Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Iulie 2018
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031

August 2018
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Online

Vremea
Varful Buhaescu
Muntii Rodnei

Reduceri

Voluntar in Carpati - 2016

Homepage

Lista de discutii

Țara Chioarului


   Mă plimb prin centrul vechi al Clujului și mă întreb cu amară ironie de unde atâta lume tânără prin acest oraș bătrân?! Că doar Clujul nu are combinat siderurgic și nici șantier naval așa cum are orașul nostru...

   Bulevardul Regele Ferdinand duce spre Parcul Cetățuia, iar mirarea mă cuprinde din nou când bag de seamă că Someșul Mic curge prin mijlocul Clujului total aiurea, îndreptându-se spre răsărit, de parcă nu ar știi că într-acolo nu sunt decât munți.

 

   Îl trage de mânecă Someșul Mare ceva mai încolo, înainte de Cetatea Dejului și împreună fac cale-întoarsă, parcă spre Apuseni.

   Șoseaua largă, cu un asfalt alb, impecabil, urmărește parcă cu dragoste de natură fiecare cot al Someșului, dorind să ne dezvăluie tablourile cu stufarișuri și ochiuri de apă luate în stăpânire de neamurile de înaripate.

   Dar nu te bucuri mult de peisajul ca de deltă, căci drumul cotește brusc și începe să urce cu serpentine largi Dealul Mesteacănului.

   Poate că Pasul Mesteacăn nu are nici 500m altitudine, iar pe creștetul său se întind miriști deja tunse uniform de combine prăfuite, în schimb de aici de sus panglica lată a Someșului strălucește acum în soare și peisajul acesta cu Someșul care se îndreapta spre pusta maghiară îl percepi ca pe o desparțire în care din primele clipe te încearcă deja regretul.

 

   Apoi cu coada ochiului, cu acea privire periferică vigilentă de una singură, vezi poarta maramureșeană înălțată deacurmezișul drumului. Căci, iată, ai ajuns să treci din Sălaj în Maramureș, în locuri atât de depărtate în care crezi că dacă tu nu ai ajuns până acum, parcă nimeni n-a mai trecut vreodată pe aici...

   Și dincolo de poartă pătrunzi în Țara Chioarului, străvechea Kowar, cum numea ungurii Ceatatea de Piatră de pe dealurile din dreapta, cetate care veghea soarta românilor din aceste ținuturi de peste 800 de ani.

   Primul sat așternut la poalele Mesteacanului se cheamă chiar așa, Valea Chioarului, iar casele vechi, cu cușme țuguiate, învelite cu șiță arsă de soare și ploi, cu câte o bătrână împinsă la drum de grijile zilnice, dar îmbrăcată ca de sărbatoare, cu cămașa albă, cu pumnușei, cu zadie tot albă pe cap și catrință din postav negru brodat cu mult verde, te fac să te crezi ajuns în marginea unei povești. Și te aștepți ca ceva mai încolo să întâlnesti părul plin de omizi, fântâna fară ciutură și cuptiorul crăpat și care trebuie degrabă lipit cu lut de o fată a moșului indecent de harnică...

   Harnici trebuie sa fie si oamenii locului, și ințelegi asta după fânețele bine cosite și cu iarba verde ca ceapa întinsă la uscat pe caprele din drugi albi de mesteacăn.

   ...Și după bisericuțele de lemn, dar care mare parte din ele au acum pereții dinafară varuiți în alb sclipitor, spre a se deosebi de albatrul limpede al pereților caselor.

    Le vezi aninate îndeosebi pe câte un bot de deal, ridicate astfel de la început mai aproape de cer.

   Pentru ca oamenii din Chioar le vor mai scoase cumva din zarva vieții și puse acolo sus pentru a ajunge la ele ca ieșind dintr-o ceață lasată peste vale...

   Așa frumos se vede de jos bisericuța de lemn de la Copâlnic-Mănăștur și cea din Lăschia, cea cu turla de lemn rotundă, după influențele baroce ale epocii în care a fost ridicată.

   Ca să nu mai vorbim încă o dată de vestitele biserici de lemn de la Plopiș și Șurdești, monumente  de arhitectură e pe Lista Patrimoniului Universal UNESCO.

 

   Lăsăm mașina în satul Preluca Veche, pe o stradă pustie, unde latratul unor câini nevăzuți te duc cu gândul la nuvelele horror dintr-o Scoție atemporală...

   Avem ca țintă Defileul Lăpușului, dar mai întâi trecem peste Culmea Preluca și vedem impresionanta Poartă a Pintii, o arcadă din calcare dolomitice.

   Coborâm ușor, printre exemplare ample de moșdrean înflorit și frumos mirositoare, spre Valea și Cascada Babii.

   Și de deasupra cascadei zărim pe o poiana înflorită și necosită puzderie de sculpturi risipite prin tot locul.

   Pe neștiute, ajungem astfel în Poiana Soarelui de pe Dealul Pietriș, unde vedem și atingem cu mâna sculpturile monumentale realizate în calcare albe, dar și în marmură pistruiată, ori o rocă mai dură și mai închisă la culoare, probabil un andezit local.

   Ajungem în satul Ciocotiș, (oricum suntem total pierduți în geografie) și un indicator maroniu ne îndeamnă sa urcăm până la Schitul Șatra, cel de pe Cornul Șetrii, iar alte indicatoare, de aceasta dată turistice, promit că în zonă putem vedea o peșteră, dar și gura unui aven, ambele de sorginte tectonică...

 

   Ne mulțumim doar să vedem un mic mausoleu închinat eroilor din Ciocotiș din primul razboi mondial, dar și bustul voievodului Mihai Viteazu din Runcu, o urbe cu un vag aer de buricul pământului.

   Nu știm mare lucru despre istoria de acum o suta de ani a locurilor, dar mirarea vine din faptul că vom mei vedea bustul marelui Mihai și în alte localități din Țara Chioarului.

   Se pare că Mihai Viteazu a avut o relație specială cu Țara Cioarului, astfel că după unirea de la 1600, voievodul muntean avea să se îngrijească de viața spirituală a românilor de aici, ridicând câteva biserici și o mânastire la Habra, ajutat de episcopul Efrem, cel care a trecut biserica românilor de la Episcopia ruteană de la Muncaci, la cea română de la Baia Mare.

 

   Nu vrem să pătrundem în hățisul istoriei. Ne dăm seama că suntem total nepregătiți atunci când trecem prin satul Șișești și nu ne mai amintim de numele cărui om politic român se leagă numele acestei micuțe localități...

   Așa că ne mulțumim să gustăm din savoarea toponimiei locale, cu nume de localități ca Butesea, Hovrila, Vălenii Șomcutei, Șomcuta Mare...

   Și să realizăm că simțământul acesta că străbatem locuri atât de depărtate de Galațiul nostru e unul relativ, dacă e să ne gândim că aici suntem la capătul de țară mai apropiat de inima Europei... Lucru care face ca Moldova noastră să fie cea departată...

 

   Ca împăratul acela care își avea castelul peste 7 mări și 7 țări, și când a privit zările pe fereastra din turn a exclamat: ,,Doamne, ce departe mai stau!...”

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 



Luni, 18 iunie 2018 - 19:16 
Afisari: 137 


Comentariile membrilor (1)

mihaita_39
mihaita_39
Busola
 
1
La cât mai multe astfel de depărtări ! Străbătute !


Sâmbătă, 23 iunie 2018 - 13:42  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,9521 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2018) www.carpati.org