întunericul. Mă rotesc. Constat că nu există jur-împrejur. Nu știu unde se sfârșesc cele 360 de grade și unde încep altele noi.

   Stau nemișcat și-mi ascut simțurile. Totuși sunt înconjurat de ceva, de ceva invizibil, dar material, caci simt înțepături reci.

   Parcă îmi șuieră vântul prin păr. Dar eu nu am părul lung. Totdeauna vântul mângâia doar părul ei negru... Iar acele astea încep să devină fierbinți, să mă ardă pe față.

   Ca săgețile alea fierbinți ale dușului ce biciuiau chipul ei destins, mai luminos parcă, așa, cu ochii închiși.

   Aburii fierbinți ne învăluiau trupurile goale. Ne mișcam încet, fără să ne atingem. Lăsam închipuirea să ia loc simțurilor. Era ca o beție...

   ...Și greața cu care îmi amintesc de baia din armată, în grabă, în urlete, cu câte cinci la un duș.

   Unde sunt?  Plecasem atunci cu șamponul pe mine să-l strâng de gât pe centralistul care luase apa. Și acum îmi bate inima a neliniște. Dacă aburii s-au ridicat și ea a rămas ca o nimfă în ochii hulpavi ai căminiștilor din Regie?

 

   Mai bine să mă întorc. În spațiul ăsta nedefinit s-ar putea percepe că mă întorc ca un strigoi. N-ar fi deloc straniu să văd cabana de sus, să-i deslușesc prin ceață doar acoperișul.

   Îngerii vin în zbor, pentru că au aripi, dar spiritele cum se întorc printre oameni, cum bântuie ele fără a fâlfâi?

   Uite, nu-mi mai simt nici picioarele și nici mâinile, nimic. Dacă am rămas și eu doar un spirit?...

   Nemaislujit de simțuri ar trebui să mă întreb dacă mai trăiesc. Pentru a fi sigur de lucrul ăsta îți trebuie o asigurare de viață.

   Asigurarea de viață e un serviciu, plătit, desigur, de care te poți folosi în momentele mai grele, când nu mai ești așa sigur pe tine, cum sunt eu acum.

   Solicitat, vine un tip din ăsta superdeștept, elegant și manierat și te asigură liniștitor că ,,domnu Cutarescu, e totul OK, sunteți încă în viață...”

 

   Altfel asigurarea de viață e o simplă chestie jidănească: dă-mi tu banii acum și eu ți-i înapoiez pe lumea cealaltă!

   Înseamnă că dincolo doar unii vor avea bani. Asigurații. (Și cei care mai dau de pomană. Nota autorului.)

   Nici liturghia părintelui Corobană nu duce cu gândul la vreo democrație postumă.

   ,,Vom reînvia toți, dar separat, în doua cete.” De ce așa? Poveste lungă, ce începe de la Pitagora.

   Asta e, până și viața veșnică e condițională...

 

   M-am rătăcit. Ar fi bine să rămân pe loc și să aștept să fiu salvat. Sau să sun la 112. Și ce să spun? Că nu știu sigur dacă mai sunt viu și că, neavând asigurare de viață, nu va veni nimeni să-mi confirme asta.

   Nu sun pentru că mă fac de râs. Cu toate că nu ar trebui să fie așa. S.O.S. înseamnă ,,salvați sufletele noastre”.

   Urcă oamenii ăia în fugă și aici ce să vezi... țup-țup, un suflet subțire ca un abur abia atingând zăpada. Nu merge. Nu sun.

   Apoi o să iasă pe post o domnișoară colonel... ,,Ne-am deplasat în dispozitiv cu o unitate mobilă...” Și o altă domnișoară care dă aprobator din cap încurcând la nesfârșit Rarăul cu Giumalaul, cu Durăul, cu Gilăul, cu... Nu, mi-ar fi rușine de fete. Și greață. De mine.

 

   Și deocamdată eu nu am nicio problemă. Sunt chiar supermulțumit de noua mea condiție. Nu mai simt nimic.

   Până la urmă viața reală nu e decât o înșiruire de griji pentru materialitatea ta: să bagi în tine tot felul de chestii, să-ți completezi la timp nivelul celor 90 de procente de apă din corp... De cele mai multe ori tot cu apă chioară. Să ai grijă să nu înghețe apa asta din instalație... Să nu pleci la drum pe cod roșu de ger și de ninsori...

   Și în general să fi atent la tot felul de coduri: de ploi, de caniculă... la codul penal, codul civil și cel comercial... La codurile de bare de pe pungulițe și la branhiile codului cumpărat din market...

   Și la codul bunelor maniere. Acesta e mai cuprinzător, depășind materialitatea și încercând să facă ordine și printre spirite. Nu merge să nu ții cont de el. Un om gregar e un om gregar. Un spirit gregar produce greață.

 

   S-a lăsat gerul nopții și s-ar putea să îngheț de tot. Puțin îmi pasă... Criogenia e o chestie interesantă. Mi-ar plăcea sa rămân aici înghețat pentru vreo două mii de ani.

   Dar să nu hibernez ca urșii, ci să pot să privesc mereu lumea... Ma gândesc că n-aș avea nevoie decât de mâna dreaptă, măcar așa, imaterială, metafizică, să am cu ce să-mi fac cruce când mă voi minuna din cale-afară...

 

   Se spune că Dumnezeu a făcut omul după chipul și asemănarea sa. După care, rămânându-i Lui întreaga putere de decizie, s-a dezis frumușel de materialitatea sa și ne-a lăsat doar pe noi cu ea de gât. Asta închipuindu-și ca ne-a făcut un mare favor, un dumnezeiesc hatâr...

  Eu nu sunt deloc încântat de materialitatea mea. Mi se face greață atunci când, pentru a-mi asigura ,,mentenanța” instalației, sunt obligat de tot felul mecanici în halate albe să iau pastile. Unui spirit nu i se prescrie rețetă.

   E drept că unui spirit așa-zis malefic i se vâră tămâie pe sub nas și i se dă la cap cu o mână de busuioc muiat în aghiazmă. Mai rar când se citesc moliftele Sfântului Vasile cel Mare... Zice că sunt foarte periculoase. N-am înțeles pentru cine... Și de ce...

   Circul posedaților duși cu forța la exorcizare îmi produce greață.

 

   Ia stai!... Liniște, liniște, liniște!... Sună tele...

   ,,Alo!”

   ,,Salut! Ce faci? Ești în direct la Kiss FM...”

   ,,Orbecăi prin ceață.”

   ,,Ai grijă cum conduci! Ascultai Kiss FM, nu?”

   ,,Bineînțeles!”

   ,,Ascultatorii au votat pe saitul nostru poza ta de pe vârful muntelui. Ce tare e aura ai de deasupra capetelor voastre!... Tu care ești, că era cam ceață?”

   ,,Eu sunt aura...”

   ,,Supertare, frate! Ai câștigat participarea alături de noi la Rezistența din munți!... Te-am pupat! Pa-pa!...”

 

   Ce-a fost asta?! Am auzit telefonul?... Am vorbit eu cu glas tare?!... Înseamnă că distanțarea asta de materialitate nu e decât un fel de transă autoindusă.

   Ia să continui să mă mișc. Cu riscul de a mă afunda și mai tare, ca eroul ala din romanul lui Jack London.

   Constat că eu sunt plecat cu capul în loc să bag de seamă că sunt mort de foame. Simt un miros de cartofi prăjiți cu cârnați și o salată de varză cu oțet...

   Parcă aud și batăi din palme... Toată seara s-a dansat ,,Meneaito”...

   ...Și becul de sub streașina cu țurțuri albaștri...

   Încep să vin de-acasă... Am ieșit în urma unei crize de... gelozie... Când iubești nu mai ești tu... Păcatul ăsta îmi produce greața. Îl conșientizez și asta îmi sporește și mai mult greața față de mine...

   Ce reproșam mai devreme materialității sunt doar pretexte fără nicio legătură cu tarele mele de caracter. Sticleții îmi cântă numai mie, aici, sub șăpcuța de polartec...

   Gata, aer în piept... intru în sala de mese, rad o votcă cu lămâie și... continui ,,Rezistența din munți”!...



Joi, 16 iunie 2011 - 19:36 
Afisari: 5,625 


Comentariile membrilor (8)

kya
kya
Coarda
 
1
Fain!


Joi, 16 iunie 2011 - 22:09  

acojocariu
acojocariu
Caraba
 
2
Frumos, imi place.


Vineri, 17 iunie 2011 - 09:05  

gigicepoiu
gigicepoiu
Coarda
 
3
Am vrut să arăt că pe munte nu mergem totdeauna curați și cu demnitatea cavalerului acela ce coboară în arenă pentru întrecerile din turnir.
Uneori târâm dupa noi bucăți și praf din zgura vieții, lucru care ne poate orbi, ori ne poate face hipersensibili, incapabili să mai vedem măreția din jur.
Sa lăsăm acasă scufița sub care ne cântă sticleții!...


Sâmbătă, 18 iunie 2011 - 17:35  

kya
kya
Coarda
 
4
Pe munte ne-am dori sa fim "curați și cu demnitatea cavalerului acela ce coboară în arenă pentru întrecerile din turnir", in realitate, suntem aceiasi oameni cu bune si cu rele.

Nu trebuie sa fim prea aspri cu natura umana. E frumos daca macar pe munte ne dorim sa fim altfel Carpati.org E un bun inceput Carpati.org


Sâmbătă, 18 iunie 2011 - 18:41  

edo
edo
Caraba
 
5
Muntele si omul, eternitatea tacuta fata de curgerea zgomotoasa si adeseori banala a gandurilor omului, mereu un subiect de meditatie. Felicitari Gigi!


Luni, 20 iunie 2011 - 23:23  

zentai
zentai
Coarda
 
6
Carpati.org
imi pare rau c-am vazut asa tarziu.

Asa frate, defuleaza-te!Carpati.org

Am o vaga idee, dupa care ma tot invart in viata si care zice ca daca ceva nu-mi place la viata mea, sa schimb oricat de dureros ar fi!...

Inca mai caut perfectiunea....Nadajduiesc s-o aflu intr-o zi!Carpati.org

Dar gandurile negre ma fragmenteaza si ele uneori.Daca luam viata pe capitole, ajungem la un relativism dat dracului!...O sabie....un stindard...si credinta victoriei Carpati.org
Restul, precum casatoria, cariera, serviciul (a se citi cu oarescare rezerve si "jobul") sunt/devin istorii adiacente.

Oricum, felicitari ca macar ai avut curaj sa te destainui cu unele dintre intimitatile sufletului tau!


Vineri, 1 iulie 2011 - 14:41  

gigicepoiu
gigicepoiu
Coarda
 
7
Cam mari pretentiile din partea cititorului sa vada in aceste randuri o destainuire personala!
Nu e decat un exercitiu de caligrafie: am incercat sa scriu frumos. Simplu, cum spunea si Fat Frumos: ,,am venit sa fat frumos."

Ce facem noi aici la Culturale e apa de ploaie... Nestematele se gasesc in colbul strazii.
La bac trebuia comentat un citat din Nichita Stanescu: ,,Cand ai un ideal-ai o oglinda" si un absolvent a scris:
,,Daca ai o oglida o intrebi:
Oglida, oglinjoara,
Iau eu bac-ul in aceasta vara?
adica daca am o oglida, automat pot sa am si un ideal! Genial!


Sâmbătă, 2 iulie 2011 - 18:44  

zentai
zentai
Coarda
 
8
Ei, ca n-am zis despre destainuiri personale...ci doar aspecte din peisajul tau interior.Oricum, destainuirile personale n-au nici un haz, in general vorbind... Carpati.org

Mi-a placut ideea, cum ca ne-am intalni pe undeva prin munti, la o cabana!Si ca dracu sa fie integru, in cabana aia s-ar gasi si tot felul de alcooluri!Carpati.orgTu ai zice una, eu as zice alta, Edo ar zice si el alta etc.Am incepe decent, cu bere!Pe la 4 dimineata iti garantez c-am termina coniacul din cabana....si tot n-am reusi sa ne ametim! Sunt convins ca ti s-a intamplat!Carpati.org.


Luni, 4 iulie 2011 - 08:51  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0496 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2019) www.carpati.org